Totusi, in majoritatea cazurilor, bolile cu transmitere sexuala sunt „silentioase” – poti avea boala, fara insa sa observi vreun semn sau simptom al infectiei. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru chlamydia, gonoree, herpes genital aau infectia cu virusul papiloma uman (HPV). Acesta este motivul pentru care medicii prefera termenul de infectie cu transmitere sexuala (ITS) si nu boala cu transmitere sexuala (BTS), deoarece poti avea o infectie fara sa ai semne de boala.
Prin urmare, este important sa fii testat pentru infectiile cu transmitere sexuala. Oricine este activ sexual poate face o infectie cu transmitere sexuala. Daca ai facut sex genital, oral sau anal neprotejat, ai un partener nou (sau mai mult de 1 partener) sau, din orice motiv, esti ingrijorat ca ai fost expus la o infectie cu transmitere sexuala, discuta cu medicul tau despre testare. Testarea este rapida ai usoara.
Analizele pentru infectiile cu transmitere sexuala sunt folosite pentru a diagnostica o anumita infectie. In functie de posibila infectie cu transmitere sexuala pentru care esti testat, medicul va preleva o proba de sange, un esantion dintr-o secretie (vaginala, uretrala, etc.) sau de urina. Testele pot face parte din cadrul controlului medical de rutina sau pot fi recomandate atunci cand persoana prezinta semne ai simptome sugestive pentru o boala cu transmitere sexuala.
Medicii care diagnosticheaza si trateaza infectiile cu transmitere sexuala pot fi: medici specialisti obstetrica-ginecologie pentru femei, medici specialisti urologi pentru barbati si medici specialisti dermato-venerologie pentru ambii (termenul venerologie se refera la bolile venerice, care sunt boli transmise prin contact sexual).
Am pregatit pentru tine pachete de analize special dedicate testarii pentru bolile cu transmitere sexuala:
Cele mai frecvente infectii cu transmitere sexuala (ITS)
Exista peste 20 de boli cu transmitere sexuala. Cele mai frecvente sunt:
Ureaplasma urealiticum si Mycoplasma hominis/ genitalium
Ureaplasmele si mycoplasmele se gasesc in tractul respirator si tractul urogenital si sunt considerate microorganisme comensale, care fac parte din flora microbiana a omului. Sunt considerate cele mai mici forme biologice cunoscute care pot supravietui singure si spre deosebire de bacterii, nu au perete celular propriu. Pentru om, prezinta semnificatie clinica infectia cu Mycoplasma pneumoniae care exista in tractul respirator si care poate determina traheobronsita si pneumonia atipica, respectiv Ureaplasma urealiticum si Mycoplasma hominis si M. genitalium care determina boli la nivelul aparatului urogenital.
Aceste microorganisme pot fi transmise prin contact sexual si pot produce infectii urogenitale la barbati si femei si vertical, de la mama insarcinata la fat. In 30-70% din cazuri, infectiile cu Ureaplasma si Mycoplasma sunt asimptomatice. La ambele sexe, infectia poate cauza boli ale aparatului genitourinar. La barbati provoaca uretrita nongonococica si prostatita. La femei, se manifesta ca uretrita, cervicita, vaginita, bartholinita, boala inflamatorie pelvina si poate determina complicatii ale sarcinii (corioamnionita, travaliu prematur sau ruptura prematura de membrane).
Simptomele pot aparea in cateva saptamani de la infectie, dar bacteriile pot incuba in organism ani de zile (colonizare asimptomatica) pentru ca apoi sa apara boala. De aceea, pentru stabilirea necesitatii tratamentului, este important sa se faca diferentierea dintre infectia clinica si colonizare. Tratamentul este cu antibiotice. Partenerii sexuali trebuie tratati cu acelasi tip de antibiotic.
Chlamydia trachomatis
Chlamydia trachomatis este o cauza frecventa de infectie cu transmitere sexuala si afecteaza mai ales femeile tinere (< 25 ani), dar poate sa apara atat la barbati, cat ai la femei la toate grupele de varsta. Frecvent, persoana nu stie ca are infectia, deoarece bacteria nu cauzeaza durere genitala sau scurgere vaginala sau la nivelul penisului. Infectia cu Chlamydia trachomatis este usor de tratat, dar daca nu este tratata poate cauza probleme de sanatate serioase.
Atunci cand apar semne si simptome ale infectiei cu Chlamydia, acestea pot fi confundate cu cele ale altor ITS si in special, cu cele cauzate de gonoree, de aceea ambele infectii sunt testate simultan. Este important sa mergi la medic daca ai o scurgere anormala vaginala, la nivelul penisului sau rectului sau daca ai dureri in timpul urinarii. De asemenea, discuta cu medicul daca afli ca partenerul tau sexual are o infectie cu chlamydia.
Centrul pentru Controlul si Preventia Bolilor (CDC) din Statele Unite recomanda testarea anuala a tuturor femeilor cu varsta < 25 ani, a femeilor insarcinate si a femeilor si barbatilor care au un risc crescut (persoane care au mai multi parteneri sexuali, care nu folosesc intotdeauna prezervativul pentru a se proteja sau barbati care fac sex cu alti barbati).
Tratamentul este cu antibiotice. Partenerul sau partenerii sexuali trebuie sa fie, de asemenea, tratati, chiar daca nu prezinta semne sau simptome. In caz contrar, infectia poate fi transmisa altor persoane sau te poti reinfecta de la partenerul tau. Faptul ca ai avut infectie cu chlamydia si ai fost tratata pentru aceasta in trecut nu reduce riscul de a face din nou infectia.
Neisseria gonorrhoeae - gonoree
Gonoreea este o infectie cauzata de o bacterie cu transmitere sexuala care infecteaza atat barbatii, cat si femeile. Bacteria Neisseria gonorrhoeae se transmite cel mai adesea de la o persoana la alta in timpul contactului sexual oral, anal sau vaginal. Gonoreea afecteaza cel mai adesea uretra, rectul si gatul. La femei, gonoreea poate infecta si colul uterin. De asemenea, bacteria poate fi transmisa copilului in timpul nasterii, de la mama infectata. La bebelusi, gonoreea afecteaza cel mai frecvent ochii.
Screening-ul anual este recomandat tuturor femeilor active sexual cu varsta < 25 de ani si femeilor indiferent de varsta cu risc crescut de infectie (care au un nou partener sexual, mai mult de un partener sexual, un partener sexual care are alti parteneri sexuali sau un partener sexual care are o infectie cu transmitere sexuala). Screening-ul regulat este, de asemenea, recomandat pentru barbatii care fac sex cu alti barbati, precum si pentru partenerii acestora.
Este important sa mergi la medic pentru a fi testat daca ai o senzatie de arsura cand urinezi sau daca observi o scurgere anormala, asemanatoare cu puroiul, la nivelul vaginului, penisului sau rectului. De asemenea, discuta cu medicul daca afli ca partenerul tau sexual a fost diagnosticat cu gonoree. Este posibil sa ai gonoree desi nu ai semne sau simptome si daca nu te tratezi, iti poti reinfecta partenerul chiar si dupa ce acesta a fost tratat pentru gonoree.Tratamentul gonoreei este cu antibiotice. Partenerul va primi acelasi tratament cu pacientul.
Trichomonas vaginalis - trichomoniaza
Trichomoniaza este o ITS comuna cauzata de un parazit numit Trichomonas vaginalis. De obicei, parazitul infecteaza tractul urinar la barbat, insa, in majoritatea cazurilor, nu da simptome. La femei, parazitul infecteaza vaginul si poate cauza scurgeri vaginale urat mirositoare, mancarime genitala si urinare dureroasa. Tratamentul este cu antibiotice. Pentru a preveni reinfectarea, toti partenerii sexuali trebuie tratati in acelaai timp. Poti reduce riscul de infectie prin utilizarea corecta a prezervativului de fiecare data cand faci sex.
HIV - infectia HIV/SIDA
- HIV este virusul imunodeficientei umane (din engleza, Human Immunodeficiency Viruse - HIV). Deoarece HIV distruge sistemul imunitar, este afectata capacitatea organismului de a lupta impotriva microorganismelor (virusuri, bacterii, paraziti si ciuperci) si a celulelor canceroase.
- Infectia HIV este o infectie cu transmitere sexuala (ITS), insa virusul HIV poate fi transmis si prin contactul cu sangele infectat si prin consumul ilicit de droguri injectabile sau prin folosirea in comun a acelor. De asemenea, se poate transmite de la mama la copil in timpul sarcinii, nasterii sau alaptarii.
- HIV distruge limfocitele T CD4 - un tip special de limfocite care joaca un rol important in a ajuta organismul sa lupte impotriva bolilor. Cu cat exista mai putine celule T CD4, cu atat sistemul imunitar devine mai slab.
- HIV determina SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite), o afectiune cronica, care poate pune viata in pericol. Poti avea infectie HIV, cu putine sau deloc simptome, ani de zile inainte de a se transforma in SIDA. SIDA este diagnosticata atunci cand numarul de celule T CD4 scade sub 200 sau apare o complicatie care defineste SIDA, cum ar fi o infectie grava sau un cancer.
- Nu exista un tratament care sa vindece infectia HIV/SIDA, insa medicamentele pot controla infectia si pot preveni progresia bolii. Ca urmare a medicamentelor antiretrovirale, astazi multi pacienti cu HIV nu mai dezvolta SIDA. De asemenea, tratamentul a redus considerabil numarul de decese cauzate de SIDA in intreaga lume, iar organizatiile internationale conlucreaza pentru a creste disponibilitatea masurilor de preventie si a tratamentului in tarile cu resurse sarace.
Herpes simplex 1 si 2 - herpes genital
Herpesul genital este o infectie cu transmitere sexuala frecventa si este cauzat de doua tipuri de virus herpes simplex: virusul herpes simplex tip 2 (HSV-2), cea mai frecventa cauza si virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1), o cauza mai rara. HSV-1 determina frecvent herpesul labial (la nivelul buzelor). Acest virus provoaca episoade recurente, periodice, de leziuni veziculoase in regiunea genitala si ramane in corp pentru toata viata.
Cel mai frecvent, herpesul genital se transmite prin contactul piele-la-piele in timpul activitatii sexuale. Totusi, majoritatea persoanelor infectate cu herpes simplex nu stiu ca au infectia. Cel mai adesea, acestia nu au semne si simptome sau au manifestari foarte usoare. Ele pot insa sa transmita virusul. Unii pacienti au durere, mancarime si leziuni (mici vezicule sau ulcere care se formeaza cand veziculele se rup) in jurul organelor genitale, anusului sau gurii.
Dupa primul episod de herpes genital, acesta poate sa apara din nou (episoade recurente). Cat de des apar focarele recurente variaza foarte mult. De obicei, cele mai multe recurente sunt in primul an dupa infectare, dupa care episoadele pot sa apara mai rar. De asemenea, simptomele sunt mai putin severe si nu mai dureaza la fel de mult ca prima data.
Nu exista un tratament care sa vindece infectia. Medicamentele antivirale ajuta la vindecarea mai rapida a leziunilor, scad frecventa recurentelor si reduc ricul de a transmite virusul altei persoane.
Treponema pallidum - sifilis
Sifilisul este o infectie bacteriana transmisa cel mai adesea prin contact sexual. Este cauzat de bacteria Treponema pallidum care intra in organism prin mici taieturi sau abraziuni la nivelul pielii sau mucoaselor. Dupa infectia initiala, bacteria Treponema pallidum poate ramane inactiva in organism timp de zeci de ani inainte de a deveni activa din nou.
Boala afecteaza organele genitale, pielea si membranele mucoase, dar poate afecta si alte zone ale corpului, inclusiv creierul si inima, daca nu este tratata si poate pune viata in pericol.
Sifilisul evolueaza in 4 stadii – primar, secundar, latent si tertiar. Boala debuteaza ca o rana (sancru) la nivelul organelor genitale, anusului sau gurii, care frecvent poate sa fie omisa. Sancrul se dezvolta de obicei dupa aproximativ 3 saptamani dupa expunere. Multi oameni care au sifilis nu observa sancrul, deoarece este de obicei nedureros si poate fi ascuns in interiorul vaginului sau rectului. Sancrul se va vindeca de la sine in decurs de 3-6 saptamani.
Exista, de asemenea, sifilis congenital – cand infectia este transmisa de la femeia gravida la fat. Sifilisul congenital poate fi o boala invalidanta, potential fatala pentru nou-nascut, prin urmare, este important ca femeia insarcinata sa fie testata la inceputul sarcinii si sa fie tratata.
Cand este diagnosticat si tratat in stadiile incipiente, sifilisul este usor de vindecat. Tratamentul preferat in toate stadiile este penicilina. Sifilisul primar, secundar si stadiul precoce al sifilisului latent sunt tratate cu o doza unica de penicilina administrata injectabil. Daca ai avut sifilis de mai mult de un an, este posibil sa ai nevoie de doze suplimentare de antibiotic.
Daca analizele arata ca ai sifilis, partenerii tai sexuali - inclusiv partenerii actuali si oricare alti parteneri pe care i-ai avut in ultimele 3-12 luni - trebuie sa fie informati pentru a putea fi testati. Daca sunt infectati, trebuie sa fie tratati, de asemenea.
Virusul papiloma uman (HPV) - cancer de col uterin si negii genitali
Infectia cu virusul papiloma uman (virusul este cunoscut sub denumirea de HPV, o prescurtare a denumirii din limba engleza - Human Papilloma Virus) este una dintre cele mai frecvente forme de infectie cu transmitere sexuala.
- Unele tipuri de HPV cresc riscul de cancer de col uterin - HPV cu risc inalt, ca de exemplu HPV 18 si HPV 16 care sunt raspunzatoare de 70% din cazurile de cancer de col uterin. Se considera ca aproximativ 99% dintre cazurile de cancer de col uterin se datoreaza infectiei cu HPV.
- Alte tipuri de HPV cauzeaza negii genitali - HPV cu risc scazut. Negii genitali sunt tumefactiii mici, de culoarea pielii sau gri care uneori se unesc si capata o forma conopidiforma (condiloame acuminate). Negii genitali pot sa apara la nivelul gurii sau gatului in cazul contactului sexual oral cu persoana infectata.
Virusul se transmite prin contact direct, piele pe piele, fie in cursul actului sexual (contact sexual vaginal, anal sau oral), fie la atingerea pielii din regiunea contaminata (frecvent, regiunea genitala). Infectarea prin contact sexual se produce chiar daca nu este contact penetrant. Se considera ca orice persoana activa sexual este expusa riscului de infectare, iar prezervativele protejeaza doar partial.
De obicei, infectia HPV nu da semne sau simptome. In majoritatea cazurilor, infectia cu HPV dispare de la sine, virusul fiind eliminat in mod natural de sistemul imun in aproximativ 1-2 ani.
Virus hepatitic B si C - hepatita virala B si C
Hepatita virala B si hepatita virala C sunt infectii virale care se pot transmite prin contact sexual.
Virusurile hepatice B (VHB) si C (VHC) determina infectia si inflamatia ficatului (hepatita). Hepatita virala poate varia de la o boala usoara, care dureaza cateva saptamani pana la 6 luni (hepatita virala acuta), la o boala serioasa, care dureaza toata viata (hepatita virala cronica). 95% dintre adultii cu infectie cu virus hepatic B se vindeca complet si nu dezvolta forma cronica de hepatita B, comparativ cu nou-nascutii si copiii mici care majoritatea vor face hepatita cronica B. De asemenea, 75-85% dintre persoanele care s-au infectat cu virusul hepatitic C vor dezvolta hepatita cronica C.
Persoanele care se vindeca devin imunizate pentru restul vietii. Daca insa hepatita se cronicizeaza, poate sa apara afectarea in timp severa a ficatului, cu ciroza hepatica si/sau cancer hepatic si chiar deces. Hepatita B poate fi prevenita prin vaccinare, insa nu exista un tratament care sa vindece infectia. Pe de alta parte, astazi, hepatita cronica C poate fi vindecata cu medicatie antivirala orala administrata 2-6 luni.
Virusurile hepatice B si C se gasesc in sangele, sperma sau in alte fluide corporale ale persoanei infectate. Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatitei B si C nu stiu ca sunt infectate, fiindca nu se simt si nici nu arata bolnave. Dar pot raspandi virusul catre alte persoane. O persoana care face sex cu un partener infectat se poate infecta la randul sau. De aceea, este important sa se faca testarea.
Centrul pentru Controlul si Preventia Bolilor (CDC) recomanda ca tuturor persoanelor cu varsta cuprinsa intre 18-79 ani sa li se faca testul screening pentru infectia cu VHC (Ac anti HCV). De asemenea, medicul poate sa-ti recomande testarea screening pentru hepatita B (Ag HBs) daca esti insarcinata, traiesti impreuna cu o persoana cu hepatita B sau ai un risc crescut de infectie cu transmitere sexuala.
Cand este recomandat sa te testezi pentru o infectie cu transmitere sexuala (ITS)
- Esti activ sexual si ai mai multi parteneri sexuali.
- Urmeaza sa incepi o noua relatie.
- Tu ai partenerul tau va ganditi sa nu mai folositi prezervativul ca masura de preventie impotriva ITS.
- Partenerul tau te-a inselat.
- Ai facut sex neprotejat.
- Esti un barbat homosexual, care practica sex cu penetrare.
- Esti femeie cu varsta >/= 21 de ani si se recomanda testarea screening pentru cancerul de col uterin (testul Papanicolau pentru infectia HPV).
- Esti insarcinata si ai o infectie cu transmitere sexuala activa sau se recomanda testarea screening pentru infectii care pot avea un impact asupra copilului (sifilis, HIV si hepatita virala B).
- Ai fost diagnosticat cu HIV.
- Ai impartit accidental ace de seringa cu o persoana necunoscuta.
Daca esti intr-o relatie pe termen lung, reciproc monogama si atat tu, cat si partenerul tau v-ati testat inainte de a intra in relatie, probabil ca nu va trebui sa va testati regulat pentru ITS. Dar multi oameni aflati in relatii pe termen lung nu au fost testati inainte de a incepe contactul sexual. Daca acesta este si cazul tau si al partenerului tau, este posibil ca unul sau amandoi sa aveti o infectie cu transmitere sexuala nediagnosticata de ani de zile. Cea mai sigura metoda de a sti este sa va faceti analizele.
De asemenea, ar trebui sa iei in considerare efectuarea analizelor pentru ITS daca ai semne sau simptome care sugereaza ca ai putea avea o boala cu transmitere sexuala, precum:
- Urinare dureroasa
- Durere in timpul actului sexual
- Scurgeri vaginale, la nivelul penisului sau al anusului
- Sangerare vaginala neobisnuita
- Mancarime sau senzatie de arsuri in zona genitala
- Rani, umflaturi, vezicule sau eruptie cutanata in zona genitala
- Durere pelvina sau durere in regiunea abdominala inferioara
Screeningul pentru infectiile cu transmitere sexuala (ITS)
Infectiile cu transmitere sexuala pot cauza complicatii serioase de sanatate, astfel incat screeningul (testarea inainte de aparitia simptomelor de boala) si diagnosticul adecvat reprezinta o problema majora de sanatate publica.
Scopul screeningului pentru infectiile cu transmitere sexuala este de a identifica si trata persoanele cu infectii inainte de a dezvolta complicatii si inainte de a raspandi infectia altora. In plus, screeningul incearca sa identifice, sa diagnosticheze si sa trateze partenerii sexuali ai persoanelor diagnosticate cu o ITS pentru a preveni raspandirea continua a acelei infectii.
Desi toate persoanele active sexual sunt expuse riscului de a face o infectie cu transmitere sexuala, nu trebuie ca fiecare persoana sa fie testata pentru fiecare infectie cu transmitere sexuala. Screeningul ITS se adreseaza persoanelor care prezinta un risc crescut de a se infecta din cauza unor factori precum varsta, sexul, istoricul medical, numarul de parteneri sexuali si orientarea sexuala. Medicii vor evalua acesti factori de risc personali si vor determina cea mai potrivita strategie de testare.
Mai jos este o scurta prezentare generala a recomandarilor comune de screening pentru ITS:
Adulti si adolescenti
Toate persoanele cu varste cuprinse intre 13-64 ani ar trebui sa fie testate pentru infectia HIV cel putin o data sau de mai multe ori, in functie de nivelul de risc.
Femei active sexual
Toate femeile active sexual cu varsta < 25 de ani ar trebui sa fie testate pentru gonoree si chlamydia cel putin in fiecare an. Aceasta recomandare se aplica si femeilor cu varsta >/= 25 de ani cu un risc crescut de infectii cu transmitere sexuala din cauza partenerilor sexuali noi sau multipli sau a unui partener care a fost diagnosticat cu o ITS.
Femei insarcinate
In timpul sarcinii, femeile trebuie sa fie testate pentru sifilis, HIV si hepatita virala tip B. Femeile insarcinate cu factori de risc suplimentari trebuie, de asemenea, testate pentru chlamydia si gonoree.
Barbatii homosexuali si bisexuali activi sexual
Barbatii din acest grup ar trebui sa fie testati cel putin o data pe an pentru sifilis, chlamydia si gonoree. Barbatii cu parteneri multipli sau anonimi ar trebui testati mai des, de exemplu la fiecare 3 sau 6 luni. Acest grup poate beneficia, de asemenea, de testarea HIV mai frecventa.
Sexul nesigur si consumatorii de droguri injectabile
Oricine imparte echipament pentru droguri injectabile sau care face sex fara protectie, cum ar fi fara sa foloseasca prezervativul, trebuie testat pentru HIV cel putin o data pe an.
Analizele de laborator pentru infectiile cu transmitere sexuala (ITS)
Singura modalitate de a sti daca ai o ITS este sa iti faci analizele. Multi oameni cred ca vor sti daca ar avea o infectie cu transmitere sexuala. Adevarul este ca multe infectii cu transmitere sexuala de fapt nu au semne sau simptome la majoritatea persoanelor infectate sau au semne usoare care pot fi usor trecute cu vederea.
Testarea este usoara si rapida. In functie de posibila infectie pentru care esti testat, medicul va preleva o proba de:
- Sange
- Urina
- Secretie (vagin, col uterin, uretra, anus, etc.)
- Lichid din vezicule
- Saliva
Medicii carora te poti adresa pentru testarea pentru infectiile cu transmitere sexuala (ITS) sunt:
- Medic specialist obstetrica-ginecologie - femei
- Medic specialist urolog - barbati
- Medic specialist dermato-venerologie - femei si barbati
- Ureaplasma si Mycoplasma
Cum se face analiza:
- Tampon din zona genitala (col si vagin, uretra)
- Proba de urina
Ce ar trebui sa cunosti:
- Adesea, se recolteaza Mycoplasma si Ureaplasma impreuna, intrucat coinfectia este posibila, iar manifestarile lor, chiar si in prezenta izolata, sunt comune sau cel putin asemanatoare.
Tipuri de analize:
- Test PCR NAAT (din engleza, Nucleic Acid Amplification Testing - este o tehnologie de laborator moderna care depisteaza cantitati foarte mici de acizi nucleici ai microorganismului in proba).
- Cultura secretie vaginala/col uterin (femei), uretrala/prostatica/sperma (barbati) si antibiograma
Chlamydia si gonoree
- Cum se face analiza:
- Tampon din zona genitala (cervix si vagin, uretra, rect)
- Proba de urina
- Sange
Ce ar trebui sa cunosti:
- Daca ai avut sex oral sau anal, anunta medicul. Aceste locuri pot fi infectate, insa probele vaginale sau de urina pot sa nu fie pozitive.
- Fiind o boala cu transmitere sexuala, evaluarea partenerilor este obligatorie pentru a permite tratarea acestora si a preveni reinfectiile.
- Toate femeile cu varsta < 25 ani, femeile cu factori de risc pentru ITS si femeile insarcinate trebuie sa fie testate anual.
Tipuri de analize:
- Deoarece exista o probabilitate mare de coninfectie, in special la femei, frecvent, analizele pentru Chlamydia si gonoree se fac impreuna:
- Test PCR NAAT Chlamydia trachomatis ADN + N. gonorrhoeae ADN (cervix/uretra)
- Test PCR NAAT Chlamydia trachomatis ADN + N. gonorrhoeae ADN (urina)
- Chlamydia trachomatis - anticorpi Ig G
- Chlamydia trachomatis - anticorpi Ig A
- Examen microscopic pe frotiu si cultura secretii
Trichomonas vaginalis
- Cum se face analiza:
- Tampon din zona genitala (col si vagin, uretra)
- Proba de urina
Ce ar trebui sa cunosti:
- Infectia cu Trichomonas vaginalis este mai dificil de diagnosticat la barbati comparativ cu femeile.
- Tipuri de analize:
- Test PCR NAAT
- Examen microscopic pe frotiu si cultura secretie col uterin/secretie vaginala (cu antibiograma)
HIV
- Cum se face analiza:
- Sange
- Proba saliva
Ce ar trebui sa cunosti:
- HIV 1 este cel mai raspandit si mai virulent tip de virus care a generat propagarea infectiei epidemice la nivel global. HIV 2 este mai putin virulent si se regaseste mai ales in vestul Africii, unde infectia este endemica.
- Anticorpii impotriva HIV-1 si HIV-2 apar ca reactie a organismului la infectia cu HIV si atesta prezenta virusului in organism.
- Detectarea de Ac anti HIV 1+2 poate fi efectuata dupa „fereastra serologica” (cand persoana este infectata, insa testele sunt negative), la aproximativ 4-12 saptamani de la contactul infectant si persista pana in etapa finala a bolii SIDA, cand titrurile de anticorpi scad la niveluri nedetectabile deoarece sistemul imun ajunge sa fie profund deprimat.
- Infectia poate fi depistata mai devreme prin doua alte teste: detectarea antigenului p24 (incepand din a doua saptamana de la infectie) sau a ARN-ului viral in sange.
- Toate persoanele cu varsta intre 13-64 ani trebuie sa fie testate macar o data pentru HIV. Testarea este recomandata, de asemenea, tuturor care au facut sex neprotejat, care folosesc droguri injectabile sau barbatilor homosexuali activi.
Tipuri de analize:
Herpes genital
Cum se face analiza:
- Sange
- Tampon din vezicula
Ce ar trebui sa cunosti:
- Depistarea anticorpilor de tip IgM este utila pentru confirmarea unei infectii active.
Tipuri de analize:
- Virus herpetic 2 anticorpi IgG
- Virus herpetic 2 anticorpi IgM
- Virus herpetic 1 anticorpi IgG
- Virus herpetic 1 anticorpi IgM
- Herpes simplex 1/2 ADN PCR din lichid vezicular (HS1/2 PCR)
Sifilis
Cum se face analiza:
- Sange
- Tampon din sancru
Ce ar trebui sa cunosti:
- Toate femeile insarcinate trebuie testate.
Tipuri de analize:
- Testarea serologica in sifilis - anticorpi anti-Treponema pallidum - VDRL (abreviere de la Venereal Disease Research Laboratory) si PRP (abreviere de la Rapid Plasma Reagin).
HPV
Cum se face analiza:
- Tampon din zona genitala (col uterin si vagin) pentru testul Papanicolau si pentru testul de genotipare HPV (recoltarea se poate face o singura data pentru ambele teste).
Ce ar trebui sa cunosti:
- Testul Papanicolau detecteaza modificari ale celulelor cervicale cauzate de HPV, nu infectia cu HPV. Infectia cu tulpini HPV inalt oncogene determina modificari ale celulelor colului uterin (displazii).
- Testul de genotipare HPV indica infectia cu virusul in sine. Testul identifica ADN-ul viral al tulpinilor de HPV, in special a tulpinilor inalt oncogene (HPV cu risc inalt 16,18, 31, 45, etc.), dar si a HPV cu risc scazut.
- Nu este disponibil niciun test pentru HPV cu risc inalt pentru barbati.
- Negii genitali cauzati de HPV cu risc scazut sunt diagnosticati prin examen clinic.
Tipuri de analize:
- Testul Papanicolau (examen citologic cervico-vaginal)
- Test genotipare HPV
Hepatita B si C
Cum se face analiza:
- Sange
Ce ar trebui sa cunosti:
- O persoana care are Ag HBs pozitiv este considerata a fi infectata cu VHB, iar persistenta Ag HBs pentru mai mult de 6 luni indica o hepatita cronica B.
- Pe de alta parte, testul Ac anti-HCV pozitiv nu poate preciza daca hepatita este prezenta sau daca a existat in antecedente si s-a vindecat. Medicul va recomanda suplimentarea testarii cu analiza genotipare ARN VHC care identifica prezenta virusului in sange, deci infectie in prezent.
Tipuri de analize:
Cand se recomanda testarea dupa un contact posibil infectios?
Atunci cand sunt interpretate rezultatele analizelor pentru testarea unei infectii cu transmitere sexuala, este important sa intelegi ca exista o „fereastra” de timp intre momentul in care persoana este infectata si momentul in care infectia poate fi identificata cu o analiza de laborator. Daca analiza pentru ITS este efectuata prea devreme dupa infectare, rezultatele nu vor fi exacte (posibil rezultat fals-negativ) si va trebui repetat testul dupa incheierea „ferestrei’” de timp.
In general, se recomanda ca testarea sa se faca dupa o perioada minima de la posibilul contact infectant, astfel:
- Test HIV 1 ARN - 9-11 zile dupa expunerea potentiala.
- Testare anticorpi HIV 1+2 - 1-3 luni dupa expunerea potentiala.
- Testare herpes simplex tip 1 ai tip 2 - 4-6 saptamani dupa expunerea potentiala.
- Testare Chlamydia - 1-5 zile dupa expunerea potentiala.
- Testare gonoree - 2-6 zile dupa expunerea potentiala.
- Testare Trichomonasis - 3-7 zile dupa expunerea potentiala.
- Testare hepatita B - 6 saptamani dupa expunerea potentiala; virusul hepatic B poate fi detectat ocazional inca dupa 3 saptamani dupa expunere, totusi, pentru cele mai precise rezultate, se recomanda sa se faca testarea dupa 6 saptamani.
- Testare hepatita C - 8-9 saptamani dupa expunerea potentiala.
- Testare sifilis - 3-6 saptamani dupa expunerea potentiala.
Cand se recomanda sa faci un panel de analize pentru infectiile cu trasmitere sexuala?
Persoanele care prezinta un risc crescut de a face o infectie cu transmitere sexuala ar trebui sa ia in considerare sa faca o analiza care combina testarea mai multor infectii cu transmitere sexuala virala (panel).
Persoanele care prezinta un risc crescut pentru ITS sunt barbati si femei care:
- Au intre 15 si 24 de ani
- Au un partener sexual care a fost diagnosticat cu o ITS
- Fac sex cu mai multi parteneri
- Au fost fortati sa faca sex
- Folosesc in prezent sau au folosit in trecut droguri injectabile
Se recomanda ca testarea sa se faca dupa 12 saptamani dupa expunerea potentiala.
In laboratoarele Regina Maria, poti alege urmatorul panel de analize pentru bolile cu transmitere sexuală:
Ce inseamna cand primesti un rezultat pozitiv
Poti avea sentimente amestecate. S-ar putea sa simti rusine, furie sau teama. Insa ai procedat corect mergand sa-ti faci analize deoarece, astfel, poti fi tratata, atat tu cat si partenerul tau. Discuta cu medicul despre temerile pe care le ai.
Daca rezultatul testului pentru ITS este pozitiv, urmatorul pas este sa urmezi tratamentul asa cum ti-a fost prescris de medic. In plus, este important sa-i informezi pe partenerii tai sexuali. Acestia au nevoie sa fie investigati si tratati, deoarece te pot reinfecta sau pot transmite altora infectia.
Ce poti face pentru a preveni o infectie cu transmitere sexuala (ITS)?
Cel mai bun mod pentru a preveni o infectie cu transmitere sexuala este sa nu faci sex.
Daca esti activa sexual, poti reduce riscul de infectie prin:
- A fi intr-o relatie de lunga durata cu un partener care a fost testat negativ pentru ITS.
- Folosirea corecta a prezervativelor din latex de fiecare data cand faci sex. Prezervativul este singura metoda de contraceptie care ofera dubla protectie ambilor parteneri: impiedica aparitia unei sarcini nedorite (eficacitate 98%) si previne infectiile si bolile cu transmitere sexuala, inclusiv HIV. Poate fi folosit la orice varsta. Daca tu sau partenerul tau sunteti alergici la latex, puteti folosi prezervative din poliuretan. Afla mai multe despre metodele contraceptive.
Surse de informatie:
- www.medlineplus.gov
- www.nichd.nih.gov
- www.labtestsonline.org.uk
- www.cdc.gov