Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Sifilisul - cum se transmite, simptome, diagnostic, tratament si masuri de prevenire


Sifilisul - cum se transmite, simptome si tratament

Infectie  de natura bacteriana, sifilisul este cauzat de Treponema Pallidum si se transmite, de cele mai multe ori, prin contact sexual, de la mama la bebelus (prin placenta sau la nastere) si, uneori, prin transfuzii sau instrumentar medical nesterilizat. Sifilisul este dificil de diagnosticat si, uneori, persoana nici nu stie ca este infectata pentru ca nu are simptome, iar semnele bolii pot fi dificil de observat. Netratat poate duce chiar si la deces.

Iata de ce este foarte important sa stii care sunt simptomele si sub ce forme se manifesta boala, de ce este esential sa consulti medicul specialist pentru diagnosticarea corecta si stabilirea tratamentului adecvat, precum si ce masuri de prevenire poti lua.

Ce este sifilisul si cum se transmite

Multa vreme sifilisul a reprezentat o problema de sanatate publica majora, ducand frecvent la dezvoltarea pe termen lung a altor afectiuni medicale ca artrite, leziuni ale creierului sau orbire. Nu de putine ori a dus chiar la deces. Bacteria Treponema Pallidum, cea care cauzeaza boala, a fost rezistenta la diverse tratamente pana la inceputul anilor ‘40, cand penicilina a fost folosita, pentru prima data, ca antibiotic la scara larga.

Sifilisul este una dintre cele peste 20 de infectii cu transmitere sexuala (ITS). Medicii opteaza pentru termenul de „infectie”, nu de boala cu transmitere sexuala (BTS) pentru ca, de multe ori, o persoana poate fi infectata cu Treponema Pallidum, dar fara sa stie, pentru ca leziunea initiala poate trece neobservata si este urmata de o perioada fara simptome. Atentie, insa! Chiar daca manifestarile sifilisului nu sunt observate sau nu sunt prezente, persoana infectata poate transmite infectia partenerului.

Bacteria care cauzeaza sifilisul se transmite prin:

  • contact sexual neprotejat (vaginal, oral, anal)
  • contactul cu leziuni contagioase, cutanat
  • transfuzii de sange sau instrumentarul medical contaminat
  • placenta sau la nastere, de la mama la bebelus
  • sarut - foarte rar si numai daca la nivelul cavitatii bucale exista leziuni contagioase

Bacteria patrunde in organism fie prin mucoasa vaginala sau orala, fie prin piele, daca la nivelul epidermei sunt leziuni contagioase. Ulterior, ea ajunge in ganglionii limfatici din apropiere si se raspandeste in tot organismul, prin fluxul sangvin. Simptomele sifilisului nu apar, insa, decat abia la 3-4 saptamani de la infectia propriu-zisa. Acest interval variaza de la o persoana la alta, astfel ca pot exista situatii in care boala sa se manifeste dupa doar 10 zile de la infectie sau abia dupa 13 saptamani.

Atentie! Sifilisul nu se transmite prin folosirea la comun cu persoana infectata a toaletei, a cazii, a hainelor sau a ustensilelor de bucatarie. De asemenea, infectia nu poate fi contractata prin atingerea manerelor de la usi sau folosirea piscinelor.

Simptomele, stadiile si formele sifilisului

Dupa infectia initiala, Treponema Pallidum determina aparitia unei mici leziuni la locul de patrundere in organism, leziune care trece de la sine, dupa care bacteria  poate ramane latenta in organism zeci de ani, astfel ca pacientul nici nu stie ca are infectia in corp.

De aceea, testarea pentru infectia cu transmitere sexuala este recomandata de medici pentru ca, in stadiu incipient, boala poate fi vindecata, uneori doar cu o simpla injectie cu penicilina. Nedepistat si netratat, insa, sifilisul poate afecta grav inima, creierul si alte organe si poate duce chiar la deces.

Formele si stadiile sifilisului

Sifilisul are mai multe stadii: primar, secundar, latent si tertiar. Pentru fiecare dintre acestea simptomele sunt diferite si se pot intinde pe parcursul catorva saptamani, luni si chiar ani. Manifestarile bolii pot fi confundate cu ale altor afectiuni si, de aceea, este foarte important sa recurgi la recomandarile medicilor in ceea ce priveste testarea si diagnosticarea.

Pe langa aceste stadii tipice exista sifilisul congenital, care apare atunci cand mama transmite infectia fatului (prin placenta sau la nastere), neurosifilisul si sifilisul ocular. Iata, mai jos, prin ce se caracterizeaza fiecare dintre stadiile si formele sifilisului:

Sifilisul primar

Simptomele sifilisului in stadiu primar apar intr-un interval de 10 zile pana la 3 luni de la infectie. Este posibil ca ganglionii limfatici din zona inghinala sa se inflameze. Primele semne ale bolii sunt una sau mai multe ulceratii sau leziuni nedureroase, ferme la atingere si rotunde, numite sancre. Acestea apar la nivelul pielii, de obicei in locul in care bacteria a patruns in organism. Sancrele se pot dezvolta, insa, si in locuri ascunse cum sunt interiorul rectului sau al vaginului, iar persoana infectata poate sa nu stie ca a contractat bacteria.

Ulceratiile pot sa dispara de la sine in trei pana la sase saptamani, indiferent daca persoana in cauza urmeaza sau nu tratament. Cu toate acestea, in lipsa unui tratament adecvat, infectia poate evolua si se poate ajunge la sifilis secundar.

Simptome ale sifilisului primar la barbati

In stadiul incipient al bolii (numit sifilis primar) pe anus, penis, scrot si, uneori, pe buze sau in cavitatea bucala (in functie de locul prin care a pastruns bacteria in organism) apare o  ulceratiei (sancrul sifilitic). In unele cazuri acestea nu sunt la vedere, in sensul ca se dezvolta sub preput sau in interiorul rectului, de pilda.

Simptome ale sifilisului primar la femei

La fel ca in cazul barbatilor, la femei leziunile sau ulceratiile pot sa fie ascunse. Ele pot sa se dezvolte adanc in vagin sau in interiorul rectului, de exemplu. Daca sunt vizibile, ele pot fi observate pe vulva, in zona vaginului, a anusului si, foarte rar, pe buze sau in cavitatea bucala.

Sifilisul secundar

La aproximativ 2-10 saptamani dupa ce au aparut primele ulceratii pot sa apara urmatoarele simptome, daca pacientul nu a urmat tratamentul corespunzator:

  • eruptii cutanate rosiatice sau rosii-maronii (numite si rozeole sifilitice), de obicei pe trunchi si membre
  • ulceratii/leziuni in zona cavitatii bucale, a vaginului sau a anusului
  • febra
  • crestere in volum a ganglionilor limfatici, de obicei, nedureroasa
  • dureri de cap
  • oboseala accentuata
  • scadere in greutate
  • cadere a parului

Daca sifilisul secundar nu este tratat, simptomele pot sa dispara de la sine doar ca sa reapara. Acest lucru se poate intampla pe parcursul unui an. Chiar daca simptomele nu reapar, infectia nu dispare si poate fi transmisa partenerului.

Sifilisul latent

Daca sifilisul secundar nu este tratat, boala poate progresa spre stadiul latent. Nu toti pacientii care au sifilis vor dezvolta aceasta faza a infectiei. In cazul in care se ajunge, insa, aici, nu vor exista simptome chiar pentru mai multi ani. In unele situatii, ele nu mai apar niciodata. Totusi, infectia nu dispare din organism. Bacteria ramane latenta. Uneori, dar nu este o regula, sifilisul latent poate evolua si atunci vorbim despre sifilisul tertiar.

Sifilisul tertiar

Este stadiul cel mai grav al bolii si poate sa apara si dupa 10 sau 30 de ani de la infectia initiala. In aceasta faza se poate ajunge la afectarea permanenta a altor organe si chiar la deces. Printre simptomele si efectele sifilisului in acest stadiu se numara:

  • probleme neurologice
  • atac cerebral
  • inflamare a membranei craniene si a tesuturilor moi
  • probleme de vedere sau orbire
  • schimbari de comportament
  • dementa
  • inflamare a vaselor de sange
  • pierdere a auzului
  • amorteala
  • deteriorari la nivelul inimii, ficatului, al articulatiilor si al oaselor
  • anevrism

Sifilisul congenital

Infectia cu Treponema Pallidum poate fi transmisa de la mama la bebelus prin placenta sau la nastere. In acest caz este vorba despre sifilis congenital si, daca nu este tratat, reprezinta un risc major pentru sanatatea copilului, putand duce chiar la deces. De aceea se recomanda testare femeilor insarcinate pentru aceasta infectie.

De cele mai multe ori, bebelusii care se nasc cu sifilis nu au niciun simptom. Unii pot avea eruptii pe palme sau ulceratii pe picioare si in zona inghinala. Este posibil si ca unii copii sa dezvolte complicatii la nivelul altor organe, cum ar fi:

  • ficat marit
  • ganglioni inflamati
  • dezvoltarea anormala a oaselor
  • probleme neurologice

Neurosifilisul

Infectia poate ajunge la nivelul sistemului nervos in orice stadiu al bolii si poate cauza o multitudine de simptome ca:

  • dureri de cap si tulburari de comportament;
  • dificultate de coordonare a miscarilor;
  • paralizie;
  • deficiente senzoriale;
  • dementa.

Sifilisul ocular

La fel ca neurosifilisul, sifilisul ocular poate sa apara in orice stadiu al bolii si poate deteriora aproape toate structurile ochiului, dar cea mai afectata este uveea (membrana intermediara vascularizata formata din iris, corpul ciliar si coroida). Astfel, pot sa apara uveitele si panuveitele. Simptomele pot sa fie, printre altele, scaderea acuitatii vizuale si poate sa survina orbirea permanenta.

Diagnostic si tratament

Medicul dermato-venerolog este cel care pune un diagnostic definitiv pe baza rezultatelor obtinute la testele specifice de laborator. In cazul sifilisului, diagnosticul prezumtiv (medicul constata ca exista suspiciunea de infectie in urma consultului) trebuie confirmat prin doua tipuri de teste:

  • non-treponemice - evidentiaza anticorpi nespecifici. Exemple de astfel de teste sunt: VDRL (Veneral Disease Research Laboratory) sau RPR (Rapid Plasma Reagin), ambele utilizate si in testele de screening. Aceste teste nu sunt specifice pentru sifilis, rezultatele lor pot fi fals-pozitive sau fals-negative si, prin definitie, nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic final. Prin urmare, aceste teste trebuie repetate si completate de altele;
  • treponemice - evidentiaza anticorpi specifici impotriva Treponemei Pallidum si sunt folosite pentru a confirma testele de screening cu rezultate pozitive. Exemple de astfel de teste sunt: FTA-Abs (Fluorescent Treponemal Antibody - Absorption de tip IgG si IgM), TPHA (Treponema pallidum Haemagglutination Assay – hemaglutinare pasiva – detecteaza anticorpi totali IgG si IgM), EIA (de tip IgG si IgM). 

Pe langa aceste analize de sange, mai sunt si alte metode de diagnosticare, insa nici acestea nu pot fi concludente daca nu sunt sustinute si de alte teste:

  • analiza fluidelor corporale - in stadiul primar sau secundar al bolii poate fi examinat fluidul din sancrele sifilitice;
  • punctie lombara - pentru colectarea si examinarea lichidului cefalorahidian. Mai ales in cazul neurosifilisului, o astfel de analiza poate evidentia impactul pe care boala il are asupra sistemului nervos. Este recomandata si in alte situatii, cum ar fi:
  • aparitia simptomelor auditive sau oftalmologice
  • sifilisul tardiv activ
  • sifilisul tardiv tratat cu alte antibiotice decat penicilina
  • exista esec terapeutic
  • pacientii cu infectie HIV si care au sifilis
  • cand titrul anticorpilor nontreponemici creste de patru ori fata de nivelul normal

Cine si cand ar trebui sa faca testul pentru sifilis

Orice persoana care prezinta semnele sau simptomele bolii sau are un partener sexual diagnosticat cu aceasta boala ar trebui sa-si faca testele pentru sifilis. Insa, chiar si atunci cand nu exista simptome sau suspiciuni asupra partenerului, testele (screening) sunt recomandate, mai ales in urmatoarele situatii:

  • dupa un raport sexual neprotejat;
  • la schimbarea partenerului sexual;
  • exista mai multi parteneri sexuali.

Orice persoana activa sexual este recomandat sa discute despre factorii de risc cu medicul specialist si sa afle de la acesta daca ar trebui sa-si faca testele pentru aceasta boala sau nu. De asemenea, sunt anumite cazuri in care testele sunt indicate ca analize de rutina pentru ca riscurile sunt mai mari ca in alte situatii:

  • sarcina - medicii recomanda screening in cazul femeilor insarcinate;
  • persoane care sunt purtatoare ale virusului HIV si sunt active sexual;
  • persoane care urmeaza tratament pentru prevenirea infectiei cu HIV.

Tratamentul sifilisului

Netratat, sifilisul poate afecta diverse organe, cum sunt inima sau creierul. De asemenea, e posibil sa provoace orbire sau paralizie, poate creste riscul de a contracta sau de a raspandi virusul HIV si, in timp, poate duce chiar si la deces. In plus, fiind vorba despre o boala contagioasa, poate fi transmisa partenerului. Prin urmare este foarte important sa te prezinti la medic pentru consult si pentru stabilirea metodelor adecvate de diagnosticare si tratament.

Tratamentul recomandat pentru toate stadiile bolii este cu antibiotic, in speta, penicilina. Daca persoana in cauza a fost infectata de mai putin de un an, atunci o singura injectie cu penicilina poate fi suficienta. In functie de stadiul bolii si de manifestarile clinice, care difera de la pacient la pacient, medicul specialist recomanda tipul de preparat (benzatin penicilina, penicilina cristalina, procain penicilina), dozajul si durata tratamentului (poate dura de la 7 zile, pana la o luna).

Medicii atrag atentia asupra faptului ca nu exista tratament alternativ (homeopat) sau remedii la care pacientii sa recurga la domiciliu pentru vindecare. Singurul tratament care s-a dovedit a fi eficient si pentru care exista documentatie de specialitate este cel cu antibiotic.

In cazul in care pacientii sunt alergici la penicilina, medicul poate stabili daca acestia vor fi supusi sau nu unui tratament de desensibilizare sau daca le va recomanda alte antibiotice (ex.: doxicilina, tetraciclina).

In mod normal, dupa un tratament adecvat, sifilisul nu reapare. Totusi, riscul reinfectarii, al reaparitiei simptomelor sau ca manifestarile bolii sa persiste. Prin urmare, dupa ce un pacient a fost tratat cu antibiotice, urmeaza tratamentul de urmarire (follow-up). Acesta presupune, printre altele:

  • analize periodice de sange si alte investigatii pentru ca medicul sa se asigure ca pacientul raspunde la doza normala de penicilina;
  • evitarea contactului sexual pana cand tratamentul se incheie si pana cand analizele indica faptul ca infectia a disparut;
  • informarea partenerilor sexuali pentru ca acestia sa poata merge sa isi faca analizele si sa primeasca tratament, in cazul in care au fost infectati;
  • testarea pacientului pentru a putea stabili daca are sau nu o infectie cu HIV.
  • probleme neurologice si nu numai - accident vascular cerebral, pierderea auzului si a vazului, meningita, dementa;
  • incontinenta urinara, disfunctii sexuale;
  • cresterea riscului de infectie cu HIV - ulceratiile genitale sau ranile sifilitice pot sangera si atunci, in timpul unui act sexual neprotejat, riscul contractarii virusului HIV de la o persoana infectata este foarte mare;
  • probleme cardiovasculare - inflamatia aortei, anevrism, degradarea valvelor inimii;
  • aparitia gomelor sifilitice - sunt umflaturi formate din tesut mort si fibre, care se dezvolta pe piele, ficat sau alte organe (in mod normal dispar dupa tratamentul cu antibiotic).
  • Complicatiile si riscurile sifilisului netratat

    Dupa cum mentionam anterior, daca ramane netratat, sifilisul poate avea un impact grav asupra intregului organism. Printre complicatiile sifilisului se numara:

  • probleme neurologice si nu numai - accident vascular cerebral, pierderea auzului si a vazului, meningita, dementa;
  • incontinenta urinara, disfunctii sexuale;
  • cresterea riscului de infectie cu HIV - ulceratiile genitale sau ranile sifilitice pot sangera si atunci, in timpul unui act sexual neprotejat, riscul contractarii virusului HIV de la o persoana infectata este foarte mare;
  • probleme cardiovasculare - inflamatia aortei, anevrism, degradarea valvelor inimii;
  • aparitia gomelor sifilitice - sunt umflaturi formate din tesut mort si fibre, care se dezvolta pe piele, ficat sau alte organe (in mod normal dispar dupa tratamentul cu antibiotic).

In cazul sarcinii, sifilisul poate fi transmis copilului. Exista riscul de avort spontan sau ca bebelusul sa decedeze la cateva zile de la nastere. Netratati, bebelusii cu sifilis vor avea probleme cu oasele, ficatul, splina, creierul, pielea, pot sa nu se mai dezvolte normal, sa orbeasca ori sa surzeasca.

Masuri de prevenire

Nu exista un vaccin pentru prevenirea infectiei cu Treponema Pallidum, dar iata cateva recomandari in ceea ce priveste preventia:

  • abstinenta sau relatiile monogame;
  • raporturi sexuale protejate (folosirea prezervativului, insa, nu este eficienta decat daca acesta acopera ulceratiile);
  • testarea tuturor femeilor insarcinate (screening).

Asadar, daca observati semne care ar putea fi simptome ale sifilisului sau daca stii ca ai fost expus riscului contractarii unei astfel de infectii, mergi la medic pentru a fi testat. Un diagnostic pus la timp si stabilirea unei scheme de tratament corecte sunt importante pentru a evita sau a preveni evolutiile severe ale bolii, alte complicatii la nivelul altor organe si, evident, pentru a nu transmite infectia si altor persoane.

Surse:

https://www.cdc.gov/std/syphilis/stdfact-syphilis-detailed.htm
https://cnscbt.ro/index.php/metodologii/infectii-cu-transmitere-sexuala-its/148-ordin-its-1342-pentru-tratamentul-si-declararea-cazurilor-de-its/file
https://www.webmd.com/sexual-conditions/understanding-syphilis-symptoms
https://www.webmd.com/sexual-conditions/syphilis-diagnosis
https://www.webmd.com/sexual-conditions/treatment-syphilis#1
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/syphilis/symptoms-causes/syc-20351756