Descriere
Distrugerea crescută a celulelor roșii din sânge (hemoliza) poate crește producția de bilirubină neconjugată. Eritropoieza ineficientă este o altă cauză a creșterii producției de bilirubină neconjugată, care implică o rată rapidă a hemoglobinei și distrugerea unei fracțiuni de celule eritroide care se dezvoltă în măduva osoasă. Procentul de producție de bilirubină din acest mecanism poate atinge 70% în tulburări cum ar fi talasemia majoră, anemia megaloblastică, porfiria eritropoietică congenitală și otrăvirea cu plumb. Dacă producția de bilirubină neconjugată este prelungită, aceasta poate precipita săruri de bilirubină, ceea ce duce la formarea de calculi biliari.
Scăderea clearance-ului hepatic poate fi cauzată de insuficiență cardiacă congestivă, de ciroză, șunturi portosistemice și anumite medicamente. Deficitul de administrare a bilirubinei în ficat, în condiții cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă sau la pacienții cu șunturi portosistemice, poate reduce absorbția hepatică a bilirubinei de către ficat. Ocazional, ciroza poate provoca hiperbilirubinemie neconjugată, deoarece fibroza hepatică duce la capilarizarea sinusoidelor, determinând scăderea absorbției de bilirubină de către hepatocite. Medicamente cum ar fi rifamicina, rifampicina, probenecidul, acidul flavaspidic și bunamiodilul inhibă absorbția bilirubinei, care poate fi inversată după întreruperea acestor medicamente.
Tulburările moștenite asociate cu conjugarea defectuoasă a bilirubinei includ Sindromul Crigler-Najjar tip I și II și Sindromul Gilbert. Etinilestradiolul și hipertiroidismul sunt de asemenea asociate cu conjugarea defectuoasă a bilirubinei. Sindromul Crigler-Najjar este o tulburare foarte rară autosomal-recesivă cauzată de o modificare a regiunii codificatoare a genei responsabile pentru producerea bilirubinei-UGT, care în mod normal conjugă bilirubina. Acest lucru duce la producerea unei proteine anormale, care poate cauza o pierdere completă sau aproape de funcție (tip I) sau un nivel de funcționalitate foarte scăzut (tip II).
Persoanele cu sindromul Crigler-Najjar de tip I prezintă de obicei, la naștere, niveluri foarte ridicate de hiperbilirubină neconjugată. Dacă este lăsat netratat, tipul I este fatal incepand cu vârsta de aproximativ doi ani. Pacienții cu tip II fie nu necesita nicio terapie, fie li se recomanda fenobarbital. Pacienții cu tip I nu răspund la fenobarbital. Hepatita cronică este, de asemenea, asociată cu hiperbilirubinemia neconjugată.