Descriere
Amoniacul este principalul compus produs de bacteriile şi celulele intestinale în timpul digestiei proteinelor. Acesta este transportant prin vena porta la ficat, unde este convertit la glutamină, care este metabolizat de rinichi în uree şi eliminat ulterior prin urină. În cazul în care ficatul este bolnav, nu are loc transformarea amoniacului şi astfel acesta se acumulează în sânge.
Atunci cînd se acumulează o cantitate mare de amoniac în sânge, acesta poate să străbată bariera hemato-encefalică (bariera sânge-creier) şi provoacă encefalopatia hepatică. Această condiţie determină modificări psihice şi neurologice, care se manifestă ca o confuzie, dezorientare, insomnii. În cazul în care nu este tratată, pacienţii pot avea convulsii, dificultăţi în respiraţie ajungând până la comă.
Testul măsoară cantitatea de amoniac din sânge, pacienţii nu trebuie să fumeze înainte de recoltarea probei, iar niveluri mari de glucoză pot interfera cu testul.
Indicatii
Dozarea nivelului de amoniac din sânge ajută la determinarea cauzei schimbării comportamentului şi conştiinţei pacientului, pentru a confirma diagnosticul de Sindrom Reye sau encefalopatie hepatică, sau pentru a evalua un defect al ciclului ureei, sau pentru a investiga cauza comei de origine necunoscută.
La nou-născuţi este indicată dozarea nivelului de amoniac atunci când prezintă următoarele simptome:
- Iritabilitate
- Vărsături
- Letargie
- Convulsii în primele zile de la naştere
La copiii la care se suspicionează Sindromul Reye, întâlnim următoarele simptome:
- Iritabilitate
- Vărsături
- Letargie
- Convulsii în urma unei patologii de cauză virală
- Infecţii
- Infecţii de tract respirator superior
La adulţi următoarele simptome, indică dozarea amoniacului:
- Schimbări de comportament
- Stări de somnolenţă şi fatigabilitate fără o altă cauză
- Coma
- O schimbare rapidă a stării generale la pacienţii cu boală hepatică
- Pentru monitorizarea nivelurilor de amoniac la pacienţii ce primesc perfuzii cu un conţinut crescut de calorii
Cauzele problemelor în metabolizarea sau descompunerea amoniacului, includ:
- Boală de ficat
- Scăderea fluxului sanguin la nivelul ficatului
- Sindromul Reye (nivel de amoniac crescut şi glucoza scăzuta)
- Insuficienţa renală
- Boala hemolitică a copilului
Cauzele de valori crescute ale amoniacului la pacienţii cu boală hepatică avansată, includ următoarele:
- Aport ridicat de proteine
- Sângerare gastro-intestinală
- Hipo-potasemie
- Alcaloză metabolică
- Doze mari de chimioterapie
- Nutriţie parenterală (alimentat prin perfuzii)
- Insuficienţă renală
- Şoc
Interpretari
Valori crescute întâlnim în următoarele patologii:
- Defect congenital al ciclului ureei
- Boală hemolitică la sugari V
Valori crescute ale amoniacului asociate cu valori scăzute ale glucozei întâlnim în:
- Sindrom Reye
- Boală hepatica severă sau insuficienţă renală severă
- Encefalopatie hepatică
Valori scăzute ale amoniacului întâlnim în:
- Hipertensiune arterială
- În administrarea unor antibiotice
Nivelurile amonemiei variază în funcţie de ingestia de proteine. Sângerările gastro-intestinale, activitatea musculară (efort fizic) şi aplicarea strânsă a garoului, pot afecta valorile amoniacului. Dar si unele medicamente şi substanţe pot interfera cu valorile normale ale amoniacului în sânge: consumul de alcool, barbituricele, diureticele, narcoticele şi fumatul.
Hemoliza determină false creşteri ale amonemiei deoarece conţinutul eritrocitelor în amoniac este de 3 ori mai mare decât cel al plasmei.