Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Endocardita infectioasa

Endocardita reprezinta o infectie a endocardului, tesut care captuseste suprafata interioara a inimii (membrana care captuseste cavitatile si valvele cordului - suprafata endocardiala). De regula, infectia este provocata de bacterii sau fungi, pe fondul existentei unor afectiuni ale valvelor cardiace. Daca nu este tratata la timp, endocardita infectioasa poate duce la aparitia complicatiilor si poate fi fatala.

Afla, in cele ce urmeaza, din ce cauze apare endocardita infectioasa, care sunt principalele simptome si posibilele complicatii, cum este diagnosticata aceasta afectiune si cum se poate trata.

Endocardita infectioasa

 

Ce este endocardita infectioasa

Endocardita apare atunci cand bacterii, fungi sau alti microbi patrund in fluxul sanguin si sunt transportati catre tesutul deteriorat al inimii sau spre valvele cardiace anormale. Daca nu este tratata rapid, endocardita infectioasa poate deteriora sau distruge valvele inimii si poate duce la aparitia unor complicatii care pot pune viata in pericol.

Anumite tipuri de bacterii, precum streptococi sau stafilococi, sunt implicate mai frecvent in  aparitia endocarditei infectioase, insa, mai rar, pot sa fie implicate si alte tipuri de microorganisme (fungi).

In functie de modul in care evolueaza din punct de vedere clinic, sunt descrise doua tipuri de endocardita: acuta si subacuta. Endocardita subacuta este forma cu debut insidios, asimptomatica pentru o lunga perioada de timp si cu progresie lenta, pe parcursul catorva saptamani sau chiar luni. Endocardita subacuta este cauzata de infectii cu streptococi (Streptococcus viridans, streptococi de grup D), enterococi si, in situatii rare, de infectii cu stafilococi.

In schimb, endocardita infectioasa acuta debuteaza brusc, simptomele sunt severe si progreseaza rapid, pe parcursul catorva zile. De cele mai multe ori, acest tip de endocardita este cauzat de infectii cu stafilococul auriu (Staphylococcus aureus), pneumococci si gonococci, dar si cu streptococi  betahemolitici ( grup A, C sau G).

Alte bacterii care mai pot duce la aparitia endocarditei infectioase sunt Streptococcus faecalis, Actinobacillus (Haemophilus) actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Haemophilus parainfluenza, Haemophilus aphrophilus, Eikenella, Histoplasma, Brucella, Coxiella burnetii, Candida, Aspergillus.

Exista si cazuri de endocardita noninfectioasa, care apare in urma formarii cheagurilor de sange, care se depun pe valvele inimii si pe endocardul adiacent. Aceasta determina, uneori, aparitia endocarditei infectioase, prin microorganismele care se ataseaza si se dezvolta in cheagurile de sange fibroase.

Endocardita infectioasa este mult mai intalnita in cazul persoanelor mai in varsta, care au peste 60 de ani.

Cauze

Inima este un organ relativ rezistent la infectii, deoarece bacteriile si fungii nu se ataseaza usor de suprafata endocardiaca, iar fluxul sanguin impiedica, de cele mai multe ori, persistenta lor. Astfel, aparitia endocarditei infectioase este posibila atunci cand exista anomalii ale endocardului si microorganisme in fluxul sanguin (bacteriemie). In cazul in care este vorba de bacteriemie masiva sau de infectie cu microorganisme virulente, endocardita poate afecta si valvele cardiace normale.

Cele mai multe cazuri de endocardita infectioasa sunt provocate de infectiile cu streptococi si pot sa apara in urma unei extractii dentare sau igienizari dentare ori in timpul operatiei de extirpare a amigdalelor.

In mod normal, sistemul imunitar distruge bacteriile daunatoare care ajung in fluxul sanguin. Chiar daca acestea ajung la nivelul inimii, nu produc in mod neaparat infectii. Totusi, bacteriile de la nivelul cavitatii bucale, al gatului sau al altor parti ale corpului, precum intestine sau piele, pot provoca, in unele cazuri, infectii severe.

Sepsisul, ce reprezinta o infectie severa a sangelui, poate duce la aparitia unui numar mare de bacterii in sange. Endocardita infectioasa afecteaza mai ales persoanele care au leziuni valvulare sau valve artificiale, dar, in unele cazuri, endocardita poate afecta si persoanele care au valve cardiace normale.

Bacteriile, fungii sau microbii pot patrunde in fluxul sanguin astfel:

  • In timpul spalarii pe dinti - daca gingiile sangereaza in timpul spalarii pe dinti, bacteriile din cavitatea bucala pot patrunde in sange;
  • Infectii sau alte probleme de sanatate - bacteriile se pot raspandi din zonele infectate, cum ar fi diferitele rani ale pielii. Alte afectiuni, precum gingivita, bolile cu transmitere sexuala sau sindromul colonului iritabil, pot favoriza patrunderea bacteriilor in sange;
  • Prin anumite proceduri medicale (injectarea de substante medicamentoase, plasarea cateterelor urinare pentru a elimina urina din organism, dializa) sau chirurgicale (laparoscopii);
  • Prin efectuarea anumitor proceduri stomatologice, asociat cu o igiena orala deficitara;
  • Prezenta de microorganisme in torentul circulator (bacteriemie);
  • Tatuarea pielii cu ace care nu au fost sterilizate, procedura de piercing ori injectarea de substante ilicite.

Bacteriile se pot atasa mai usor de suprafata endocardiala, daca aceasta este rigida. Exista un risc mai mare de a dezvolta endocardita infectioasa, daca valvele inimii sunt deteriorate sau cu anumite defecte. In cazuri rare, endocardita infectioasa poate afecta si persoane sanatoase.

Factori de risc

Persoanele care nu au afectiuni cardiace prezinta un risc scazut de a dezvolta endocardita infectioasa. Bacteriile care produc infectii tind sa se ataseze si sa se multiplice pe tesutul deteriorat al inimii, pe valve cardiace implantate chirurgical sau daca suprafata endocardiala este rigida.

Factorii de risc sunt ridicati in urmatoarele cazuri:

  • Valve cardiace artificiale - bacteriile se pot atasa cu o mai mare usurinta de acestea, comparativ cu valvele normale ale inimii;
  • Defecte cardiace congenitale - persoanele care s-au nascut cu valve anormale ale inimii sau cu alte defecte cardiace sunt mai susceptibile la aparitia infectiilor;
  • Defecte valvularei cardiace aparute din cauza febrei reumatice sau cardiomiopatiei hipertrofice;
  • Consumul de droguri ilicite administrate injectabil cu ace nesterile;
  • Sistemul imunitar slabit.

De asemenea, persoanele care au avut in trecut endocardita infectioasa prezinta un risc ridicat de a dezvolta alte infectii la nivelul inimii.

Posibile complicatii

In cazul endocarditei netratate, bacteriile se inmultesc la nivelul inimii, in zonele deteriorate. De aici, bacteriile se pot raspandi catre creier, plamani, rinichi, maini sau picioare. Astfel, pot sa apara urmatoarele complicatii:

  • Afectiuni cardiovasculare;
  • Accident vascular cerebral;
  • Tulburari convulsive;
  • Paralizia anumitor parti ale corpului;
  • Aparitia abcesului cardiac, pulmonar, la nivelul creierului sau al altor organe;
  • Embolie pulmonara;
  • Insuficienta renala;
  • Splina marita.

Simptome

Simptomele endocarditei infectioase nu sunt intotdeauna severe si se pot dezvolta in timp. Severitatea simptomelor depinde de tipul bacteriilor care au provocat infectia, dar si daca exista alte probleme ale inimii. Este important de mentionat ca, in stadiile incipiente ale bolii, simptomele sunt similare altor afectiuni, motiv pentru care boala poate fi greu de diagnosticat. De asemenea, simptomele endocarditei infectioase pot varia de la o persoana la alta.

Cele mai comune simptome si semne pot include:

  • Manifestari asemanatoare gripei, precum febra (de la 38.9 grade la 40 de grade Celsius) si frisoane;
  • Murmur cardiac (sunetele anormale facute de sangele care trece prin valvele si vasele de sange din inima);
  • Oboseala;
  • Dureri articulare si musculare;
  • Transpiratii nocturne;
  • Dificultati in respiratie sau tuse;
  • Dureri in piept;
  • Umflaturi la nivelul picioarelor, talpilor si abdomenului;
  • Splenomegalie (cresterea in volum a splinei).

Alte simptome mai putin comune pot fi urmatoarele:

  • Pierderea pftei de mancare;
  • Scadere in greutate;
  • Urinare cu sange;
  • Sensibilitate la nivelul splinei;
  • Pete Roth (mici hemoragii retiniene);
  • Hemoragii subunghiale liniare „in aschie” (rosu-inchis).

Uneori, pot sa apara si modificari la nivelul pielii, precum:

  • Leziuni Janeway - leziuni eritematoase, dureroase, de mici dimensiuni (1-4 mm diametru), cu contur neregulat, usor proeminente, dar cel mai adesea plane, ce apar pe palme si talpi;
  • Noduli Osler - umflaturi subcutanate dureroase, care se dezvolta la nivelul degetelor;
  • Mici pete rosii sau violet, din cauza celulelor sanguine care s-au scurs prin vasele de sange perforate - acestea pot sa apara pe piept, la nivelul albului ochilor sau in interiorul cavitatii bucale.

Odata ce apar simptomele endocarditei infectioase si daca nu dispar sau se agraveaza, este recomandat un control medical de urgenta. Riscul este cu atat mai mare daca exista factori de risc, precum defecte cardiace sau istoric de endocardita.

Diagnostic

Medicul poate diagnostica endocardita infectioasa in urma unui control medical si a anamnezei (istoric medical), a simptomelor manifestate si a unor investigatii specifice. Astfel, diagnosticarea se face in baza mai multor factori. Medicul va nota simptomele descrise de pacient, va asculta zgomotele inimii cu un stetoscop si va efectua o examinare fizica incluzand inspectarea pielii, unghiilor si palparea abdomenului, pentru depistarea splinei marite.

Investigatiile care pot fi recomandate de catre medic sunt urmatoarele:

  • Analize de sange - acestea pot ajuta la identificarea bacteriilor sau fungilor din sange (hemocultura), dar si a altor semne care pot indica endocardita, precum anemia (un numar scazut de celule rosii), leucocitoza (cresterea numarului de celule albe) sau diferite analize care indica existenta  inflamatiei (VSH, proteina C reactiva).
  • Ecocardiograma (ecografia cardiaca) - aceasta foloseste unde sonore pentru a monitoriza bataile inimii. Acest test este folosit pentru a depista semne ale unei posibile infectii. Exista doua tipuri diferite de ecocardiograma. Cea transtoracica foloseste un dispozitiv special, asezat pe piept, pentru a produce imagini video cu inima. Aceasta poate ajuta la analiza structurii inimii si la verificarea semnelor care pot indica o infectie sau o deteriorare a tesutului. Ecocardiograma transesofagiana presupune introducerea unui dispozitiv, atasat la capatul unui tub, de-a lungul esofagului. In acest fel, se pot obtine imagini mult mai detaliate ale inimii.
  • Electrocardiograma - desi nu identifica in mod specific endocardita, acest test poate determina daca activitatea electrica a inimii este perturbata. Electrocardiograma masoara durata si ritmul fiecarei faze electrice a batailor inimii.
  • RMN sau tomografie computerizata (CT) - ajuta la examinarea creierului, pieptului sau a altor zone ale corpului, in cazul in care exista suspiciunea ca infectia sa se fi raspandit si sa fi produs aparitia de abcese in diferite parti ale organismului.
  • Radiografie - medicul poate performa acest test, pentru a analiza plamanii si inima si pentru a vedea daca endocardita a provocat marirea inimii sau daca infectia s-a raspandit la nivelul plamanilor.

Tratament

De cele mai multe ori, endocardita infectioasa este tratata cu succes, cu ajutorul antibioticelor. Uneori, poate fi necesara o interventie chirurgicala, pentru a repara valvele deteriorate si pentru a indeparta infectia.

Tratament cu antibiotice

Medicul poate recomanda pacientilor cu endocardita doze ridicate de antibiotice, administrate intravenos. Tot el va analiza rezultatele analizelor de sange, pentru a identifica tipul bacteriei care a provocat infectia, astfel incat sa poata recomanda un antibiotic sau o combinatie de antibiotice care sa lupte impotriva infectiei in mod corespunzator.

Administrarea tratamentului cu antibiotice presupune internarea in spital, pentru cel putin o saptamana, pentru ca medicul sa poata vedea daca antibioticele isi fac efectul.

Odata ce febra si alte simptome s-au ameliorat, tratamentul cu antibiotice poate fi continuat acasa, pentru doua pana la opt saptamani, fiind necesare vizite regulate la medic, pentru control.

In cazul in care febra este persistenta, apar frisoane, dureri de cap, dureri articulare sau dificultati in respiratie, medicul trebuie informat de urgenta, deoarece poate fi vorba despre agravarea infectiei.

Simptome precum diaree, iritatii ale pielii, mancarimi sau dureri articulare pot fi un semn al unei reactii alergice la antibiotic. Dificultatile de respiratie sau aparitia umflaturilor la nivelul picioarelor, gleznelor sau talpilor, la scurt timp dupa inceperea tratamentului cu antibiotice, pot fi un semn de insuficienta cardiaca. Medicul trebuie informat de urgenta in cazul in care apar toate aceste simptome.

Este important de mentionat ca, in absenta tratamentului pentru endocardita infectioasa, aceasta boala poate fi fatala.

Interventie chirurgicala

Daca infectia a dus la deteriorarea valvelor inimii, simptomele si complicatiile pot sa apara la cativa ani dupa finalizarea tratamentului. Interventia chirurgicala este necesara in cazul in care infectia este persistenta sau daca este nevoie de inlocuirea unei valve deteriorate. Uneori, interventia chirurgicala este utila, pentru a trata endocardita cauzata de o infectie fungica.

In functie de starea de sanatate a pacientului, medicul poate recomanda repararea valvei deteriorate sau inlocuirea acesteia cu una artificiala. De asemenea, interventia chirurgicala poate fi necesara in cazul in care tratamentul cu antibiotice nu functioneaza, o valva are scurgeri in mod semnificativ sau exista un defect congenital.

Uneori, poate fi folositor un tratament stomatologic, pentru a elimina orice posibila sursa de infectie, cauzata de afectiuni ale gurii sau gingiilor. De regula, medicii indeparteaza orice dispozitive (precum cateterele) care ar putea provoca o infectie.

Preventie

Printre metodele de prevenire a endocarditei infectioase se numara:

  • Cunoasterea semnelor si simptomelor endocarditei - este necesara o vizita la medic, daca apar simptome si, cu atat mai mult, daca febra este persistenta, apar stari de oboseala ori daca diferite infectii ale pielii nu se vindeca asa cum trebuie;
  • Igiena orala corecta - perierea zilnica a dintilor, de cel putin doua ori pe zi, si controale stomatologice regulate;
  • Evitarea procedurilor care pot duce la aparitia infectiilor pielii, precum tatuaje sau piercing.

Anumite proceduri medicale sau stomatologice pot favoriza patrunderea bacteriilor in fluxul sanguin. Persoanelor care au anumite defecte sau afectiuni cardiace le poate fi recomandata administrarea de antibiotice inaintea acestor proceduri, pentru a distruge sau controla bacteriile daunatoare ce pot provoca aparitia endocarditei.

Totusi, antibioticele sunt recomandate doar in cazurile persoanelor care prezinta factori de risc. Ar mai fi de mentionat si faptul ca riscul de a contracta o infectie este mai mare in cazul expunerii la diferite bacterii decat in urma unei proceduri chirurgicale sau a unui examen dentar. Medicul este cel care va decide daca este necesara administrarea de antibiotice inaintea acestor proceduri.

In acelasi timp, este important sa mentinem o igiena orala corespunzatoare, deoarece anumite infectii orale pot creste riscul de aparitie a bacteriilor in fluxul sanguin. Perierea si folosirea atei dentare, impreuna cu vizitele regulate la medicul stomatolog, pot reduce riscul de aparitie a endocarditei infectioase.

Asadar, endocardita infectioasa reprezinta o boala care se dezvolta la nivelul valvelor inimii si care este provocata de aparitia unui numar ridicat de bacterii in fluxul sanguin. Recunoasterea simptomelor si administrarea din timp a tratamentului pot ajuta la tratarea endocarditei infectioase.