Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Blefarospasm sau de ce ni se zbate ochiul

blefarospasm1

Blefarospasmul reprezinta o patologie medicala care se manifesta prin contractii musculare involuntare ale muschilor pleoapelor. Boala poate fi diagnosticata in stadiul incipient caracterizat prin episoade rare. Aceasta afectiune este autolimitanta, manifestarile ei ameliorandu-se dupa un anumit interval. In stadiile avansate, ea se numeste blefarospasm esential benign.

Acesta consta in cronicizarea si agravarea simptomelor.

Cauzele blefarospasmului

Blefarospasmul (zbaterea ochiului) are o incidenta crescuta la persoanele cu varsta cuprinsa in intervalul 40-60 de ani. Cauza aparitiei acestei patologii o constituie prezenta unor activitati anormale la nivelul ganglionilor bazali cerebrali care controleaza contractia muschilor pleoapei.

Factori de risc ai blefarospasmului

Orice persoana poate dezvolta blefarospasm. Insa, aceasta patologie se manifesta cu o frecventa ridicata la persoanele care prezinta urmatorii factori de risc:

  • medicatia: Unele medicamente pot determina aparitia blefarospasmului. Printre acestea se regasesc cele administrate in tratamentul bolii Parkinson.
  • distonia generala: Distoniile sunt definite ca fiind contractii musculare involuntare. Acestea pot fi primare, ca urmare a unei afectiuni degenerative sau metabolice, prezente la nivelul sistemului nervos central. De asemenea, pot fi generate si de consumul unor medicamente care provoaca contractii spastice ale musculaturii.
  • sindromul Meige: Sindromul Meige este caracterizat prin miscari involuntare ale musculaturii articulatiei temporo-mandibulare (articulatia care permite mobilitatea mandibulei) si contractii spastice ale muschilor pleoapelor (blefarospasm). Aceasta patologie are transmitere ereditara sau poate fi dobandita in urma unor infectii sau traumatisme.
  • dischinezie tardiva: Dischinezia tardiva este o patologie care apare mai frecvent la persoanele in varsta. Cauza aparitiei acestei boli este utilizarea pe termen lung a medicatiei antipsihotice. Printre manifestarile dischineziei tardive se regasesc distonia, tremurul, agitatia, blefarospasmul.
  • boala Wilson: Boala Wilson este o patologie cu transmitere ereditara. Cauza aparitiei acestei boli o reprezinta retentia masiva de cupru in organism. Simptomele specifice patologiei Wilson sunt reprezentate de contractii musculare involuntare, tulburari de vorbire, blefarospasm, icter.

Tipuri de blefarospasm

In functie de complexitatea simptomelor, patologia a fost clasificata in:

  • ticuri si spasme: Initial, patologia debuteaza prin prezenta unor ticuri si crize spastice ale muschilor pleoapelor. Cauza cea mai frecventa a aparitiei acestora este stresul sau oboseala. Amplitudinea spasmelor este diminuata, iar durata crizelor este scazuta.
  • blefarospasm cronic: Aceasta etapa a bolii este caracterizata de cresterea in intensitate a spasmelor si cronicizarea lor.

Simptomele blefarospasmului

Blefarospasmul se poate manifesta initial prin:

  • clipiri involuntare;
  • spasme ale pleoapei;
  • xeroftalmie (senzatia de uscare a globilor oculari);
  • tresariri;
  • ochi iritati;
  • inchiderea involuntara a globilor oculari.

Crizele de blefarospasm se pot manifesta atat pe timpul zilei, cat si nocturn.

In evolutia bolii, severitatea simptomelor creste. Printre caracteristicile blefarospasmului cronic se regasesc:

  • stimuli declansatori;

Spre deosebire de blefarospasmul initial, unde crizele se declansau aleator, patologia cronica se manifesta si in prezenta anumitor stimuli.

  • frecventa crescuta a crizelor;
  • contractiile spastice puternice cu o durata mai lunga;

Blefarospasmul cronic este caracterizat de cresterea in intensitate a simptomelor. Astfel, contractiile devin mai puternice. De asemenea, durata acestora creste, astfel pacientul va fi fortat sa ramana cu ochii inchisi o perioada mai lunga de timp.

  • modificarea fizionomiei ca rezultat al blefarospasmului;

Contractiile din cadrul blefarospasmului pot duce la modificari ale fizionomiei. Astfel, odata cu agravarea simptomatologiei, apare si fenomenul de tragere a regiunii superioare a pleoapei (sprancenele) spre ochi.

blefarospasm2

Diagnosticul blefarospasmului

In cazul in care o persoana prezinta simptome sugestive pentru blefarospasm, este indicata vizita la medicul specialist. Medicul va realiza o anamneza, care va cuprinde intrebari despre:

  • debutul simptomelor;

Debutul simptomelor este un element foarte important din procesul de anamneza. Diagnosticarea precoce a simptomelor blefarospasmului conduce la instituirea unui tratament adecvat si la evitarea aparitiei complicatiilor. Astfel, vindecarea pacientului este mai rapida.

  • stimulii declansatori ai crizelor de blefarospasm;

In stadiul incipient, boala se manifesta rar, fara a depinde de existenta unui stimul. Odata cu lipsa administrarii tratamentului adecvat si neglijarea bolii, crizele se pot asocia cu unii stimuli declansatori.

  • durata episoadelor patologice;

Durata episoadelor poate caracteriza tipul de blefarospasm. Astfel, boala incipienta este caracterizata de o durata scazuta a crizelor spastice. In evolutia sa, fara un tratament adecvat, pacientii prezinta contractii cu o durata crescuta. Acestea pot duce la aparitia unor inconveniente in viata sociala si profesionala.

  • frecventa crizelor de blefarospasm;

Frecventa episoadelor de blefarospasm poate aduce informatii importante in procesul de diagnostic. Astfel, in boala incipienta, crizele se manifesta cu o frecventa scazuta atat ziua, cat si pe parcursul noptii. Cronicizarea bolii duce la aparitia unor stimuli care cresc frecventa blefarospasmului.

  • istoricul de boala al pacientului;

In istoricul de boala, pacientul poate prezenta alte patologii care determina aparitia blefarospasmului. Printre patologiile care pot conduce la aparitia secundara a spasmului muschilor pleoapei se regasesc: boala Wilson, sindromul Meige.

  • antecedentele heredocolaterale (istoric familial de boala);
  • tulburari neurocognitive;

Unele tulburari neurocognitive pot declansa crizele de blefarospasm. Astfel, stresul si depresia sunt factori importanti care determina manifestarea acestei patologii.

  • medicatia;

Medicatia folosita in unele patologii poate avea ca efect secundar aparitia crizelor de spasm al pleoapelor. Astfel, tratamentul bolii Parkinson determina manifestarea blefarospasmului.

  • consumul de alcool;
  • fumatul.

Dupa efectuarea anamnezei, medicul specialist realizeaza examenul obiectiv al pacientului. Acesta poate evidentia:

  • crizele spastice ale muschilor pleoapei;
  • inchiderea fortata a ochilor;
  • tractarea in partea inferioara a sprancenelor;
  • xeroftalmia.

blefarospasm3

Tratament

Tratamentul blefarospasmului este indicat de medicul specialist in functie de:

  • severitatea simptomelor;
  • complicatii;
  • debutul bolii;
  • raspunsul la tratament.

Astfel, medicul poate recomanda un tratament:

  • medicamentos;

Medicamentele folosite in cazul blefarospasmului sunt de tipul anticolinergicelor. Acestea au rolul de a inhiba contractiile involuntare ale muschilor pleoapei. Administrarea tratamentului medicamentos este realizata pe cale orala.

Toxina botulinica este folosita pentru a reduce capacitatea de contractie a muschilor pleoapei. Astfel, prin injectarea acesteia se reduce frecventa si severitatea manifestarilor blefarospasmului. Durata efectului injectiei cu toxina botulinica este de aproximativ 4 luni. Eficienta acestui tip de tratament este ridicata in aceasta patologie. Efectele secundare se manifesta temporar si pot include: incetosarea vederii, diplopie (vedere dubla), xeroftalmie, ptoza palpebrala (caderea pleoapei).

  • chirurgical (miectomie);

Tratamentul chirurgical este folosit doar in cazuri selectionate, in care terapiile initiale nu au adus o ameliorare a simptomatologiei. Miectomia presupune indepartarea chirurgicala a muschilor pleoapei care prezinta contractii spastice.

Concluzie

Blefarospasmul este o patologie care se manifesta prin contractii involuntare ale musculaturii pleoapei. In stadiile incipiente, crizele apar rar, iar simptomatologia este usoara. Odata cu avansarea bolii, simptomele devin severe, iar crizele apar din ce in ce mai frecvent. De asemenea, patologia poate asocia si anumiti factori declansatori. Diagnosticarea blefarospasmului este realizata de medicul specialist, in functie de informatiile din anamneza si examenul obiectiv. Tratamentul acestei patologii poate fi medicamentos, chirurgical sau cu ajutorul injectiilor cu toxina botulinica.

 

 

Bibliografie:
www.aanem.org, https://www.aanem.org/Patients/Muscle-and-Nerve-Disorders/Blepharospasm, accesat la data de 22.07.2022
www.betterhealth.vic.gov.au, https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/blepharospasm, accesat la data de 22.07.2022
my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21546-blepharospasm#symptoms-and-causes, accesat la data de 22.07.2022
www.nei.nih.gov, https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/blepharospasm, accesat la data de 22.07.2022