Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
Tocmai de aceea, pentru un cuplu, a nu putea concepe un copil în mod natural devine o suferință complexă, care afectează echilibrul emoțional și bunăstarea de zi cu zi. Psihologii descriu această situație ca fiind o traumă care provoacă o suferință similară cu pierderea cuiva drag.
„Pur și simplu, noi nu mai puteam aștepta. Decizia de a apela la proceduri de reproducere umană asistată am luat-o împreună, eu și soțul meu, și a fost ca o eliberare”. Ana Maria este acum, în august 2026, mama unei fetițe de 7 luni. Ea a fost cea care a făcut programarea la Fertility Institute. A ales să meargă la dr. Iulia Zamfir, medic primar obstetrică-ginecologie, specializat în infertilitate, pentru că acolo a putut face cea mai rapidă programare și din nevoia ca totul să se întâmple cât mai repede posibil. „Risc un șablon verbal și spun că tot Universul a colaborat în favoarea noastră. Doamna doctor a fost mult mai mult decât cea mai bună alegere. A fost răbdarea, calmul și încrederea pe care noi nu le mai aveam”, mărturisește Ana Maria.
De la o urgență medicală la infertilitate secundară
La finalul lui 2022, Anei Maria i s-a făcut brusc rău. Durere abdominală, sângerare vaginală anormală, durere în umăr și o stare generală alterată sever, fiind aproape de leșin. A ajuns de urgență la un spital, unde semnele clinice și investigațiile au arătat că este vorba de o sarcină extrauterină și hemoragie internă, în urma ruperii unei trompe uterine. A fost salvată în urma unei intervenții chirurgicale și cu prețul sacrificării unei trompe uterine.
„Nu am știut că sunt însărcinată, nu am avut niciun fel de simptome, iar toată situația prin care am trecut, culminând cu pierderea sarcinii și a unei trompe m-a afectat profund. Ne doream foarte tare un copil, iar starea mea după toate cele întâmplate mă punea în situația de a nu mai putea avea un copil. A fost extrem de dureros”, povestește Ana Maria.
Fizic s-a refăcut repede, dar psihic experiența prin care a trecut a fost depășită cu mare dificultate. Și ea, și soțul ei au avut nevoie de timp pentru a se restabili emoțional.
O serie de investigații făcute în cursul anului 2023 au arătat că șansele de a obține o sarcină în mod natural erau foarte mici, atât pentru că rămăsese cu o singură trompă uterină funcțională, cât și pentru că avea o rezervă ovariană redusă. I se recomandase să ia în calcul fertilizarea in vitro și să înceapă cât mai rapid tratamentul. „Mi s-a spus că fiecare lună care trece face din ce în ce mai puțin probabilă o sarcină. Îmi este foarte greu să spun cum mă simțeam eu și soțul meu. Era o suferință continuă, ca o rană care rămâne deschisă și pe care nu ai cum s-o vindeci".
Decizia de a apela la medicii specializați în reproducere umană asistată i-a mobilizat, le-a dat speranță și puterea de a merge mai departe.
Medicul care aduce speranță
De la prima întâlnire cu dr. Iulia Zamfir, la Fertility Institute, cei doi soți au știut că, indiferent cum va fi drumul, vor avea șansa să devină părinți. „Doamna doctor mi-a dat o senzație de bine și de liniște. Nu doar că era foarte blândă și ne înțelegea dorința, emoțiile, tristețea și spaimele, dar ne-a răspuns la toate întrebările. Am parcurs toate etapele necesare pentru a ne înscrie în Programul Național FIV din 2024, investigații, analize și tot ce a fost necesar și am obținut voucherul, apoi am început tratamentul. Ne-a fost de mare ajutor consilierea pe care am primit-o de la coordonatori”, povestește Ana Maria și pare că retrăiește stările sufletești ale acelei perioade, un amestec de entuziasm și temeri.
O evaluare riguroasă și personalizarea strategiei de tratament sunt condiții care pot contribui la succesul unei proceduri de fertilizare in vitro.
„Este impresionant cât de mare poate să fie dorința, perseverența și reziliența unor cupluri care își doresc un copil și au probleme de fertilitate. Partenerii doamnelor sunt mereu foarte implicați, dar uneori comunicarea în cuplu este una specială. Așa a fost și în acest caz. Tot parcursul l-au făcut împreună, la fel și toate deciziile, iar doamna a avut un suport excepțional în soțul dumneaei.
În acest caz, rezerva ovariană foarte redusă și existența unei singure trompe uterine reprezentau indicație clară pentru FIV. Etapa stimulării ovariene s-a încheiat cu bine, iar la prima puncție, în ianuarie 2025 am obținut trei ovocite, un rezultat foarte bun în contextul unei valori AMH de 1. Este important de spus că AMH 1, deși este relativ scăzut pentru o femeie de 32 de ani, nu înseamnă că ovocitele sunt de calitate slabă sau că nu se poate obține o sarcină prin FIV. AMH-ul anticipează cantitatea de ovocite care ar putea fi obținută la stimularea ovariană și nu prezice calitatea ovocitelor, șansa de a obține sarcina sau evoluția acesteia”, explică dr. Iulia Zamfir.
Prima încercare
Cele trei ovocite au evoluat în embrioni. Pentru cuplu, era primul rezultat concret al unui drum pe care îl începuseră cu multe temeri, dar plini de speranță. Au decis să încerce un embriotransfer în același ciclu de tratament cu un embrion fresh. Au așteptat apoi rezultatul, însă testul de sarcină a fost negativ. „Am fost dezamăgită, dar eram pregătită pentru orice situație, pentru că ni se explicase că șansele de reușită sunt de cel mult 50%. Am înfruntat rezultatul negativ și după o pauză de o lună am reînceput tratamentul de stimulare ovariană”, spune Ana Maria.
În martie, la a doua puncție ovariană, au fost obținute cinci ovocite, care, prin fertilizare, au format cinci embrioni. A fost momentul în care au avut posibilitatea de a alege, dintre embrionii disponibili, pe cel cu cele mai mari șanse pentru a obține o sarcină.
Dr. Iulia Zamfir: „Decizia de testare genetică a embrionilor a fost o măsură de siguranță în plus. Eșecul de la primul embriotransfer ar fi putut avea drept cauză o eroare cromozomială a embrionului ales, iar evaluarea embrionilor obținuți prin tehnologia Embrace a redus semnificativ riscul ca un embrion cu anomalii cromozomiale să fie ales pentru transfer. Au fost testați patru embrioni, fiind identificați ca fiind euploizi, adică cu un număr normal de cromozomi, trei dintre ei. Primul dintre acești embrioni a fost ulterior transferat și a dus la obținerea sarcinii”.
În așteptarea rezultatului testării, embrionii au fost vitrificați, iar între timp, Ana Maria a urmat pregătirea necesară pentru transferul embrionar care a avut loc în luna mai. Iar dacă Ana Maria spunea că „tot Universul a colaborat în favoarea noastră", parcă nici acest detaliu nu a fost întâmplător: embriotransferul a avut loc chiar de ziua ei, când împlinea 33 de ani.
EMBRACE, testul care a ajutat la alegerea embrionului potrivit
Cunoscut și sub numele de niPGT-A, testul EMBRACE este o metodă modernă de analiză genetică a embrionilor, cu un avantaj esențial: nu presupune biopsierea embrionului. În loc să se preleveze celule direct din embrion (așa cum se întâmplă la testele clasice de tip PGT-A), la EMBRACE se analizează ADN-ul pe care embrionul îl eliberează în mod natural în mediul de cultură din laborator.
Testul se realizează în ziua a 6-a de dezvoltare a embrionului, când acesta a ajuns în stadiul de blastocist și cantitatea de ADN din mediul de cultură este cea mai mare. Practic, EMBRACE spune medicului care dintre embrionii obținuți au numărul corect de cromozomi și îi ajută pe medici să îi prioritizeze pentru transfer, astfel încât să fie ales embrionul cu cele mai mari șanse cu cele mai mari șanse de implantare și de evoluție favorabilă a sarcinii.
Testul poate fi util oricărui cuplu aflat în tratament FIV, pentru a crește șansele de succes și a reduce numărul de transferuri necesare. Fiind neinvaziv, EMBRACE elimină riscurile asociate biopsiei embrionare și reduce costurile, având o rată de fiabilitate de aproximativ 80%. Este important de reținut că, indiferent cât de performant e testul, rezultatul rămâne o probabilitate, nu o certitudine absolută. Interpretarea se face împreună cu un medic specialist și, adesea, cu consiliere genetică, iar decizia finală ține cont și de vârsta și contextul reproductiv al cuplului.
În esență, EMBRACE nu garantează 100% o sarcină, dar oferă o informație valoroasă în plus: îi arată embriologului și medicului care embrion are cele mai mari șanse de a se implanta cu succes. Testul nu înlocuiește analizele genetice din timpul sarcinii sau cele de după naștere și nu detectează boli monogenice sau rearanjamente cromozomiale structurale. Practic, EMBRACE e un instrument de selecție mai blândă și mai sigură a embrionului potrivit, exact acel detaliu care, în povestea Anei Maria, a contat: embrionul euploid ales în urma testării a fost cel care a dus, în cele din urmă, la sarcină și la venirea pe lume a unui copil sănătos.
O sarcină cu emoții
Primele analize care aveau să confirme sarcina au adus însă mai degrabă îngrijorări decât certitudine. „De data aceasta emoțiile au fost și mai mari, din cauza testelor pe care le-am făcut după implantare. Parcă nici să respir nu aveam curaj. Nu am făcut niciun efort, nimic care ar fi putut pune sarcina în pericol. Am sperat, dar ceva în sufletul meu îmi spunea că am reușit”, își amintește Ana Maria.
Valorile β-hCG, hormonul produs după implantarea embrionului și urmărit în primele săptămâni pentru evaluarea evoluției sarcinii, au fost mult mai mici decât cele așteptate pentru momentul respectiv. Creșterea lentă a impus o monitorizare atentă și nu a oferit, la început, garanția că sarcina va evolua favorabil.
„În astfel de situații, o singură valoare nu este suficientă pentru a trage o concluzie; ne interesează dinamica hormonului și, ulterior, confirmarea ecografică a sarcinii. În acest caz, sarcina a continuat normal și am ajuns la ceea ce urmărim de fiecare dată, să vină pe lume un copil sănătos”, adaugă dr. Iulia Zamfir.
După primele săptămâni de sarcină, valorile β-hCG au evoluat în limitele corecte, iar sarcina a continuat să evolueze, până la termen, fără să mai provoace îngrijorări nici viitorilor părinți, nici medicilor..
„Când am pornit pe drumul acesta am crezut că o să fie greu. Pentru mine a fost nesperat de ușor. În bună parte este meritul doamnei doctor Zamfir. Suntem fericiți, liniștiți și recunoscători pentru grija și blândețea pe care am primit-o înainte de sarcină și pe toată perioada sarcinii, una atât de mult dorită. Și pentru a reduce la minimum riscurile, am ales să facem operație cezariană. La termen, tot doamna doctor mi-a adus fetița pe lume”, încheie fericită mama.
Povestea Anei Maria arată că un diagnostic dificil nu înseamnă un răspuns final, iar drumul spre maternitate poate continua chiar și atunci când totul pare să spună „nu se poate".
Ce este, de ce se măsoară și ce arată β-hCG?
Beta-hCG (gonadotropina corionică umană) este un hormon produs de celulele care, în primele zile după implantare, vor forma placenta. Prezența lui în sânge este, de fapt, primul semnal biologic că o sarcină a debutat, motiv pentru care testele de sarcină, fie ele urinare sau de sânge, îl detectează. Spre deosebire de testul urinar, care doar confirmă sau infirmă prezența hormonului, analiza de sânge oferă o valoare exactă, exprimată în mUI/ml, care poate fi urmărită în timp.
Ceea ce contează cu adevărat pentru medici nu este atât valoarea izolată a unui singur test, cât evoluția ei în zile succesive. În mod normal, nivelul beta-hCG se dublează la aproximativ 48-72 de ore, mai ales în primele săptămâni. Această dinamică ajută la diferențierea unei sarcini care evoluează normal de una cu potențiale complicații. Tocmai de aceea, valorile mici sau creșterea lentă nu înseamnă automat un prognostic nefavorabil, dar impun o monitorizare mai atentă.
Analiza β-hCG este cu atât mai importantă cu cât, în primele săptămâni sarcina nu este vizibilă ecografic și, prin urmare, analiza de sânge oferă medicului informații obiective despre ceea ce se întâmplă după embriotransfer. Ulterior, când vârsta sarcinii permite vizualizarea ecografică, ecografia preia rolul principal: poate confirma că sarcina este localizată în uter și poate urmări dezvoltarea ei.
Consultant: dr. Iulia Zamfir, medic primar obstetrică-ginecologie la Fertility Institute
