Proceduri de reproducere umana asistata

Procedurile de reproducere umană asistată (RUA) sunt tratamente medicale destinate să ajute persoanele care se confruntă cu infertilitatea să obțină o sarcină. Printre cele mai comune metode se numără inseminarea intrauterină (IIU) și fertilizarea in vitro (FIV), inclusiv FIV cu ovocite și/sau spermă donată. Aceste proceduri sunt recomandate cu indicația clară a medicului specialist în tratamentul infertilității.

Inseminarea intrauterină (IIU)

Această metodă reprezintă introducerea spermei prelucrate în laborator, provenind fie de la partener, fie de la un donator, în cavitatea uterină, la momentul oportun al ovulației. Prin această procedură, concentrația spermatozoizilor introduși în cavitatea uterină este mult mai mare decât cea care ajunge în mod natural, ceea ce crește șansele spermatozoizilor de a ajunge la nivelul trompelor uterine, acolo unde se produce fertilizarea în mod natural.

Inseminarea intrauterină este indicată în următoarele situații:

• Infertilitatea idiopatică;
• Tulburările de ovulație;
• Patologie a canalului cervical
• Endometrioză în stadii incipiente;
• Afectare ușoară sau moderată a calității spermei
• Atunci când este folosită sperma de la un donator.

Procedura se realizează în trei etape:

1. Monitorizarea dezvoltării foliculare și a ovulației, prin ecografie și analize hormonale, care urmăresc creșterea foliculilor ovarieni pe un ciclu natural sau cu stimulare ușoară ovariană, și declanșarea ovulației medicamentos.
2. Recoltarea și prepararea spermei în laborator pentru a se asigura o concentrație mai mare de spermatozoizi mobili.
3. Inseminarea intrauterină la momentul optim al ovulației.

Fertilizarea in vitro (FIV)

Este una dintre cele mai cunoscute și utilizate tehnici de reproducere umană asistată, având un rol semnificativ în tratamentele pentru infertilitate. Spre deosebire de inseminarea intrauterină, în cadrul FIV, ovocitele sunt puse în contact cu spermatozoizii în laborator (în afara organismului femeii), iar apoi ovocitele fertilizate vor forma embrionii care vor fi transferați în uter, la momentul oportun.

Indicațiile pentru FIV includ

• Infertilitate de cauză tubară – absența sau obstrucția trompelor uterine (boală inflamatorie pelvină cronică, antecedente de sarcini extrauterine, endometrioză, aderențe postoperatorii, ligatură tubară în antecedente).
• Vârsta maternă avansată – peste 35-37 de ani, calitatea ovocitelor scade semnificativ, iar FIV poate oferi șanse mai bune decât concepția naturală.
• Rezervă ovariană scăzută – femeile cu un număr redus de ovocite sau cu răspuns slab la stimularea ovariană pot beneficia de FIV pentru maximizarea șanselor de concepție.
• Infertilitate legată de vârstă sau insuficiență ovariană prematură – poate necesita utilizarea de ovocite donate.
• Infertilitate masculină și patologii ale aparatului reproducător masculin, inclusiv antecedente de vasectomie.
• Infertilitate de cauză necunoscută – atunci când investigațiile nu au identificat o cauză clară a infertilității.
• Eșecul altor tratamente de fertilitate – dacă inseminările intrauterine (IIU) sau medicația pentru inducerea ovulației nu au avut succes.
• Patologii ginecologice – malformații congenitale genitale, fibrom uterin, endometrioză severă, adenomioză uterină.
• Cupluri cu boli genetice – care necesită diagnostic genetic preimplantațional pentru prevenirea transmiterii unor afecțiuni ereditare.
• Cupluri LGBTQ+ sau mame singure – FIV cu spermă de la donator sau ovocite donate este o opțiune pentru familiile diverse care își doresc un copil.

Pașii principali în procedura de FIV sunt:

1. Stimularea ovariană. Este etapa de pregătire a organismului feminin și durează între 10-12 zile. Implică administrarea zilnică de injecții pentru a stimula dezvoltarea mai multor foliculi ovarieni. Scopul este obținerea a unui număr cât mai mare de foliculi într-un ciclu de stimulare (în funcție de rezerva ovariană a fiecărei paciente), iar dezvoltarea acestora este monitorizată ecografic.
2. Puncția foliculară de recoltarea ovocitelor din lichidul folicular, printr-o procedură minim invazivă, ghidată ecografic. 3. Fertilizarea in vitro. Este etapa care are loc în laborator. Ovocitele recoltate sunt puse în contact cu spermatozoizii pentru a fi fertilizate prin diferite tehnici utilizate de embriologi, în funcție de indicația personalizată a fiecărui cuplu
3. Embriotransferul. În urma procesului de fertilizare embrionul rezultat este transferat în uter.

În cadrul fertilizării in vitro, materialul genetic folosit pentru fecundarea ovocitelor poate proveni fie de la partener, fie de la un donator. De asemenea, ovocitele pot fi proprii sau donate, iar pentru fertilizare se poate folosi sperma partenerului sau spermă donată, în funcție de nevoile medicale ale cuplului. În cazul donării de ovocite sau spermă, se pot selecta gameți compatibili cu dorințele și particularitățile cuplului – precum trăsături fizice similare, rasă sau grup etnic

Fertilizarea in vitro (FIV)

Este una dintre cele mai cunoscute și utilizate tehnici de reproducere umană asistată, având un rol semnificativ în tratamentele pentru infertilitate. Spre deosebire de inseminarea intrauterină, în cadrul FIV, ovocitele sunt puse în contact cu spermatozoizii în laborator (în afara organismului femeii), iar apoi ovocitele fertilizate vor forma embrionii care vor fi transferați în uter, la momentul oportun.

Indicațiile pentru FIV includ

• Infertilitate de cauză tubară – absența sau obstrucția trompelor uterine (boală inflamatorie pelvină cronică, antecedente de sarcini extrauterine, endometrioză, aderențe postoperatorii, ligatură tubară în antecedente).
• Vârsta maternă avansată – peste 35-37 de ani, calitatea ovocitelor scade semnificativ, iar FIV poate oferi șanse mai bune decât concepția naturală.
• Rezervă ovariană scăzută – femeile cu un număr redus de ovocite sau cu răspuns slab la stimularea ovariană pot beneficia de FIV pentru maximizarea șanselor de concepție.
• Infertilitate legată de vârstă sau insuficiență ovariană prematură – poate necesita utilizarea de ovocite donate.
• Infertilitate masculină și patologii ale aparatului reproducător masculin, inclusiv antecedente de vasectomie.
• Infertilitate de cauză necunoscută – atunci când investigațiile nu au identificat o cauză clară a infertilității.
• Eșecul altor tratamente de fertilitate – dacă inseminările intrauterine (IIU) sau medicația pentru inducerea ovulației nu au avut succes.
• Patologii ginecologice – malformații congenitale genitale, fibrom uterin, endometrioză severă, adenomioză uterină.
• Cupluri cu boli genetice – care necesită diagnostic genetic preimplantațional pentru prevenirea transmiterii unor afecțiuni ereditare.
• Cupluri LGBTQ+ sau mame singure – FIV cu spermă de la donator sau ovocite donate este o opțiune pentru familiile diverse care își doresc un copil.

Pașii principali în procedura de FIV sunt:

1. Stimularea ovariană. Este etapa de pregătire a organismului feminin și durează între 10-12 zile. Implică administrarea zilnică de injecții pentru a stimula dezvoltarea mai multor foliculi ovarieni. Scopul este obținerea a unui număr cât mai mare de foliculi într-un ciclu de stimulare (în funcție de rezerva ovariană a fiecărei paciente), iar dezvoltarea acestora este monitorizată ecografic.
2. Puncția foliculară de recoltarea ovocitelor din lichidul folicular, printr-o procedură minim invazivă, ghidată ecografic. 3. Fertilizarea in vitro. Este etapa care are loc în laborator. Ovocitele recoltate sunt puse în contact cu spermatozoizii pentru a fi fertilizate prin diferite tehnici utilizate de embriologi, în funcție de indicația personalizată a fiecărui cuplu
3. Embriotransferul. În urma procesului de fertilizare embrionul rezultat este transferat în uter.

În cadrul fertilizării in vitro, materialul genetic folosit pentru fecundarea ovocitelor poate proveni fie de la partener, fie de la un donator. De asemenea, ovocitele pot fi proprii sau donate, iar pentru fertilizare se poate folosi sperma partenerului sau spermă donată, în funcție de nevoile medicale ale cuplului. În cazul donării de ovocite sau spermă, se pot selecta gameți compatibili cu dorințele și particularitățile cuplului – precum trăsături fizice similare, rasă sau grup etnic

Injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului (ICSI)

Tehnica avansată în cadrul procedurii de FIV, ICSI, este utilizată în special în cazurile de infertilitate masculină severă, în special atunci când problemele sunt legate de calitatea sau numărul spermatozoizilor. Această metodă de selectare a spermatozoizilor a revoluționat tratamentele de fertilizare, oferind soluții pentru mulți bărbați care ar fi altfel neeligibili pentru FIV convențional sau atunci când nu au avut succes.

ICSI presupune injectarea directă a unui singur spermatozoid într-un ovocit sub microscop. Spermatozoidul este selectat în funcție de morfologia sa și apoi introdus direct în citoplasma ovocitului pentru a ajuta fertilizarea celor doi gameți. După fertilizare, evoluția embrionului rezultat este monitorizată în laborator și, dacă totul decurge normal, este transferat în uterul femeii.

ICSI este indicată în cazurile în care spermatozoizii au o motilitate slabă sau anomalii de morfologie, și în cazul azoospermiei non-obstructive sau obstructive (vasectomiei sau obstrucțiilor în tractul reproducător masculin). În aceste situații, spermatozoizii pot fi recoltați direct din țesutul testicular, prin puncție testiculară.

De asemenea, ICSI este indicată și în caz de eșec de fertilizare inexplicabil după metode convenționale, infertilitate inexplicabilă/idiopatică, proceduri de FIV anterioare eșuate, utilizare de ovocite vitrificate sau spermă congelată.

FIV pentru prevenirea transmiterii problemelor genetice

Fertilizarea in vitro (FIV) nu este doar o opțiune de tratament pentru infertilitate, ci poate fi utilizată și pentru a preveni transmiterea unor afecțiuni genetice de la părinți la copii.

În stadiul de blastocist al embrionului (ziua 5-6 de dezvoltare), se prelevează celule din embrion pentru a le analiza genetic, pentru screening preimplantațional al anomaliilor cromozomiale (PGT-A), screening al bolilor monogenice (PGT-M) sau pentru identificarea unor rearanjamente structurale cromozomiale (PGT-SR).

Astfel, sunt selectați pentru transfer embrionii care au potențialul maxim de implantare și naștere a unui copil sănătos, ceea ce reduce considerabil riscul de a transmite afecțiuni genetice.

Selecția spermei

Selecția spermei este un pas crucial în procesul de reproducere umană asistată, având scopul de a asigura utilizarea celor mai sănătoși și calitativi spermatozoizi pentru fertilizare și obținerea unor embrioni de bună calitate, ceea ce crește șansele de succes ale procedurii. Metodele speciale de selectare a spermatozoizilor, cum ar fi ICSI, MACS și ZyMOT, sunt indicate în special în cazul infertilității masculine severe, eșecurilor anterioare de FIV, fragmentării crescute a ADN-ului spermatic și avorturilor repetate.

Tehnologia ZyMOT este o tehnologie modernă de selecție a spermatozoizilor utilizată în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro (FIV), care imită procesul natural din corpul femeii pentru a selecta cei mai sănătoși și mobili spermatozoizi. Sperma este introdusă într-un dispozitiv special care conține microcanale ce reproduc mediul natural prin care spermatozoizii ar trebui să „înoate” într-un organism uman. Doar spermatozoizii cu cea mai bună motilitate și morfologie reușesc să traverseze aceste microcanale, fiind automat separați de cei cu defecte sau ADN fragmentat.

Avantajele metodei ZyMot:

• Selectează spermatozoizi cu ADN intact, esențiali pentru formarea unor embrioni de calitate.
• Nu folosește substanțe chimice sau centrifugare – metodă blândă și non-invazivă.
• Poate reduce rata de fragmentare ADN în spermatozoizii utilizați la ICSI.
• Imită selecția naturală din corpul femeii.
• Este rapidă și eficientă – rezultatele sunt disponibile în aproximativ 30 de minute.