Abilitatile de autonomie personala sunt un aspect extrem de important in dezvoltarea copilului, si de aceea toate scalele de evaluare a dezvoltarii in primii 6 ani de viata includ si acest domeniu. Destul de frecvent, parintii gandesc ca aspectul cel mai important in dezvoltarea copilului lor este inteligenta. Fara indoiala ca abilitatile cognitive conditioneaza succesul de mai tarziu (la scoala si in viata), insa doar inteligenta nu este suficienta.
Autonomia personala, abilitatile sociale si emotionale, cele de comunicare dar si abilitatile motorii sunt alte aspecte extrem de importante care completeaza puzzle-ul unei dezvoltari armonioase si netezesc calea catre reusita in viata. O simpla evaluare psihologica a nivelului de dezvoltare iti poate spune daca micutul tau corespunde standardelor varstei si ce anume ai de facut pentru a-l ajuta sa se dezvolte.
Ce este autonomia personala?
La varstele mici, autonomia este definita ca abilitatea de a efectua independent activitati / sarcini de zi cu zi, specifice fiecarei etape de varsta (sa manance singur, sa se imbrace singur, sa se spele singur, etc.). Este foarte important sa cunosti exact care sunt activitatile pe care copilul le poate face independent pentru a-ti seta corect asteptarile si a-l stimula corespunzator cu etapa de dezvoltare in care se afla. Nu este bine nici sa-l “cocolosesti”, dar nici sa-i pui pe umeri o responsabilitate mai mare decat poate duce la varsta lui.
De ce este importanta pentru copil autonomia personala?
Autonomia personala este unul dintre ingredientele cele mai importante ale stimei de sine. Constientizarea de catre copil a faptului ca se poate descurca singur si, implicit, cresterea gradului de independenta a acestuia, duc treptat la sentimentul de incredere in sine si la dezvoltarea abilitatii de a gasi solutii la probleme fara a apela la ajutorul celor din jur. Nu putem vorbi despre dezvoltarea capacitatii de rezolvare a problemelor inainte de dezvoltarea autonomiei personale!
Cum devine copilul independent?
Capacitatea de a deveni independent se construieste insa treptat, sub atenta ghidare si incurajare a unui adult. Fiecare copil are ritmul lui in a deveni independent si cantitatea de sprijin necesara difera. Parintele trebuie sa acorde la inceput sprijin, retragandu-se treptat, pe masura ce copilul demonstreaza ca se poate descurca singur.
O greseala frecventa pe care o fac parintii este aceea de a considera ca bebelusul lor va deveni independent lasandu-l sa adoarma singur, sa se joace singur, sa planga pana oboseste sau impunandu-i un program de somn/ joaca/ alimentatie extrem de strict, care mai degraba corespunde nevoilor lor decat ale copilului. Nimic mai eronat! In loc de un copil independent vor avea cu siguranta un copil cel putin frustrat, ale carui nevoi - in primul rand emotionale - nu au fost satisfacute.
Ce poti face pentru a-l ajuta pe copilul tau sa-si castige independenta?
- Lasa-l sa incerce si nu te grabi sa faci tu in locul lui (chiar daca aceasta inseamna mai mult timp consumat pentru fiecare activitate)
- Ofera-i posibilitatea de a alege si de a decide singur pentru el (Vrei bluzita albastra sau pe cea rosie?)
- Lauda-l pentru cea mai mica reusita; acolo unde se poticneste, ofera-i sprijin doar atat cat sa poata trece mai departe
- Lasa-l sa gaseasca singur solutii la problemele cu care se confrunta; fii insa alaturi de el pentru a-l ghida discret si a-l incuraja
- Implica-l in activitatile casnice de zi cu zi si fa-l sa se simta util (spre exemplu, in strangerea jucariilor sau aranjarea mesei)
- Lasa-l sa vorbeasca si sa hotarasca pentru el in fata celorlalti (nu intreba si nu raspunde tu in locul lui)
- Daca refuza sa faca anumite activitati, arata-i cum se procedeaza facand tu insuti; copiii invata foarte mult prin imitatie (spre exemplu, daca te vede pe tine colorand cu placere un desen, va incerca si el in curand)
- In niciun caz nu trebuie sa ii impui cu forta sa faca ce vrei tu, cand vrei tu si cum vrei tu. Copiii mici invata prin joaca, din placere si nu de frica!
- Nu il critica sau certa pentru greseli sau nereusite. Apreciaza pentru inceput intentia si efortul, si nu performanta!
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii