Clor (ser)

Clorul este anionul predominant care există în spațiul extracelular. Acesta menține integritatea celulară prin efectele sale asupra presiunii osmotice și a echilibrului de apă, în plus față de menținerea echilibrului acido-bazic. Cerințele zilnice de clorură pentru adulți sunt de 80-120 mEq/zi ca NaCL. În general, reabsorbția de clor urmează reabsorbției de sodiu.

1 litru de filtrat din tubul de rinichi conține aproximativ 140 mEq de sodiu. Pentru a menține electroneutralitatea, ar trebui să conțină, de asemenea, aproximativ aceeași cantitate de anioni, care sunt în principal cloruri (110 mEq) și bicarbonat (24 mEq). Clorura este un anion de fluid extracelular care joacă un rol important în menținerea echilibrului normal al acidului-bazic și, împreună cu sodiul, menține echilibrul de apă și osmolalitatea serică.

Clorura serică este folosită în principal pentru a evalua următoarele:

• Echilibrul acido-bazic
• Echilibrul  de apă

Valori crescute ale clorului întâlnim în:

• Insuficiența renală
• Sindromul nefrotica
• Acidoza tubulară renală
• Deshidratare
• Tratamentul exagerat cu săruri
• Hiperparatiroidism
• Diabet insipid
• Acidoza metabolică din diaree (pierderea HCO3-)
• Alcaloza respiratorie
• Hiperadrenocorticismul
• Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi acetazolamida (acidoza hiperclorică), androgenii, hidroclorotiazida, salicilații (intoxicație)

Valori scăzute ale clorului întâlnim în:

• Vărsături
• Diaree
• Aspirație gastrointestinală
• Insuficiență renală combinată cu deprivarea sării
• Suprasolicitare cu diuretice
• Acidoză respiratorie cronică
• Cetoacidoză diabetică
• Transpirație excesivă
• Sindrom de excreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)
• Nefropatie cu pierdere de sare
• Porfiră acută intermitentă
• Intoxicație cu apă
• Expansiunea volumului de fluid extracelular
• Insuficiența suprarenală
• Hiperaldosteronism
• Alcaloza metabolică
• Utilizarea anumitor medicamente cum ar fi ingestia cronică a laxativului sau a bicarbonatului, corticosteroizii și diureticele.