Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Pruritul (mancarimea pielii)

Mancarimea de piele este un simptom mereu neplacut, care poate sa fie semnul unor alergii, al unor probleme dermatologice sau al unor afectiuni hepatice, renale, tiroidiene sau oncologice. Termenul medical pentru mancarimea cutanata este prurit.

Pruritul cutanat

 

Despre


Pruritul este definit ca o senzatie neplacuta de mancarime cutanata. Poate sa apara oriunde pe piele si provoaca nevoia de a te scarpina. Unele boli sistemice provoaca prurit, a carui intensitate variaza de la o senzatie usoara de mancarime la o veritabila suferinta. Pruritul este cel mai frecvent asociat cu o afectiune cutanata, care poate fi provocata de pielea uscata, de unele evolutii endocrine in sarcina si menopauza, de afectiuni ale pielii, de la dermatita atopica, la eruptii provocate de un medicament, de la urticaria de origine alimentara sau alergica, la psoriazis, boli hematologice sau de imbatranire a pielii.

Principiul general este ca, atunci cand nu poate fi identificata o cauza cutanata care produce pruritul, trebuie identificata sursa organica sau neuropatica. In cazul pacientilor care prezinta forme de prurit care dureaza si nu se amelioreaza, trebuie identificate cauzele cu minutiozitate.

Ce este pruritul

Senzatii de mancarime ale pielii poate avea oricine, dintr-o multitudine de cauze posibile. Acestea pot aparea in urma intepaturilor de insecte, fiind comune celor care au pielea uscata, sau pot fi o reactie la expunerea la soare ori la anumite tesaturi. In aceste cazuri, indepartarea factorilor determinanti, aplicarea de solutii banale de alcool medicinal ori alte preparate mentolate sau hidratarea pielii cu lotiuni emoliente rezolva problema.

Statisticile arata ca jumatate din cazurile de prurit nu sunt de origine cutanata. Cel mai frecvent, pruritul care nu are o cauza la nivelul pielii este provocat de afectiuni hepatice si ale cailor biliare, precum si de afectiuni renale. Poate aparea si la persoanele alergice, frecvent la astmatici, dar si la pacientii cu un sistem imunitar compromis (cum este cazul infectiilor cu HIV). O alta cauza frecventa a pruritului este deficitul grav de fier, dar si hipertiroidismul, considerat principala cauza a pruritului endocrin. Rar, pruritul poate aparea la pacientii cu diabet decompensat sau hipotiroidism. Pruritul provocat de o cauza oncologica are o frecventa de circa 8%.

Cauzele pruritului

 

Pruritul din cauze cutanate

Principalele cauze care duc la mancarimea pielii sunt afectiunile cutanate. Cele mai des intalnite situatii, in care pot aparea mancarimi ce dureaza sau sunt intense ori reapar sunt:

  • pielea uscata. Daca pielea este corect ingrijita si, cu toate acestea, pruritul ca urmare a uscaciunii pielii nu dispare, se poate suspecta o disfunctie tiroidiana;
  • infectii fungice si bacteriene, precum impetigo si foliculita;
  • muscaturi de insecte (tantari, paianjeni, albine, purici, paduchi);
  • eczeme sau dermatita atopica;
  • dermatita de contact, cauzata de o reactie cutanata la o substanta sau material care vine in contact cu pielea;
  • urticaria, care poate sa fie o reactie alergica sau provocata de stres, caldura si expunerea la soare;
  • psoriazisul, care este o supraproductie de celule cutanate, ca urmare a unui sistem imunitar hiperactiv;
  • sarcina - perioada cand una din 10 femei insarcinate spun ca mancarimea este o problema;
  • unele medicamente pot provoca mancarime, chiar si fara semne de eruptie sau iritatii. Frecvent, se intampla in cazul medicamentelor pentru hipertensiune arteriala, al medicamentelor ce regleaza ritmul cardiac, in cazul diureticelor, al preparatelor care contin estrogen, al medicamentelor ce reduc colesterolul, al unor calmante, al laxativelor;
  • perioada de dezintoxicare dupa consumul de droguri (alcool sau substante psihotrope) produce prurit, uneori foarte intens.

Cauzele organice

Sunt, de regula, mai greu de identificat si impun investigatii de laborator si paraclinice, inclusiv teste pentru alergeni. Cele mai frecvente probleme sistemice, care printre simptome au si pruritul cutanat, sunt:

  • pruritul colestatic - este frecvent la pacientii cu boli hepatice. Ciroza biliara primara, hepatita virala B si C, hepatita autoimuna, carcinomul canalelor biliare, ciroza alcoolica, calculii biliari produc prurit;
  • pruritul renal - apare la pacientii cu insuficienta renala cronica si la cei dializati. Este un simptom deseori greu de suportat al afectiunilor renale;
  • pruritul hematologic - este cauzat de unele dezechilibre sangvine, prin cresterea productiei de histamine din sange;
  • pruritul diabeticului - localizat in zona genitala, pe scalp sau in zona perianala, este, de regula, produs de o candidoza, aparuta ca urmare a unor valori decompensate ale glicemiei sau in urma uscaciunii pielii si a administrarii unor medicamente;
  • hipertiroidismul sau hipotiroidismul - se pot asocia cu prurit, ca urmare a unor reactii la nivelul cutanat, provocate de hormonii tiroidieni, in exces sau deficitari;
  • deficitul hormonal la femei - in perioada postmenopauza, poate provoca prurit vulvar;
  • afectiunile maligne ale plamanului, stomacului, colonului, prostatei, sanului si pancreasului - pot da reactii de tipul pruritului;  
  • mastocitoza cutanata - reprezinta migrarea anormala a unor celule cu rol imunitar in tesuturile cutanate, una dintre cele mai comune reactii fiind pruritul intens si urticaria;
  • unele studii au asociat pruritul cutanat (mai ales cel nazal) cu tumori cerebrale, probabil ca urmare a unor reactii imunologice;
  • prurit neurogen - este manifestarea provocata de accidente vasculare cerebrale, scleroza multipla, tumori si abcese cerebrale, care pot genera prurit sever, generalizat sau localizat;
  • deficitul de fier - poate avea ca simptom pruritul cutanat, fara o cauza la nivelul pielii;
  • stresul cronic - reprezinta una dintre cauzele ce declanseza episoade de prurit cutanat.
Diagnosticul pentru mancarimea cutanata

 

Tipuri de prurit

 

Exista o clasificare a tipurilor de prurit, in functie de cauzele care duc la aparitia acestei suferinte:

  • prurit pruriceptiv - apare ca urmare a unei reactii alergice sau a unei inflamatii ce are cauze organice;
  • prurit neuropatic - cauzat de afectiuni ale sistemului nervos, senzatia de mancarime fiind insotita  de furnicaturi si amorteala;
  • prurit neurogenic - apare din cauza afectiunilor hepatice sau renale;
  • prurit psihogenic - este un raspuns la actiunea serotoninei si norepinefrinei, substante chimice care influenteaza starea de spirit si al caror dezechilibru este prezent in conditii de stres sau depresie.

Parti ale corpului care pot fi afectate de prurit

Pruritul poate fi localizat in diferite zone ale corpului sau poate sa fie generalizat. In cazul manifestarilor generalizate, este deseori cauzat de boli sistemice si alergii, iar in situatiile in care apare localizat, este generat, in primul rand, de afectiuni cutanate.

Pruritul anal poate aparea frecvent in cazul hemoroizilor, iar pruritul vulvar este mai frecvent in perioada menopauzei. Mancarimile pielii se pot localiza cu precadere la nivelul fetei, in cazul unor afectiuni cutanate de tipul eczemelor, dermatitelor, micozelor sau al unor infectii. Poate aparea in zona scalpului, fiind vorba de candidoza diabeticului sau infestari cu paraziti. Femeile insarcinate pot manifesta mancarimi cutanate in zona abdomenului, a sanilor si coapselor, de cele mai multe ori ca urmare a proceselor fiziologice de intindere a pielii.

Diagnostic

Pentru unii oameni, pruritul este o lupta continua care le afecteaza grav calitatea vietii. Un tratament adecvat si eficient nu poate fi aplicat decat daca se identifica precis care este cauza acestei manifestari.

Anamneza, adica istoricul afectiunii, este o parte importanta din stabilirea unui diagnostic. La aceasta se adauga examenul clinic, pentru a identifica o posibila afectiune a pielii, urmat de analize de laborator pentru sange, urina, eventual teste de imagistica si teste pentru identificarea unor posibile manifestari alergice.

Tratament

Terapia urmareste, in principal, restabilirea echilibrului pentru afectiunea care produce pruritul. Daca este vorba despre o afectiune sistemica sau despre una cutanata, tratamentul este diferentiat, dar, de regula, in planul de tratament se intervine cu medicamente cu efect antihistaminic care amelioreaza mancarimea pielii. Exista cauze care produc prurit, pentru care tratamentul cu antihistamice nu are rezultate, caz in care se poate folosi cortizonul sau derivati.

Medicamentele antidepresive pot fi eficiente in tratarea unor tipuri de prurit, dar de fiecare data terapia trebuie recomandata si urmarita de medic.

Preventie

Pruritul cutanat ca afectiune sau simptom al unei boli sistemice nu poate fi prevenit, dar manifestarile extrem de suparatoare pot fi tinute sub control. Principalul pas este acela de a evita scarpinatul, pentru ca acesta intensifica senzatia de mancarime. Utilizarea hainelor din bumbac, buna hidratare, printr-un consum corect de lichide, si ingrijirea pielii cu preparate si lotiuni fara aditivi si fara parfum, pot ameliora pruritul sau previn agravarea. Evitarea expunerii la caldura si soare poate preveni episoadele paroxistice.

Dusurile cu apa calduta si utilizarea de sapunuri cat mai simple sunt de ajutor, evitand iritatiile si agresarea suplimentara a pielii, mai ales cand pruritul este provocat de afectiuni cu manifestare cutanata.

Tratamentele corecte pentru bolile de piele, indiferent de cauza lor, pot elimina complet pruritul.

Mancarimea pielii este o problema comuna, deseori dispare rapid, de la sine, dar daca  persista, se intensifica sau reapare ciclic, afecteaza grav viata pacientului. Este esential de stiut ca, in absenta unui diagnostic precis, care sa identifice cu certitudine cauza, suferinta nu dispare, ci poate fi, in cel mai bun caz, ameliorata. Tratamentele simptomatice pentru prurit nu rezova cauza.