Difteria: toxina fatală, simptomele de sufocare, tratamentul de urgență și importanța schemei de vaccinare la copii

Ce trebuie să știi acum despre difterie:

• Difteria este o infecție bacteriană acută, extrem de contagioasă și potențial fatală, cauzată de Corynebacterium diphtheriae, care produce o toxină puternică ce afectează căile respiratorii și organele vitale.
• Boala se manifestă clasic prin dureri în gât severe, febră și formarea unor membrane groase, cenușii (pseudomembrane) în spatele gâtului, care pot bloca respirația (sufocare).
• Complicațiile majore includ miocardita (afectarea inimii), paralizia nervilor și insuficiența renală, toate provocate de răspândirea toxinei difterice în sânge.
• Prevenția se bazează exclusiv pe vaccinare (vaccinul DTP/DTaP), iar tratamentul de urgență implică administrarea rapidă de antitoxină difterică și antibiotice.

Citește mai departe pentru a înțelege în detaliu mecanismul acestei boli și de ce imunizarea este vitală pentru sănătatea publică.

Difteria este o boală infecțioasă bacteriană severă, cauzată de bacilul difteric (Corynebacterium diphtheriae). Pericolul major al acestei boli nu este doar infecția în sine, ci toxina puternică pe care o produce bacteria, care poate duce la complicații fatale, precum sufocarea, insuficiența cardiacă sau paralizia. Din fericire, difteria poate fi prevenită eficient prin vaccinare.

• Boala: Este o infecție acută care afectează cel mai adesea mucoasele nasului și gâtului.
• Toxina: Pericolul real este toxina difterică. Aceasta intră în sânge și poate distruge țesuturi în tot corpul, vizând în special inima, sistemul nervos și rinichii.
• Tipuri: Deși cea mai cunoscută este difteria respiratorie, există și difterie cutanată, care se manifestă prin leziuni ale pielii (ulcerații) acoperite de o membrană cenușie.
• Prevenție: Este considerată o boală „prevenibilă prin vaccinare”. Imunizarea pe scară largă a dus la aproape eradicarea ei în multe țări.

Cauza difteriei este infecția cu bacteria Corynebacterium diphtheriae, în special tulpinile care produc toxina.

Boala se transmite extrem de ușor de la o persoană infectată (chiar și asimptomatică) la una neprotejată (nevaccinată).

• Agentul patogen: Infecția este provocată de bacilul difteric.
• Transmitere aeriană: Se răspândește prin picături de salivă (strănut, tuse) de la o persoană infectată.
• Contact direct: Se poate lua prin contactul cu obiecte contaminate (jucării, prosoape) sau prin atingerea rănilor deschise ale unei persoane cu difterie cutanată.
• Purtători: Oamenii pot purta bacteria fără a fi bolnavi și o pot răspândi altora.

🔍 Ești la curent cu schema de vaccinare a copilului tău? O discuție deschisă cu medicul pediatru este esențială. La REGINA MARIA, medicii noștri pediatri îți stau la dispoziție pentru a clarifica orice întrebare legată de imunizare și sănătatea copilului.

Simptomele difteriei apar de obicei la 2-5 zile de la expunere. Semnul distinctiv este formarea unei membrane groase, cenușii, pe amigdale și în spatele gâtului (faringe), care, împreună cu umflarea gâtului („gât de taur”), poate bloca mecanic respirația.

Principalele simptome ale difteriei includ:

• Febră și frisoane.
• Durere severă în gât și răgușeală.
• Ganglioni limfatici umflați și dureroși la nivelul gâtului.
• Stare generală de slăbiciune și oboseală extremă.
• Respirație dificilă, zgomotoasă (stridor).

Mecanismul de acțiune al toxinei difterice:

• Pseudomembrana: Toxina distruge țesuturile locale, iar celulele moarte, fibrina și bacteriile formează acea „pseudomembrană” cenușie, care este foarte aderentă și sângerează la încercarea de a o îndepărta.
• Răspândire sistemică: Toxina este absorbită în sânge și transportată în tot corpul, provocând complicațiile la distanță (inimă, nervi, rinichi).

Complicațiile difteriei sunt provocate direct de toxina care circulă în organism și pot fi fatale chiar dacă infecția respiratorie inițială este depășită. Acestea apar de obicei la câteva săptămâni după debutul bolii.

• Probleme cardiace (miocardita): Toxina poate inflama mușchiul inimii, ducând la tulburări de ritm cardiac, insuficiență cardiacă sau chiar stop cardiac brusc.
• Afectare neurologică (paralizie): Toxina poate afecta nervii, provocând inițial dificultăți la înghițire și paralizia vălului palatin, urmate de paralizii ale mușchilor oculari, ai membrelor sau ai diafragmului (stop respirator).
• Insuficiență renală: Afectarea rinichilor de către toxină poate duce la incapacitatea acestora de a filtra sângele.
• Blocarea căilor respiratorii: Cea mai rapidă complicație, cauzată de pseudomembrane, care poate duce la sufocare și necesită intervenție de urgență.

În unitățile noastre, tratarea cazurilor complexe se face la cele mai înalte standarde de siguranță. REGINA MARIA – lider în calitatea serviciilor medicale, este singurul furnizor privat cu cinci spitale acreditate internațional. 

Diagnosticul difteriei se bazează inițial pe simptomele clinice (în special pseudomembrana) și se confirmă prin prelevarea unei probe de țesut din gât (exsudat faringian) pentru cultură bacteriologică, pentru a identifica bacilul difteric. Tratamentul este o urgență medicală și trebuie început imediat, chiar și la simpla suspiciune clinică.

Rapiditatea diagnosticului și a tratamentului este vitală.

Tratamentul cu antitoxină difterică este vital și trebuie administrat cât mai repede posibil. Antitoxina neutralizează doar toxina care încă nu s-a legat de celule, de aceea rapiditatea contează în tratarea acestei infecții.

Vaccinarea este singura metodă cu adevărat eficientă de a preveni difteria. Vaccinul anti-difteric nu împiedică neapărat colonizarea cu bacteria, dar neutralizează toxina pe care aceasta o produce, prevenind astfel formele grave și fatale ale bolii.

• Vaccinul conține o formă inactivată a toxinei difterice (numită anatoxină sau toxoid).
• Acesta stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi specifici împotriva toxinei.
• În cazul unei infecții reale, acești anticorpi blochează rapid toxina, înainte ca ea să poată provoca daune.
• Vaccinul anti-difteric se administrează aproape întotdeauna în combinație cu alte vaccinuri, cum ar fi cel tetanic și cel pertussis (tuse convulsivă).

Importanța schemei de vaccinare (DTP/DTaP)

În România, vaccinarea împotriva difteriei este inclusă în Programul Național de Vaccinare și este gratuită. Se folosesc vaccinuri combinate, cum ar fi vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis) sau DTaP (variantă cu componentă pertussis acelulară, cu mai puține reacții adverse).

Schema de vaccinare DTP/DTaP este următoarea:

• La sugari: Se administrează la 2, 4 și 11 luni (de obicei ca vaccin hexavalent).
• La copii: Se administrează un rapel (booster) la vârsta de 6 ani (vaccin tetravalent, DTPa-VPI) și la 14 ani (vaccin dTap).
• La adulți: Imunitatea scade în timp. Se recomandă un rapel (vaccin dT - diftero-tetanic) la fiecare 10 ani pentru menținerea protecției.

Protecția oferită de vaccinul din copilărie nu durează la infinit. 💡 Citește în detaliu despre vaccinarea împotriva difteriei, necesară atât copiilor, cât și adulților, și află când este momentul pentru rapel.

Riscul recrudescenței difteriei

Deși controlată prin vaccinare, difteria nu a dispărut. Scăderea ratelor de vaccinare sub pragul de acoperire optim (peste 95%) creează „buzunare” de populație vulnerabilă, permițând bacteriei să circule și să provoace epidemii, așa cum s-a întâmplat în diverse regiuni ale lumii.

• Lipsa vaccinării sau schemele incomplete de vaccinare lasă copiii și adulții expuși riscului de a face forme grave.
• Călătoriile internaționale în zone unde difteria este încă endemică reprezintă un risc pentru persoanele nevaccinate.
• Menținerea unei acoperiri vaccinale ridicate este esențială pentru „imunitatea de turmă”, protejându-i indirect și pe cei care nu pot fi vaccinați din motive medicale.

🔍 Asigură-te că protecția ta și a familiei tale este completă. Verifică aici calendarul programului național de vaccinare și discută cu medicul tău de familie despre rapelurile necesare. Centrele de vaccinare REGINA MARIA sunt pregătite să te ajute cu schema de imunizare. REGINA MARIA este lider în digitalizarea sănătății din România, cu peste 1,7 milioane de utilizatori activi ai aplicației mobile și peste 1 milion de recenzii verificate ale medicilor. În plus, Laboratorul Central REGINA MARIA este primul și singurul din țară care a integrat inteligența artificială în validarea analizelor, garantând acuratețea rezultatelor.

• Verifică atent carnetul de vaccinare: Revizuiește schema ta de vaccinare și pe cea a copilului tău. Asigură-te că toate dozele de DTP/DTaP și rapelurile dT sunt la zi.
• Programează o consultație: Dacă nu ești sigur de statusul vaccinal sau dacă au trecut mai mult de 10 ani de la ultimul rapel (pentru adulți), discută cu medicul de familie sau cu un medic pediatru.
• Nu ignora simptomele: În cazul unei dureri în gât severe, însoțită de febră mare, dificultăți la respirație sau apariția unei membrane albicioase/cenușii în gât, prezintă-te de urgență la cea mai apropiată unitate medicală.

Poți face difterie dacă ești vaccinat?

Este foarte rar, dar posibil. Vaccinul anti-difteric are o eficacitate extrem de mare în prevenirea bolii grave și a decesului, deoarece neutralizează toxina. Totuși, o persoană vaccinată se poate infecta cu bacteria și poate deveni purtătoare (fără simptome) sau poate dezvolta o formă foarte ușoară de boală, însă este protejată de complicațiile fatale.

Care este diferența dintre vaccinul DTP, DTaP și dT?

Toate protejează împotriva difteriei (D) și tetanosului (T). Diferența constă în componenta pertussis (P - tuse convulsivă). DTP folosește bacteria întreagă (pertussis celular), putând da reacții adverse mai frecvente. DTaP folosește doar fragmente (pertussis acelular), fiind mai bine tolerat și preferat la copii. Vaccinul dT (sau dTap) este rapelul pentru adolescenți și adulți, având doze reduse de anatoxină difterică.

Ce este „gâtul de taur” în difterie?

„Gâtul de taur” este un termen descriptiv pentru umflarea masivă a ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului și a țesuturilor moi din jur. Această inflamație severă este un semn clasic al difteriei respiratorii grave și contribuie, alături de pseudomembrane, la blocarea căilor respiratorii.

Difteria cutanată este la fel de periculoasă ca cea respiratorie?

Difteria cutanată (a pielii) este, de obicei, mai puțin gravă decât forma respiratorie. Totuși, rănile pot fi o sursă de transmitere a bacteriei, iar dacă tulpina este toxinogenă, toxina poate fi absorbită în sânge și de la nivelul pielii, putând provoca, în cazuri rare, aceleași complicații cardiace sau neurologice.

⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie:

• Centers for Disease Control and Prevention (CDC), Diphtheria, 2024, https://www.cdc.gov/diphtheria/index.html
• Mayo Clinic, Diphtheria - Symptoms & causes, aprilie 2025, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/diphtheria/symptoms-causes/syc-20351897
• National Center for Biotechnology Information (NCBI), Lamichhane A., Radhakrishnan S., Diphtheria, StatPearls, februarie 2024, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560911/
• World Health Organization (WHO), Clinical management of diphtheria: guideline, februarie 2024, https://www.who.int/teams/immunization-vaccines-and-biologicals/diseases/diphtheria
• Clarke KEN, MacNeil A., Hadler S., et al., Global Epidemiology of Diphtheria, 2000-2017, Emerging Infectious Diseases, octombrie 2019, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6759252/