Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Boala Dupuytren

Boala Dupuytren sau contractura Dupuytren este o afectiune care se manifesta la nivelul mainii si care duce la deformarea acesteia in timp. Boala afecteaza stratul de tesut care se afla sub pielea palmei.

Afla, in cele ce urmeaza, care sunt cauzele aparitiei bolii Dupuytren si factorii de risc, ce simptome prezinta, cum este diagnosticata, dar si cum se trateaza.


Boala Dupuytren cauze

Ce este boala Dupuytren

Boala Dupuytren reprezinta o afectiune care duce la deformarea mainii si care se poate dezvolta pe parcursul mai multor ani. Evolutia este lenta, progresiva, fiind caracterizata de ingrosarea si scurtarea tesutului fibros al fasciei palmare. Treptat, se vor forma noduli de tesut sub piele, care pot evolua lent, spre contractura degetelor mainii.

Astfel, degetele afectate nu mai pot fi tinute drept, fapt care ingreuneaza desfasurarea activitatilor de zi cu zi, precum bagatul mainii in buzunar, folosirea manusilor sau strangerea de mana.

De regula, sunt afectate ambele maini, cu toate ca una poate fi mult mai sever afectata decat cealalta. De asemenea, boala Dupuytren afecteaza, de cele mai multe ori, degetul inelar si pe cel mic si apare cu precadere la barbati.

Este important de mentionat faptul ca boala Dupuytren este progresiva si ireversibila. Odata ce a aparut, aceasta progreseaza lent, de cele mai multe ori fara durere. Exista, totusi, numeroase tratamente care pot incetini progresia bolii si pot ameliora simptomele.

Citeste si Osteoporoza: cauze, simptome si tratament

Boala Dupuytren

Cauzele bolii Dupuytren

Cauzele care duc la aparitia bolii Dupuytren nu sunt complet cunoscute, insa cele mai multe dovezi sunt legate de factorii ereditari. Pana in prezent, nu exista nicio dovada ca boala Dupuytren ar aparea ca urmare a unor leziuni sau a ocupatiilor care implica vibratii la nivelul mainilor. Totodata, nu exista dovezi care sa sugereze ca boala Dupuytren ar aparea ca urmare a utilizarii excesive a mainilor.

Care sunt factori de risc

Exista o serie de factori de risc care pot creste sansele de a dezvolta boala Dupuytren:

  • Varsta - aceasta boala este rara in randul persoanelor cu varsta mai mica de 40 de ani, dar apare frecvent la persoanele cu varsta peste 50 de ani;
  • Sexul - barbatii sunt mai predispusi la a dezvolta aceasta afectiune, spre deosebire de femei;
  • Originea - persoanele originare din Europa Nordica au un risc crescut de a dezvolta boala Dupuytren;
  • Ereditatea - de cele mai multe ori, afectiunea este transmisa pe cale ereditara, dar boala nu se manifesta intotdeauna, putand exista purtatori de risc genetic care nu au semne de boala; aproximativ jumatate dintre persoanele care au afectiunea nu cunosc nicio ruda apropiata care sa aiba sau sa fi avut boala;
  • Alcoolul si tutunul - fumatul este asociat cu un risc crescut din cauza modificarilor care au loc la nivelul vaselor de sange; de asemenea, consumul excesiv de alcool este asociat cu boala Dupuytren;
  • Anumite conditii medicale - persoanele care au diabet zaharat si tulburari convulsive au un risc crescut de a dezvolta aceasta boala.

Posibile complicatii

Boala Dupuytren poate ingreuna folosirea mainilor in activitatile uzuale, astfel ca persoanele afectate pot sa aiba o scadere a calitatii vietii. Chiar daca degetul mare si cel aratator nu sunt de obicei afectate, cele mai multe persoane nu au probleme cu folosirea mainilor sau cu scrisul. Totusi, pe masura ce boala Dupuytren avanseaza, poate limita abilitatea de a deschide in totalitate mana, de a apuca obiecte voluminoase sau de a introduce mana in spatii inguste. Astfel, activitati precum caratul unei sacose, scrisul,  deschiderea unui borcan sau scoaterea dopului unei sticle, rdicarea unor obiecte de diferite marimi, igiena zilnica, pregatirea mesei pot deveni dificil de realizat.   

Citeste si despre Sindromul Raynaud

Simptomele bolii Dupuytren

Boala Dupuytren este o afectiune care progreseaza lent de-a lungul anilor. In stadiu incipient, poti simti ca pielea din palma se ingroasa, iar pe masura ce boala avanseaza, aceasta poate sa capete un aspect cutat sau cu gropite. De asemenea, se poate forma un nodul care este sensibil la atingere, fara sa fie dureros, de cele mai multe ori.

In stadiu avansat, boala Dupuytren se manifesta prin formarea unor cordoane dense si dure de tesut sub pielea din palma, care se pot extinde pana la nivelul degetelor. Pe masura ce aceste cordoane se incordeaza, degetele sunt trase catre interiorul palmei. Uneori, acest simptom poate fi destul de sever.

Asa cum am mentionat mai sus, cele mai des afectate sunt inelarul si degetul mic. Uneori, poate fi afectat si mijlociul. In cazuri rare, aceasta boala poate afecta degetul aratator si pe cel mare. Simptomele bolii Dupuytren se pot manifesta la ambele maini, desi sunt mai severe la o singura mana. Atunci cand simptomele apar la o singura mana, cel mai des este afectata mana dreapta.

Diagnosticarea bolii Dupuytren

Pentru a diagnostica boala Dupuytren, medicul va examina cu atentie degetele si mainile. In timpul acestui consult, doctorul va observa localizarea nodulilor si a cordoanelor formate in palma, va evalua capacitatea de miscare a degetelor si va testa sensibilitatea acestora.

Totodata, medicul va compara ambele maini si va verifica prezenta gropitelor la nivelul tesutului. Acesta iti poate cere si sa intinzi palma pe o suprafata plata. Faptul ca nu vei putea tine degetele in totalitate drepte indica diagnosticul de boala Dupuytren. Rareori, sunt necesare si alte investigatii suplimentare.

Citeste si Kinetoterapia la copil si adolescent

Boala Dupuytren tratament

Tratamentul bolii Dupuytren

Tratamentul bolii Dupuytren depinde de fiecare pacient in parte si presupune urmarire regulata, tratament medical adjuvant sau diferite tratamente chirurgicale, cu scopul de a mentine sau reface functia mainii.

In cazul in care boala progreseaza lent, nu provoaca dureri si are un impact redus asupra activitatilor zilnice, nu este nevoie in mod neaparat de tratament. In schimb, sunt indicate urmarirea simptomelor si modul in care boala progreseaza.

Tratamentul bolii Dupuytren presupune indepartarea sau intinderea cordoanelor care trag degetele catre interior. Acest tip de tratament poate fi efectuat prin diferite metode si depinde de severitatea simptomelor, dar si de prezenta altor probleme de sanatate ale pacientului.

Tratament nechirurgical

Acest tip de tratament presupune metode diferite de interventie: injectarea de corticosteroizi (care poate incetini progresia unei contracturi), purtarea unor orteze, fasciotomie percutanata cu acul.

Fasciotomie percutanata cu acul

Aceasta tehnica presupune inserarea unui ac special in piele, pentru a intinde cordoanele de tesut. Chiar daca acestea pot sa apara ulterior, procedura poate fi repetata.

Fasciotomia percutanata cu acul poate fi efectuata pentru mai multe degete in acelasi timp si necesita doar cateva sesiuni de kinetoterapie. Este important de retinut ca aceasta metoda de tratament nu poate fi efectuata in anumite locuri ale degetelor, pentru a nu deteriora vreun nerv sau tendon.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este necesar atunci cand boala se afla in stadiu avansat si limiteaza buna desfasurare a activitatilor zilnice. Astfel, tesutul afectat va fi eliminat printr-o interventie chirurgicala. Rezultatele acestei proceduri sunt de durata, insa sunt necesare mai multe sedinte de kinetoterapie pentru recuperarea completa a pacientului.

In cazurile extrem de severe, poate fi necesara si indepartatea unei portiuni de piele, care va fi, apoi, acoperita cu o grefa de piele. Tratamentul chirurgical este o metoda invaziva, care necesita cateva luni de kinetoterapie pentru recuperare completa.

Boala Dupuytren este o afectiune care se manifesta mai frecvent in randul barbatilor si persoanelor cu varsta peste 50 de ani si care poate limita capacitatea de folosire a mainilor. Boala progreseaza lent si de-a lungul mai multor ani, insa, cu un tratament corespunzator, simptomele pot fi ameliorate. Uneori, pot fi necesare mai multe sedinte de kinetoterapie, pentru recuperarea completa a pacientului si a capacitatii de a folosi mainile.