Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Anorexia

Anorexia este o tulburare de alimentatie, care consta in scaderea voluntara a aportului alimentar putandu-se ajunge in cazuri extreme, pana la incetarea alimentarii. Persoanele care sufera de anxietate au o teama patologica de kilogramele in plus, devin obsedate de imaginea corpului lor si incep sa reduca din cantitatea de alimente pe care o consuma. Multe persoane afectate de anorexie tind sa practice sport in mod excesiv, iar unele dintre acestea folosesc laxative ori varsa dupa masa. Mai jos, poti citi mai multe despre cauzele anorexiei, cum debuteaza boala si care sunt primele simptome, ce complicatii pot aparea, precum si in ce consta tratamentul.

anorexia

Cauze ale anorexiei

Cauza exacta a anorexiei este neclara, insa doctorii cred ca apare ca urmare a unei combinatii de factori psihologici, de mediu si biologici/genetici. Mai jos, poti citi mai multe despre fiecare in parte.

Factori psihologici

Majoritatea persoanelor care dezvolta anorexie au anumite trasaturi de gandire si comportament. Acestea includ:

  • O dispozitie spre depresie ori anxietate;
  • Dificultati in a face fata stresului;
  • Ingrijorare cu privire la viitor, teama sau indoiala;
  • Perfectionism - tendinta de a-si stabili obiective mult prea stricte;
  • Dificultati in exprimarea propriilor emotii;
  • Ganduri sau imagini nedorite care le fac sa se comporte intr-un anumit fel.

Factori de mediu

Factorii de mediu vizeaza lumea inconjuratoare a unei persoane si evenimentele din viata acesteia, care afecteaza sanatatea mintala. Pubertatea reprezinta o etapa importanta si un factor in aparitia anorexiei. Aceasta poate aparea dintr-o combinatie de factori, printre care schimbarile hormonale, stresul, anxietatea si o stima de sine scazuta din timpul pubertatii.

Mass-media si social media pot, de asemenea, juca un factor in anorexie. Persoanele de toate varstele sunt expuse unor imagini care portretizeaza un anumit ideal corporal, iar absenta sa poate crea un sentiment de rusine. Concentrarea pe corpurile celebritatilor, ingrasarea unor persoane publice sau prezenta celulitei intaresc acest mesaj al corpului perfect. Toate acestea pot face ca tinerii sa se simta nesiguri cu privire la anumite parti ale corpului.

Alti factori de mediu includ:

  • Stresul de la scoala, aparut pe fondul examenelor sau al bullying-ului, in special daca o persoana este agasata pe fondul greutatii sau formei sale corporale;
  • Activitatile sau hobby-urile, in care sa fii slab reprezinta un ideal, asa cum este in cazul dansului, al gimnasticii sau al baletului;
  • Familia, care pune presiune asupra tanarului sa fie slab, lauda si rasplateste pierderea kilogramelor in plus;
  • Un eveniment stresant, precum pierderea locului de munca, o despartire, decesul unei persoane apropiate;
  • Relatiile familiale stresante;
  • Existenta unui abuz fizic sau sexual.

Factori biologici/genetici

Unii experti cred ca anumite schimbari ale functiilor creierului sau nivelul hormonilor pot juca un rol in aparitia anorexiei, insa inca nu este clar daca acestea duc la aparitia anorexiei sau daca apar ulterior, ca urmare a malnutritiei.

Astfel de schimbari pot afecta zona din creier responsabila cu apetitul sau pot crea sentimente de anxietate si vina in legatura cu mancarea. Astfel de emotii sunt atenuate ulterior, prin sarirea peste mese sau exercitii fizice intense.

Riscul de anorexie creste in cazul persoanelor care provin din familii cu un istoric de tulburari de alimentatie, depresie sau consum de droguri.

La acestea se adauga si o serie de afectiuni care pot cauza anorexia, asa cum sunt:

  • Unele boli ale tractului digestiv (reflux gastroesofagian, calculi biliari, ulcer etc.);
  • Afectiunile encefalului (accident vascular cerebral, traumatism, dementa);
  • Pierderea simtului gustativ;
  • Bolile cronice inflamatorii;
  • Tulburarile hormonale;
  • Cancerul.

Factori de risc

Anorexia apare preponderent la fete si femei, insa, in ultimii ani, a inceput sa creasca numarul tinerilor si al barbatilor cu anorexie, probabil pe fondul presiunii sociale.

Mai mult, persoanele care tin dieta au un risc mai mare de a dezvolta anorexie. Exista dovezi ca simptomele anorexiei apar mai ales pe fondul infometarii. Aceasta afecteaza creierul, creste riscul de schimbari ale starii de spirit, gandire rigida, anxietate si scadere a apetitului. Infometarea afecteaza mai ales persoanele vulnerabile, fapt care poate perpetua comportamentele alimentare restrictive, influentand revenirea la obiceiurile alimentare normale.

Debutul bolii

Anorexia este intalnita mai ales in randul tinerilor, debutand, de regula, intre 14 si 18 ani. Cu toate acestea, persoanele de orice varsta pot dezvolta boala, desi aceasta apare rar in randul celor de peste 40 de ani. Se crede ca adolescentii sunt mai afectati, deoarece, in timpul pubertatii, sunt mai sensibili la critica sau la comentarii rautacioase despre propriul corp.

Cazul tipic vizeaza un tanar cu o greutate normala sau usor supraponderal. Acesta incepe o dieta si practica sport. Scaderea in greutate care apare este incurajata si laudata de cei din jur, prieteni, colegi de scoala, familie. Drept urmare, continua sa tina dieta restrictiva si sa efectueze exercitiile excesive, chiar si atunci cand acestea nu sunt necesare. Pot urma limitarea cantitatii de alimente ingerate, varsaturile autoprovocate si abuzul de laxative.

Pentru tinerii anorexici, stima de sine depinde de greutatea si de forma corporala. Pierderea in greutate este perceputa drept o realizare impresionanta, in timp ce ingrasarea, chiar si cateva kilograme, uneori cateva sute de grame, reprezinta un esec inacceptabil si o lipsa de autocontrol.

Simptome ale anorexiei

Simptomele fizice ale anorexiei sunt legate de infometare. Persoanele afectate nu observa, de regula, aceste simptome, ele fiind percepute mai ales de cei din jur. In plus, multe persoane anorexice, in special tineri, poarta haine largi, pentru a nu atrage suspiciunea celor din jur, sau au comportamente alimentare diferite (de exemplu, refuza sa manance alaturi de familie).

In ceea ce priveste simptomele, acestea variaza pe trei paliere: teama de a fi gras sau de ingrasare, probleme cu stima de sine si imaginea corporala, restrictionarea consumului de alimente si mentinerea unei greutati reduse, care pot duce la aparitia unor probleme de sanatate. Sa le luam pe rand.

Simptome legate de teama de ingrasare

Daca ai anorexie, nu inseamna ca nu iti este foame sau nu iti plac alimentele. Acest fapt implica o problema mintala, care previne alimentatia sanatoasa. Persoanele anorexice nu vad alimentele in acelasi mod precum cele fara aceasta afectiune. In loc de a vedea alimentele precum un necesar pentru a supravietui, o persoana cu anorexie se va gandi ce poate face pentru a manca mai putin si va imparti frecvent alimentele in „bune” si „rele”. Simptomele legate de teama de ingrasare pot include, dar nu se limiteaza la:

  • Ascunderea cantitatii de alimente consumate sau a faptului ca nu a mancat;
  • Evitarea mancatului in preajma altor persoane;
  • Inventarea unor motive pentru a nu manca, precum raul de stomac, urmarea unui regim alimentar special sau comunicarea catre cei din jur ca deja a mancat;
  • Gandirea continua la mancare, limitarea sa si pierderea in greutate.

Simptome legate de stima de sine si imaginea corporala

Parerea pe care o are o persoana anorexica despre propriul corp este un aspect personal, intim, asa ca simptomele si gandurile pot varia de la o persoana la alta. Cu toate acestea, anumite moduri de gandire sunt comune multor persoane anorexice. Bolnavii pot gandi:

  • Ca sunt supraponderali sau grasi;
  • Ca sunt urati fizic;
  • Ca ceilalti ii percep negativ - ca sunt judecati pentru aspectul fizic.

De asemenea, persoanele cu anorexie cred ca vor fi percepute mai bine, daca sunt mai slabe. Este posibil sa poarte haine largi pentru a-si ascunde corpul, sa nu participe la evenimente sociale sau sa aiba hobby-uri/pasiuni (muzica, pictura, drumetii, alergare, dans etc.). Multe persoane realizeaza in mod continuu, repetat si persistent urmatoarele actiuni:

  • Se cantaresc;
  • Se masoara, in special in talie;
  • Isi observa anumite parti ale corpului in oglinda.

Baietii sau barbatii cu anorexie isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra masei musculare si dorindu-si sa obtina o anumita forma corporala.

Simptomele asociate anorexiei pot duce la aparitia unor probleme de concentrare la scoala sau la locul de munca. De asemenea, persoanele anorexice isi pierd interesul pentru activitatile care inainte le faceau placere, insa pot parea foarte ocupate, deoarece se gandesc constant la mancare si la greutate.

anorexia

Mancarea si restrictionarea alimentara

Persoanele anorexice controleaza in mod strict ceea ce mananca. In general:

  • Tin diete drastice;
  • Calculeaza caloriile din alimente;
  • Evita alimentele care cred ca duc la ingrasare;
  • Sar peste mese;
  • Ascund sau arunca alimentele pe care ar trebui sa le consume (de exemplu, pachetul pentru scoala);
  • Taie mancarea in bucati mici, pentru a face mai putin evident faptul ca au mancat putin, dar si pentru a usura inghitirea unor alimente;
  • Iau medicamente care suprima apetitul, suplimente care pretind ca accelereaza digestia sau indeparteaza grasimile din anumite alimente.

Unele persoane consuma multa cafea, ceai, bauturi energizante sau alte lichide pe baza de cafeina, care produce energie pe termen scurt, fara a oferi multe calorii.

Din dorinta de a arde calorii, multe persoane anorexice se indreapta spre exercitiile cu impact ridicat, asa cum sunt alergatul, dansul sau aerobicul. Unele persoane vor profita de orice ocazie pentru a arde calorii; de exemplu, se vor misca inainte si inapoi sau vor prefera sa stea in picioare.

Cei care au anorexie cred ca, printr-un autocontrol riguros, vor putea sa evite absorbtia caloriilor, incercand sa faca acest lucru astfel:

  • Ies din camera dupa masa;
  • Au probleme dentare sau respiratie neplacuta, pe fondul acidului din varsaturi;
  • Au pielea de pe incheieturile degetelor ingrosata, din cauza faptului ca s-au folosit de degete pentru a-si provoca varsaturi.

Anorexia se poate manifesta si prin dorinta de a face ca alimentele sa treaca repede prin organism. De exemplu, vor lua laxative, pentru a grabi digestia, sau diuretice, pentru a elimina lichidele din corp. In realitate, varsaturile, laxativele si diureticele nu au efect asupra caloriilor absorbite de organism.

Alte semne ale anorexiei includ:

  • Aparitia unor fire de par scurte cu aspect de puf;
  • Mai mult par facial;
  • Subtierea parului pubian;
  • Batai neregulate ale inimii;
  • Dureri abdominale;
  • Senzatia de constipatie sau balonare;
  • Umflarea mainilor, a picioarelor sau a fetei;
  • Oboseala;
  • Hipotensiune arteriala;
  • O temperatura corporala scazuta;
  • Senzatia de frig;
  • Insomnie;
  • Ameteala.

La copiii cu anorexie sau la adolescenti, prezenta acestei afectiuni poate afecta cresterea. Este posibil ca unii tineri sa se ingrase mai putin decat ar fi normal pentru o persoana care trece prin pubertate sau s-ar putea sa fie mai scunzi decat persoanele de aceeasi varsta. Fetele si femeile cu anorexie se pot confrunta cu amenoree (absenta ciclului menstrual). Mai mult, pe termen lung, anorexia poate cauza infertilitate la ambele sexe.

Cand trebuie mers la doctor

Pe langa anorexie, pot aparea urmatoarele simptome:

  • Absenta urinei;
  • Modificari ale starii mentale sau schimbari bruste de comportament, confuzie, letargie, delir, halucinatii;
  • Dureri in piept sau cresterea ritmului cardiac;
  • Tulburari respiratorii, precum dificultati ale respiratiei, respiratie greoaie, respiratie suieratoare;
  • Piele palida, umeda si rece;
  • Lesin;
  • Convulsii;
  • Febra de peste 38,3 grade Celsius;
  • Varsaturi cu sange;
  • Scaun de culoare inchisa si lipicios - poate indica o hemoragie la nivelul tractului digestiv;
  • Ganduri suicidale sau tendinta de vatamare fizica.

Astfel de simptome necesita interventia urgenta a medicului.

Semne fizice de avertizare

Pentru persoanele apropiate unor anorexici, semnele de avertizare pot include:

  • Pierderea brusca sau rapida in greutate;
  • Fluctuatii frecvente ale greutatii;
  • Disparitia menstrelor la fete/femei;
  • Semne de varsaturi frecvente: probleme dentare, pielea articulatiilor degetelor ingrosata;
  • Ameteli si lesin;
  • Oboseala constanta.

Complicatii ale anorexiei

Pe termen lung si in absenta tratamentului, anorexia poate creste riscul de:

  • Circulatie defectuoasa si probleme cardiovasculare (aritmii, afectiuni coronariene);
  • Malnutritie - un deficit sever al vitaminelor si mineralelor din sange;
  • Dezechilibru al mineralelor (calciu, potasiu, sodiu) din sange. Se manifesta prin oboseala, slabiciune fizica, deshidratare, spasme musculare, confuzie;
  • Anemie;
  • Hipoglicemie (un nivel scazut al zaharului din sange);
  • Insuficienta renala acuta;
  • Probleme ale ficatului;
  • Osteoporoza si pierderea fortei musculare, mai ales la fete si femei;
  • Reducerea dorintei sexuale si impotenta la barbati;
  • Pierderea sarcinii, nastere prematura si nasterea unui copil cu o greutate subnormala, pentru gravidele cu anorexie. De asemenea, creste necesitatea de a naste prin cezariana, iar in timpul sarcinii, persoana anorexica trebuie sa mearga periodic la medic.

anorexia

Diagnosticarea anorexiei

In cazul in care medicul suspecteaza ca este vorba de anorexie, va realiza o serie de teste si investigatii pentru a exclude alte afectiuni care ar putea cauza pierderile in greutate si pentru a vedea daca au aparut complicatii. Aceste teste pot include:

  • Examen fizic - presupune masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale, respectiv ritmul cardiac, tensiunea arteriala si temperatura corporala. Mai mult, va verifica pielea si unghiile si va examina abdomenul;
  • Teste de laborator - vizeaza testarea nivelului electrolitilor si al proteinelor, precum si testarea functionarii ficatului, a rinichilor si a glandei tiroide. Este posibil sa fie testata si urina;
  • Evaluare psihologica - medicul de familie sau un psiholog va pune intrebari legate de ganduri, sentimentele si obiceiurile alimentare;
  • Alte investigatii - este posibil sa fie recomandate teste cu raze X, pentru a verifica densitatea osoasa si existenta unor fracturi. Electrocardiograma va descoperi daca exista anomalii ale inimii.

Conform  Manualului diagnostic si statistic al afectiunilor mintale (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-DSM 5) al Asociatiei Americane de Psihiatrie, criteriile de diagnostic al anorexiei nervoase se refera la:

  • Restrictionarea aportului alimentar raportat la necesitatile organismului, ceea ce conduce catre o greutate corporala scazuta pentru varsta, genul, curba de dezvoltare si sanatatea fizica a persoanei afectate;
  • Teama intensa de a acumula greutate sau de a se ingrasa, sau un comportament care  conduce catre imposibilitatea de a acumula greutate chiar si in situatia in care persoana este extrem de slaba;
  • Distorsionare a propriei imagini corporale, considerandu-se in mod nejustificat ca forma si greutatea avute nu sunt cele corespunzatoare, pana la lipsa posibilitatii de a recunoaste gravitatea greutatii corporale scazute.

Tratamentul anorexiei

Pentru a trata anorexia, se actioneaza pe mai multe planuri, putand fi implicata o echipa de specialisti, formata din medicul de familie, psiholog si dietetician. Educatia asupra unei alimentatii corecte, precum si terapia pe termen lung sunt necesare pentru a inlesni recuperarea. Mai jos sunt principalele forme de tratament recomandate in anorexie.

Daca apar complicatii care pot pune viata in pericol, precum anomalii ale functionarii inimii, dezechilibru electrolitic, deshidratare acuta sau probleme psihiatrice, poate fi necesara spitalizarea. De asemenea, malnutritia severa sau refuzul de a se alimenta poate necesita spitalizarea persoanei. Exista inclusiv programe specializate de zi sau pe termen lung, pentru a ajuta la recuperare. Urgentele necesita monitorizarea semnelor vitale si verificarea nivelului apei din organism si al electrolitilor. Unele persoane pot necesita hranirea printr-un tub nasogastric.

Principalul obiectiv al tratamentul este revenirea la o greutate normala pentru varsta si stilul de viata al persoanei anorexice. Recuperarea este imposibila in absenta unei greutati sanatoase si a educatiei alimentare. Nutritionistul va stabili necesarul caloric pentru o ingrasare treptata si sanatoasa si va propune planuri alimentare specifice persoanei. De cele mai multe ori, este implicata si familia, pentru a se asigura ca persoana anorexica are un regim alimentar sanatos si echilibrat.

Psihoterapia este un alt pas important in recuperare. Terapia in familie este recomandata pentru adolescentii cu anorexie. Deoarece tanarul este incapabil sa ia decizii bune in ceea ce priveste alimentatia, prin terapie, sunt mobilizati parintii, pentru a-si ajuta copilul sa aiba un stil de viata sanatos. In cazul adultilor, terapia individuala poate ajuta. Prin terapie, se doreste normalizarea obiceiurilor alimentare si a unor comportamente care sustin castigul ponderal treptat si intr-un mod sanatos. De asemenea, psihoterapia doreste sa schimbe imaginile distorsionate si gandurile persoanei anorexice.

Nu exista medicamente special create pentru a trata anorexia. In functie de nevoi, pot fi recomandate antidepresive sau alte medicamente psihiatrice, pentru a ajuta la ameliorarea unor probleme precum anxietatea sau depresia.

Posibile bariere in tratament

Una dintre cele mai mari provocari ale tratarii pacientului cu anorexie este rezistenta persoanei:

  • Aceasta poate crede ca nu are nevoie de tratament;
  • Ii este teama de ingrasare;
  • Nu isi da seama ca anorexia este o boala, ci crede ca reprezinta o alegere de moment.

Persoanele cu anorexie se pot recuperara, insa exista riscul de revenire a bolii, mai ales in perioadele stresante sau dupa nastere, cand mama doreste sa scape de kilogramele acumulate in sarcina. Terapia sau sedintele punctuale periodice pot ajuta la detensionare, mai ales in perioadele aglomerate mental.

Multe persoane se recupereaza in urma anorexiei. Uneori, aceasta poate duce la aparitia altor tulburari de alimentatie, motiv pentru care, in mod frecvent, boala necesita tratament de-a lungul intregii vieti. Din nefericire, nu exista modalitati de prevenire a anorexiei. Tot ceea ce pot face persoanele apropiate este sa observe comportamentele repetitive, pierderea in greutate, activitatile fizice excesive sau anxietatea legata de imaginea corporala.