Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Agorafobia

agorafobia1

Avand originea in limba greaca, unde „agora” inseamna piata, iar „phobos” - frica, agorafobia este un termen care descrie o tulburare ce determina persoanele afectate sa se teama de spatii aglomerate ori deschise, ajungand sa traiasca mai mult izolate, intrucat evita frecventarea locurilor care le provoaca stari neplacute. Aceasta tulburare poate ajunge sa le afecteze viata cotidiana, relatiile cu alte persoane sau chiar activitatea la locul de munca.

Agorafobia - frica de spatii deschise si aglomerate

Agorafobia este o afectiune care face parte din clasa tulburarilor de anxietate si presupune declansarea unor atacuri de panica in anumite situatii care implica spatii aglomerate si/sau deschise. Totusi, notiunea de agorafobie se refera la o gama mai complexa de factori declansatori ai unui atac de panica: centrele comerciale, pietele, zonele pietonale sau chiar activitatea de conducere a masinii.

De asemenea, agorafobia include si teama pacientului de a fi implicat intr-o situatie jenanta ori de a ramane singur intr-un anumit loc, fara a putea primi ajutor sau fara sa poata parasi cu usurinta spatiul respectiv. Astfel, unele persoane care sufera de agorafobie au nevoie de cineva care sa fie in preajma lor in astfel de situatii si care sa le acorde sustinerea si ajutorul de care au nevoie pentru a depasi episodul anxios. Alteori, simpla prezenta a unei persoane „de siguranta” ajuta pacientii cu agorafobie sa se simta aparate, fara sa mai ajunga la atacuri de panica.

Cauzele agorafobiei

Cauzele care declanseaza agorafobia (cunoscuta si ca teama de multime) pot fi multiple si se impart in mai multe categorii:

  • cauze de natura biochimica, cum ar fi un dezechilibru al neurotransmitatorilor;
  • preexistenta altor fobii;
  • probleme de orientare in spatiu - pacientul sufera un atac de panica, atunci cand se confrunta cu dificultatea de a se orienta intr-un loc nou sau aglomerat;
  • traume psihologice - evenimente stresante din trecut (decesul unei persoane apropiate, diferitele forme de abuz, relatiile disfunctionale) sau istoric de afectiuni psihiatrice;
  • abuzul de alcool, droguri sau medicamente psihoactive;
  • teama de contractare a unor microbi in spatiile aglomerate;
  • frica de a fi implicat intr-un atac terorist.

agorafobia2

Agorafobia - simptome

Simptomele agorafobiei iau diferite forme, in functie de cauzele care o declanseaza sau de fondul psiho-emotional al pacientului in cauza. Desi atacul de panica este principala manifestare a pacientilor cu agorafobie, exista si cazuri cand acesta nu este prezent. O persoana cu agorafobie, atunci cand se confrunta cu un factor declansator, poate prezenta urmatoarele simptome:

  • tendinta de evitare a locurilor care i-ar putea declansa un atac de panica;
  • senzatia de rusine sau sentimentul ca este privita de cei din jur;
  • pozitionarea in zone mai putin aglomerate sau aproape de iesire;
  • evitarea masinilor sau a mijloacelor de transport in comun;
  • stare de agitatie;
  • ameteli, transpiratii abundente, ritm cardiac accelerat;
  • senzatie de sufocare;
  • simptome de natura digestiva (greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale);
  • ameteli;
  • frisoane sau bufeuri;
  • dureri sau senzatie de presiune in piept.

Numeroase persoane cu agorafobie ajung sa duca un stil de viata singuratic, din cauza tendintei de izolare in propria casa, fapt ce le va afecta relatiile sociale si pe cele din interiorul familiei. La polul opus, unii pacienti dezvolta dependenta fata de alte persoane, temandu-se sa ramana singuri sau sa iasa singuri din locuinta. Un aspect important ce vizeaza simptomele pacientilor cu agorafobie este felul in care acestia se raporteaza la propriile stari, ajungand sa se invinovateasca pentru ceea ce simt in timpul episoadelor anxioase, punand, astfel, si mai multa presiune pe ei insisi.

Agorafobie vs. fobie sociala

Desi, din punctul de vedere al simptomelor, agorafobia si fobia sociala (tulburarea de anxietate sociala) sunt asemanatoare, ele reprezinta, totusi, doua afectiuni distincte. Atat pacientii cu agorafobie, cat si cei care sufera de tulburare de anxietate sociala pot avea atacuri de panica, atunci cand sunt prezenti in spatii aglomerate, precum centrele comerciale, mijloacele de transport in comun sau adunarile de oameni din cadrul unor manifestari culturale. De asemenea, pacientii din ambele categorii se pot simti priviti sau judecati de catre persoanele din jurul lor, fapt ce ii poate determina sa evite expunerea la medii aglomerate sau chiar relatiile sociale.

Cu toate acestea, exista o serie de diferente care fac aceste doua tulburari sa fie considerate afectiuni diferite:

  • in timp ce pacientii care sufera de agorafobie se bazeaza, de multe ori, pe o persoana de incredere, care sa ii ajute in situatiile limita pentru ei, cei afectati de fobie sociala pot ajunge sa respinga interactiunea cu oricare alte persoane;
  • agorafobia determina pacientul sa se teama de declansarea unor atacuri de panica in anumite locuri sau situatii, in vreme ce pacientii care sufera de tulburare de anxietate sociala manifesta o teama constanta fata de felul in care ii vad ceilalti si de ideea de a fi judecati;
  • persoanele cu anxietate sociala se tem de locurile populate, in timp ce pacientii cu agorafobie se feresc sa iasa din casa, in general, indiferent de destinatie.

agorafobia3

Tratamentul agorafobiei

Abordarea terapeutica a agorafobiei implica doua componente principale: tratamentul medicamentos, respectiv psihoterapia. Fiecare dintre aceste doua tipuri de tratament este stabilit de catre specialistii din domeniu, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Medicamente pentru agorafobie

Tratamentul medicamentos al agorafobiei este prescris de catre medicul specialist, in conformitate cu tipurile de simptome prezente, dar si raportat la durata si frecventa atacurilor de panica. Medicul psihiatru poate apela la prescriptia de medicamente anxiolitice, care sa fie administrate fie pe termen mediu sau scurt, fie doar la nevoie. Totusi, atunci cand agorafobia afecteaza semnificativ calitatea vietii, reprezentand o problema constanta pentru persoana in cauza, exista posibilitatea ca medicul sa apeleze la recomandarea de antidepresive, care sa ajute pacientul pe parcursul procesului de recuperare.

Psihoterapie

Abordarea agorafobiei din prisma psihoterapiei joaca un rol important si este esentiala in identificarea metodelor potrivite pentru fiecare pacient. Terapia cognitiv-comportamentala este varianta utilizata cel mai frecvent in tratamentul agorafobiei, prin aceasta metoda urmarindu-se indrumarea pacientului spre a-si controla episoadele de panica prin diferite tehnici.

Una dintre aceste tehnici este terapia prin expunere, care implica desensibilizarea pacientului in ceea ce priveste factorii declansatori, prin incurajarea expunerii la respectivii factori sau imaginarea lor. In prezent, este luata in calcul si utilizarea realitatii virtuale ca modalitate de a aplica terapia prin expunere, insa nu este inca o metoda pe deplin confirmata.

Tot cu ajutorul psihoterapiei, agorafobia poate fi controlata prin invatarea unor tehnici de relaxare, care sa ajute pacientul sa depaseasca momentele dificile, provocate de aceasta afectiune. Acestea presupun exercitii de respiratie constienta, exercitii de imaginatie ghidata sau tehnici de concentrare a atentiei pe momentul prezent (mindfulness).

agorafobia4

Agorafobia este o tulburare care poate afecta sever calitatea vietii pacientilor care se confrunta cu ea, dar si relatiile sociale ale acestora, intrucat provoaca anxietate si atacuri de panica si ii forteaza sa se tina departe de locurile populate sau chiar de intalnirile cu persoanele apropiate. Totusi, cu tratament adecvat, agorafobia poate fi tinuta sub control, astfel incat persoana afectata sa-si poata relua activitatile zilnice obisnuite.