Cum a învins D.M. boala Cushing: „Operația mi-a schimbat complet percepția pe care o aveam despre mine în timpul bolii și după boală.”

Tânăra a simțit că organismul îi dă semnale că ceva nu este în regulă. Menstruația i-a întârziat, acneea i s-a accentuat, iar greutatea a crescut alarmant. De la 60 de kilograme, cât avea de obicei, D. a ajuns să cântărească aproape 90 într-un timp foarte scurt. Fața i s-a rotunjit și deformat într-un mod greu de recunoscut. „Nu suportam să mă uit în oglindă. Eu nu am avut niciodată probleme cu greutatea. Era un șoc să mă privesc așa. Preferam să nu mai ies din casă decât să risc să mă întâlnesc cu cineva care să îmi spună: <<cât te-ai îngrășat>>”, își amintește ea.

Diagnosticul: primii pași

Încurajată de o prietenă, D. a decis să meargă la un medic endocrinolog. A ajuns la spital pentru un set de analize de rutină, fără să știe că avea să rămână internată două săptămâni. „Îmi tot făceau teste și nu reușeau să își dea seama ce am. Îmi spuneau că fac pe detectivii și mă rugau să mai stau încă o zi, apoi încă una. Eu nu prea mai voiam, îmi doream să plec”, spune tânăra.

După mai multe analize de sânge, hormonale, ecografii și RMN cerebral, a venit și diagnosticul: D. suferea de boala Cushing.

Ce este boala Cushing

Boala Cushing este o afecțiune rară, dar gravă, cauzată de un adenom hipofizar - o tumoră benignă localizată la nivelul hipofizei. Hipofiza este o glandă endocrină de mici dimensiuni, situată la baza creierului, cu un rol foarte important: controlează funcțiile tuturor celorlalte glande endocrine din organism. În cazul bolii Cushing, adenomul determină hipofiza să secrete în exces hormonul adrenocorticotrop (ACTH), care, la rândul său, stimulează glandele suprarenale să elibereze o cantitate mare de cortizol, cunoscut și sub numele de „hormonul stresului”. Excesul de cortizol are efecte negative în corp: creștere rapidă în greutate (mai ales în zona abdomenului și a feței), modificarea trăsăturilor faciale (aspect de față rotundă sau „față de lună plină”), hipertensiune arterială, tulburări menstruale, osteoporoză, risc crescut de diabet zaharat, risc de accidente vasculare cerebrale, dar și tulburări emoționale: depresie și anxietate.

Boala Cushing nu trebuie confundată cu sindromul Cushing.

Deși ambele presupun un exces de cortizol, cauzele lor diferă. Boala Cushing este produsă întotdeauna de un adenom hipofizar care stimulează secreția excesivă de ACTH. În schimb, sindromul Cushing poate avea cauze variate: administrarea prelungită de corticosteroizi, tumori ale glandelor suprarenale sau alte tumori localizate în diverse zone ale corpului care produc ACTH.

Este important să înțelegem diferența între cele două deoarece tratamentul variază. În cazul bolii Cushing, soluția este, de cele mai multe ori, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea adenomului. În sindromul Cushing, medicii prescriu tratament în funcție de cauza care stă la baza excesului de cortizol.

Depistarea bolii Cushing este dificilă deoarece simptomele pot semăna cu cele ale altor afecțiuni sau pot fi cauzate de stilul de viață. Însă, diagnosticarea la timp și tratamentul corect sunt vitale, având în vedere ce impact are această afecțiune. Nu este vorba doar de transformările fizice vizibile, ci și de suferința emoțională, de stigmatizarea socială și de izolarea prin care trec mulți pacienți.

În cazul lui D.M., era clar: avea această afecțiune, iar recomandarea era intervenția chirurgicală.

Pregătirea pentru operație

După confirmarea diagnosticului, medicii au trimis-o pe D. la un specialist în neurochirurgie hipofizară: doctorul Robert Clement, de la Ponderas Academic Hospital.

„Când am ajuns la domnul doctor Clement, eram foarte speriată. Nu mai fusesem niciodată operată până atunci și mă gândeam la toate riscurile. Însă domnul doctor a fost foarte calm și mi-a explicat totul pe înțelesul meu. M-a făcut să mă simt în siguranță”, își amintește D.

Cei doi s-au întâlnit chiar înainte de vacanța de Crăciun din anul 2023. Doctorul Clement i-a spus că operația este singura opțiune și că se poate gândi la asta în timpul vacanței: „Este normal ca pacienții tineri să fie anxioși. I-am explicat că există și tratamente medicamentoase care pot ajuta la controlul bolii, dar nu o vindecă. Singura modalitate de a vindeca această boală este intervenția chirurgicală, pentru a îndepărta celulele care secretă hormoni.”, spune medicul. Doctorul i-a mai explicat că „în literatură, șansa de reușită este de aproximativ 70%, atunci când avem un adenom vizibil imagistic, adică o tumoră bine definită, pe care o putem identifica ușor la RMN. În cazul în care nu avem un adenom vizibil și celulele se pot dispersa în întreaga hipofiză, fără a forma o tumoră clară, se fac teste specifice pentru a suspecta această boală, dar șansele de succes ale intervenției scad. Se îndepărtează o parte din hipofiză, iar șansele de vindecare scad la aproximativ 40-50%. I-am explicat toate aceste aspecte, i-am spus că vindecarea nu este garantată, dar este foarte posibilă și probabilă.”

După sărbători, D. a luat decizia fermă: va merge mai departe cu operația.

„Am realizat că nu am altă opțiune. Trebuia să mă operez ca să pot reveni la o viață normală”, spune ea.

Ziua cea mare și o intervenție minim invazivă prin nas

În ziua intervenției, D. a avut emoții mari, dar și o stare de liniște. „Simțeam că sunt pe mâini bune. Țin minte că, în sala de operație, o asistentă încerca să mă facă să râd ca să mă relaxez. După aceea, nu-mi mai amintesc nimic până când m-am trezit.”

Operația a fost realizată printr-o tehnică minim invazivă: abord endoscopic transnazal. Aceasta presupune introducerea unor instrumente fine prin nas, evitând astfel tăieturile externe și reducând mult perioada de recuperare.

„Prin această tehnică, ajungem direct la hipofiză cu traume minime asupra țesuturilor înconjurătoare. Este o metodă sigură și eficientă pentru astfel de tumori”, explică dr. Clement.

Intervenția a decurs fără complicații, iar adenomul a fost identificat și îndepărtat complet.

Recuperarea după operație

„Nu am avut dureri după operație și asta a fost o surpriză pentru mine. Nu știu dacă, în mod normal, oamenii au dureri sau nu după operația respectivă, dar eu nu am avut nicio problemă. Singurul disconfort era legat de nas. Îl simțeam înfundat și nu puteam să îl suflu. În rest, a fost mult mai bine decât mă așteptam”, povestește D.

După patru zile de internare, D. s-a întos acasă. În prima lună de la operație, tânăra a observat și primele schimbări: „Fața începea să își recapete conturul normal, iar kilogramele în plus începeau să dispară. Mă uitam în oglindă și deja mi se părea că nu mai sunt atât de umflată. Și am slăbit destul de rapid. Din februarie în iunie am ajuns de la 90 la 65, câte am și acum.”, mărturisește tânăra. „Este o diferență uriașă, dar nu doar în greutate. M-am recunoscut din nou. Aveam încredere să ies din casă, să cumpăr haine, să mă întâlnesc cu prietenii.”, mai spune ea.

Întâlnirea cu doctorul Clement pentru controlul post operator la jumătate de an după intervenție a fost una plină de surprize.
 „Domnul doctor nu m-a recunoscut! A fost șocat de cât de mult slăbisem și de cum mă schimbasem la față”, povestește ea zâmbind.

„M-a așteptat în fața cabinetului și nu am recunoscut-o. Ceea ce mi se întâmplă destul de rar. În general, am o memorie vizuală foarte bună și recunosc fețele pacienților pe care i-am văzut acum 2, 3 sau 5 ani. Însă pe D. nu am recunoscut-o. Abia după ce s-a prezentat mi-am dat seama că operația a reușit, toate modificările au fost reversibile și ea și-a revenit complet.”, spune medicul. 

Dar dincolo de aspectul fizic, schimbarea cea mai importantă a fost cea emoțională.

„În perioada bolii, eram foarte tristă. Nu mă suportam. Nu suportam să mă uit în oglindă. Operația mi-a schimbat complet percepția pe care o aveam despre mine în timpul bolii și după boală.”, povestește D.

D. spune că această experiență i-a schimbat viața.

„Am învățat să fiu atentă la semnalele corpului meu. Să nu ignor nici cele mai mici schimbări. Dacă simți că ceva nu e în regulă, trebuie să cauți răspunsuri. Nu amâna. Cu cât descoperi mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.”

De asemenea,a realizat cât de important este sprijinul echipei medicale.

„Contează enorm să ai încredere în medicul tău. Domnul doctor Clement m-a încurajat, m-a sprijinit și m-a tratat cu respect și răbdare. Am fost foarte norocoasă că operația a reușit, că s-a văzut adenomul hipofizar pentru că mi-a zis că multe dintre ele nu se văd și nu ai ce să le faci. Sunt recunoscătoare că am avut oameni care m-au ajutat să trec prin toată provocarea asta.”, mai spune tânăra.

„Boala Cushing este o provocare majoră, dar există soluții. Boala Cushing este greu de suportat atât fizic, cât și emoțional. De aceea, diagnosticul precoce și intervenția chirurgicală corectă sunt vitale. Pacienții, mai ales cei tineri, trebuie să știe că există soluții eficiente și că se pot întoarce la o viață normală.”, completează neurochirurgul.

Sănătatea pe primul loc

Mesajul lui D. pentru cei care trec prin ceva asemănător este „să caute ajutor, să nu se teamă și să nu își piardă încrederea. Totul poate reveni la normal. Sănătatea e cel mai de preț lucru”, încheie ea.