Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Hepatita B si sarcina

Transmiterea verticala de la mama la fat a virusului hepatitic B poate surveni in perioada prenatala, in timpul nasterii sau imediat dupa nastere. Totusi, infectiile intrauterine sunt rare si cel mai adesea transmiterea se produce in timpul travaliului si al nasterii.

Infectiile provenite de la mamele Ag HBe pozitive conduc in general la forme cronice de boala si constituie 35-40% din infectiile cronice la nivel global.

Cum este ingrijita femeia insarcinata cu infectie VHB

  • Depistarea Ag Hbs si/sau a Ac anti HBc in contextul sarcinii impune informarea imediata a pacientei, prescrierea unei serologii complete pentru VHB si a viremiei VHB (ADN-VHB) si dispensarizarea prin medicul specialist gastroenterolog.
  • Conduita de urmarire si tratament a femeilor insarcinate cu infectie cronica VHB depinde de prezenta Ag HBe sau a Ac anti HBe si de valoarea viremiei (ADN-VHB)
  • Preventia transmiterii perinatale a HBV se bazeaza pe combinatia dintre imunizarea pasiva si activa prin administrarea cat mai precoce dupa nastere a imunoglobulinei antihepatita B (HBIG 200 UI intramuscular) si vaccinarea VHB (program accelerat de vaccinare prin administrarea primei doze cat mai precoce posibil, de preferat in primele 12 h dupa nastere, intr-un loc diferit de injectare fata de HBIG, apoi la 1 luna, la 2 luni si respectiv rapelul la 6 luni de la nastere).
  • Serovaccinarea permite evitarea transmiterii si cronicizarii infectiei VHB in peste 90% dintre cazuri. Esecurile serovaccinarii sunt legate in special de: serovaccinarea tardiva (la peste 48h de la nastere) si/sau de valori mari ale viremiei VHB la mame (ADN-VHB> 106-107 UI/ml)
  • Mamele care prezinta valori mari ale viremiei (ADN-VHB> 106-107 UI/ml) trebuie indrumate catre medicul specialist gastroenterolog si informate in legatura cu posibilitatea tratamentului antiviral cu medicamente care administrate oral din timpul trimestrului III de sarcina contribuie la cresterea eficientei serovaccinarii si respectiv la scaderea semnificativa a riscului de transmitere a infectiei la copil.
  • La pacientele la care administrarea de imunoglobulina B (HBIG) si vaccinarea s-au efectuat corect, cat mai rapid dupa nastere, alaptarea nu induce un risc aditional de transmitere a infectiei VHB!  Acest risc exista insa la mamele cu valori mari ale viremiei (ADN-VHB> 106-107 UI/ml) la care se recomanda terapia antivirala orala din trimestrul III de sarcina, din cauza ca siguranta acestor antivirale orale in timpul lactatiei nu este cunoscuta.

Cum se testeaza eficienta vaccinarii la copil

Se verifica prezenta Ag HBs si a Ac anti HBs incepand de la varsta de 9 luni, la cel putin 1-4 luni de la ultima doza vaccinala.

Afla mai multe despre Hepatita B

Exista la nivel global aproximativ 350-400 milioane de purtatori cronici ai infectiei cu virus hepatitic B, respectiv ai antigenului de suprafata al virusului hepatitis B (Ag HBs pozitivi) si 1/3 din populatia lumii prezinta markeri serologici ce atesta fie o infectie cu VHB in trecut fie o infectie cronica cu acest virus. 

Principalele cai de transmitere a infectiei cu VHB sunt: materno-fetala, sexuala si sanguina.

Intelege care este semnificatia markerilor serici ai virusului hepatitic B

AgHBs

Pozitiv = infectie cu VHB, acuta sau cronica

Negativ = nu exclude o infectie! Exista infectii oculte, importante pentru situatii de scadere severa a imunitatii – Ac anti HBc pozitivi, ADN VHB detectabil -)

Ac anti HBc -IgM

Pozitiv = infectie acuta

Ac anti HBs

Pozitiv = imunitate fata de boala dobandita fie natural, fie dupa vaccinare

Negativ = lipsa imunitatii fata de VHB (cu necesitatea vaccinarii daca si AgHBs este negativ)

Ac anti HBs si AgHBs sunt necesare la contactii pacientilor cu hepatita B pentru a stabili indicatia de vaccinare!

AgHBe

Pozitiv= risc de contagiozitate crescut

  • In infectia acuta VHB, Ag HBe apare simultan sau la cateva zile de la aparitia Ag HBs.
  • In infectia cronica VHB, 25-50% dintre pacienti sunt Ag HBe pozitivi si asociaza valori mari ale viremiei (ADN-VHB).

Negativ= forme cornice, in general mai putin active (depinde de nivelul viremiei)

Ac anti HBe

Pozitiv = Ac anti HBe apar la un interval de timp de la negativarea Ag HBe in sange, relevand in hepatita autolimitata incetarea replicarii si posibilitatea rezolutiei hepatitei. In infectia cronica  Ag HBe negativ, replicarea virala redusa, fluctuanta, dar prezenta, evolueaza cu pattern serologic anti HBe pozitiv, viremia ADN-VHB detectabila, conditie in care se mentine potentialul infectiv!

Negativ= Ac anti HBe negativ asociati cu Ag HBe pozitiv sunt markeri de infectiozitate care in general se asociaza cu replicare virala intensa (valori mari ale viremiei ADN-VHB)

Viremie (se obtine prin testarea ADN-VHB) - importanta pentru decizia de tratament. Este markerul cel mai sensibil al replicarii virale si se coreleaza cu gradul de contagiozitate

  Ag HBs Anti HBs Anti HBc
IgM
Anti HBc
IgG/total
ADN-VHB
(viremia)
Hepatita B acuta
+
-
+
+
+/-
Hepatita B vindecata
-
+
-
+
-
Hepatita B cronica
+
-
-
+
+/-
Vaccinare eficienta
-
+
-
-
-

Hepatita B se poate vindeca natural?

Infectia acuta cu virus hepatit B se poate vindeca spontan, rata de vindecare naturala depinzand de varsta la care a survenit infectia acuta:

  • Infectie acuta cu VHB la nastere: rata de vindecare naturala este
  • Infectie acuta cu VHB la copiii cu varsta < 5 ani: rata de vindecare naturala este intre 50-80%
  • Infectia acuta cu VHB la adult: se vindeca spontan in aproximativ 90-99% din cazuri

Text: Dr. Simona Grigoruta, Medic Primar Gastroenterologie, Medic Specialist Medicina Interna, Doctor in Medicina 

Referinte:
  1. EASL Clinical Practice Guidelines: Management of chronic hepatitis B virus infection J Hepatol 2012; 57: 167-185
  2. HAS. Depistage prenatal de l’hepatite B. Pertinence des modalities actuelles de realisation.
  3. Bacq Y. Hepatite virale B et grossesse . Gastroenterol Clin Biol 2008; 32: S12-9
  4. Eleri S. W. Wilson-Davies, William F. Carman. Management of hepatitis B virus infection in pregnancy. Clinical Dilemmas in Viral Liver Disease 2010; 30:142-145.