Fiecare copil este unic si se dezvolta in ritmul sau. Totusi, absenta manifestarii unor comportamente la o anumita varsta poate indica o intarziere in dezvoltare. Cu cat este descoperita mai devreme orice intarziere in atingerea reperelor unei dezvoltari normale, cu atat interventia pentru remediere este mai eficienta. Este bine cunoscut ca, in primii 6 ani de viata, exista anumite “ferestre de dezvoltare” ale creierului in care eficienta stimularii este maxima.
Tocmai in acest scop, specialistii in dezvoltarea copilului din intreaga lume se ghideaza dupa standardele de dezvoltare psihomotorie a copilului. Sunt seturi de competente (comportamente, cunostinte si abilitati) pe care copilul trebuie sa le atinga, intr-o anumita succesiune, in fiecare etapa de varsta. Atunci cand un copil nu atinge aceste repere intr-un anumit interval de timp, poate fi suspectata o intarziere in dezvoltare.
In plus fata de compararea performantei copilului cu standardele de dezvoltare specifice varstei sale, dupa varsta de 3 ani se poate face si o evaluare neuropsihologica mai complexa a functiilor implicate in procesul de invatare, ca de exemplu atentia, memoria, abilitatile senzoriomotorii s.a.m.d. Scopul acestei evaluari este de a construi un plan de interventie personalizat pe dificultatile specifice ale fiecarui copil.
Care sunt cauzele intarzierii in dezvoltarea psihomotorie?
In multe cazuri nu se poate defini o cauza specifica a unei intarzieri in dezvoltare, nefiind identificat niciunul din factorii cunoscuti (mentionati mai jos). Orice afectare – oricat de minora – a procesului de dezvoltare intrauterina a fatului se poate reflecta, ulterior, in dezvoltarea copilului. Stilul de viata al mamei pe parcursul sarcinii, fumatul si consumul de alcool sau alte substante nocive (inclusiv medicamente), diverse afectiuni medicale ale mamei (inclusiv infectii) si stresul sunt doar cateva exemple de factori cu potential daunator asupra dezvoltarii fatului pe parcursul celor 40 de saptamani de viata intrauterina.
Intarzierea in dezvoltare poate fi globala, adica pe toate ariile de competente, sau numai pe cateva dintre acestea. Un copil care are o intarziere in dezvoltare nu inseamna neaparat ca are retard sau autism, desi aceste doua conditii includ afectarea dezvoltarii psihomotorii.
Nu de putine ori, intarzierea in dezvoltare este insotita si de tulburari emotionale (tulburari anxioase, de exemplu) sau comportamentale de tipul ADHD (Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate) si Opozitionismului Provocator si, mai tarziu, de tulburari specifice de invatare (de scris, citit si calcul matematic).
Motivele pentru care un copil nu atinge reperele de dezvoltare psihomotorie specifice varstei sale sunt extrem de diverse. In general, cauzele pot fi grupate in cateva categorii:
- Cauze care tin de mediul extern al copilului: lipsa stimularii adecvate, conditii de viata precare, neglijare si abuz;
- Deficite senzoriale specifice: de vedere, auz, motorii, tactile, proprioceptive care implica un deficit in procesarea si, mai ales, in integrarea la nivelul creierului a informatiei primite prin organele senzoriale;
- Afectiuni medicale (prenatale sau postnatale): afectiuni ereditare, boli degenerative, boli cronice (diabet, astm, alte tulburari metabolice etc), sindroame genetice si diverse cauze neurologice (organice sau functionale) innascute sau capatate, inclusiv infectii ale sistemului nervos central sau leziuni traumatice cerebrale;
- Prematuritatea. Riscul este mai mare atunci cand copiii prematuri au avut o greutate foarte mica la nastere sau au suferit inainte, in timpul sau dupa nastere diverse traumatisme sau afectiuni medicale care le-au afectat, direct sau indirect, functionarea neurologica. In multe cazuri, prematuritatea este insotita si de deficite senzoriale (cel mai frecvent, de vedere, dar si de procesare si integrare senzoriala la nivel superior), precum si de intarzieri ale dezvoltarii functiilor motorii si de limbaj.
Cand poate fi depistata o intarziere in dezvoltarea psihomotorie?
Unele intarzieri in dezvoltare (in special cele ale functiei motorii si chiar si ale functiei de comunicare) sunt vizibile inca din primele luni de viata. Cel mai frecvent, parintii incep sa suspecteze ca ceva nu este in regula cu copilul lor dupa varsta de doi sau chiar trei ani, in special in cazul copiilor care au o intarziere in dezvoltarea limbajului. Din pacate, de foarte multe ori parintii apeleaza tarziu la o evaluare de specialitate, mergand pe principiul ca “se rezolva” cu timpul, pe masura ce copilul va creste. In realitate, potentialul de remediere scade semnificativ pe masura ce copilul se apropie de varsta de 6 ani.
Multi parinti refuza sa accepte ideea ca micutul lor ar putea avea o problema, negand acest lucru pana in ultimul moment care este, de obicei, etapa integrarii copilului la gradinita sau chiar la scoala, cand problema devine evidenta.
Pentru o evaluare corecta a dezvoltarii psihomotorii a copilului dumneavoastra, puteti apela la serviciul de Consultanta in Dezvoltarea Copilului, disponibil in clinicile noastre.
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii