Disbioza intestinală

Microbiota intestinală, denumită și floră intestinală sau microbiom, reprezintă o comunitate complexă și dinamică de microorganisme care colonizează tractul gastrointestinal uman. Aceasta este compusă predominant din bacterii, dar include și fungi, virusuri și protozoare. Majoritatea acestor microorganisme se găsesc în intestinul gros, unde densitatea lor este cea mai mare.

Deși, în trecut, a fost percepută ca o entitate pasivă, cercetările din ultimele decenii au evidențiat rolul deosebit de important al microbiotei intestinale în menținerea homeostaziei organismului uman.

Funcțiile microbiotei intestinale:

• metabolică - bacteriile intestinale participă la digestia nutrienților complecși, la descompunerea fibrelor alimentare și la producerea de acizi grași cu lanț scurt (SCFA), cu rol important în metabolismul energetic și semnalizarea celulară;
• imunomodulatoare - microbiota intestinală interacționează cu sistemul imunitar al mucoaselor, influențând dezvoltarea și maturarea acestuia. Contribuie la menținerea toleranței imune față de antigenele alimentare și comunitățile microbiene comensale (cele care populează organismul uman, fără a-l afecta), ceea ce ajută la prevenirea inflamației cronice;
• rol de barieră - microbiota participă la menținerea integrității barierei intestinale, prevenind pătrunderea substanțelor nocive în circulația sistemică;
• rol de sinteză - unele bacterii intestinale sintetizează vitamine esențiale, precum vitamina K și vitaminele din complexul B;
• neuroendocrină - există o comunicare bidirecțională între microbiota intestinală și sistemul nervos central, prin intermediul axei intestin-creier. Această comunicare influențează anumite funcții cognitive, comportamentale și emoționale.

Factorii care influențează compoziția microbiotei intestinale:

• factorii genetici - predispoziția genetică poate influența compoziția microbiotei;
• dieta - alimentația reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care modulează microbiomul intestinal;
• vârsta - compoziția microbiotei se modifică de-a lungul vieții;
• tratamentul cu antibiotice - antibioticele pot perturba echilibrul microbiotei intestinale, eliminând atât bacteriile patogene, cât și pe cele benefice;
• stilul de viață - factorii precum stresul, somnul, activitatea fizică și expunerea la toxine de mediu pot influența compoziția microbiotei.

Știai că microbiomul este considerat un organ de sine statator? Citește mai multe despre rolurile microbiotei intestinale și despre pericolele la care este expus organismul, în cazul unui dezechilibru la acest nivel.

Așa cum am amintit anterior, microbiota intestinală este un ecosistem complex și dinamic, aflat într-un continuu proces de schimbare și adaptare. Într-o stare de echilibru, denumită eubioză, bacteriile benefice domină, asigurând buna funcționare a organismului. Disbioza intestinală apare atunci când acest echilibru este perturbat, ceea ce se poate traduce prin:

• reducerea diversității microbiene - scăderea numărului și a varietății speciilor bacteriene benefice;
• proliferarea bacteriilor patogene - creșterea excesivă a bacteriilor dăunătoare, care, în mod normal, sunt prezente în număr mic în intestin;
• alterarea funcțiilor microbiene - modificarea funcțiilor metabolice și imunomodulatoare ale microbiotei.

Disbioza intestinală poate avea un impact negativ asupra sănătății, contribuind la apariția unor probleme de sănătate, precum:

• afecțiuni gastrointestinale - sindromul intestinului iritabil, boala inflamatorie intestinală (boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică), boala celiacă, diaree, constipație;
• afecțiuni metabolice - obezitate, diabet zaharat de tip 2, sindrom metabolic, steatohepatită nonalcoolică;
• afecțiuni imunologice - alergii, boli autoimune (poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, scleroză multiplă);
• afecțiuni neurologice - depresie, anxietate, boala Parkinson, boala Alzheimer;
• afecțiuni cardiovasculare - ateroscleroză, hipertensiune arterială.

Este important de menționat faptul că disbioza intestinală poate fi atât o cauză, cât și o consecință a acestor afecțiuni. Dezechilibrul florei intestinale poate contribui la apariția bolii, iar boala, la rândul ei, poate agrava disbioza.

Disbioza intestinală poate fi declanșată de o multitudine de factori, care acționează individual sau în combinație, perturbând echilibrul delicat al florei intestinale. Printre cele mai comune cauze se numără: alimentația, tratamentele medicamentoase, stilul de viață, factorii de mediu, precum și alți factori, care variază de la caz la caz.

Alimentația

O dietă dezechilibrată, care conține alimente procesate, grăsimi saturate, zahăr în exces și aditivi alimentari, dar este săracă în fibre, fructe și legume, poate favoriza dezvoltarea bacteriilor dăunătoare și poate reduce diversitatea microbiană. De asemenea, alcoolul poate afecta integritatea barierei intestinale și poate să modifice compoziția microbiotei.

Nu în ultimul rând, anumiți aditivi alimentari, precum emulsificatorii și îndulcitorii artificiali, pot perturba echilibrul florei intestinale.

Medicamentele

Un prim exemplu în acest sens este reprezentat de antibiotice. Deși sunt esențiale în tratarea infecțiilor bacteriene, antibioticele pot distruge și bacteriile benefice din intestin, favorizând apariția disbiozei.

Și alte medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, inhibitorii pompei de protoni și antiacidele, pot afecta, la rândul lor, microbiomul intestinal.

Stilul de viață

Stresul poate influența în mod negativ o mulțime de aspecte ale sănătății, inclusiv compoziția și funcția microbiotei intestinale, prin intermediul axei intestin-creier. De asemenea, lipsa activității fizice și lipsa somnului (prin perturbarea ritmului circadian) pot afecta echilibrul florei intestinale și pot contribui la apariția disbiozei intestinale.

Factorii de mediu

Expunerea la toxine (pesticide, metale grele și alte toxine de mediu) poate afecta semnificativ populația de bacterii benefice de la nivelul intestinului gros. În plus, fumatul poate modifica, la rândul său, compoziția microbiotei și poate crește riscul de inflamație intestinală.

Alți factori

Desigur, flora intestinală variază de la o persoană la alta, iar predispoziția la factorii care o pot dezechilibra este diferită pentru fiecare individ. Dintre potențialii factori de risc în această privință, amintim:

• vârsta - compoziția microbiotei se modifică de-a lungul vieții, fiind mai puțin diversă la vârstnici;
• nașterea prin cezariană - copiii născuți prin cezariană au o microbiotă intestinală diferită față de cei născuți pe cale naturală, ceea ce îi poate predispune la disbioză;
• lipsa alăptării - laptele matern conține prebiotice și probiotice care contribuie la dezvoltarea unei microbiote sănătoase la sugari. Lipsa alăptării poate crește riscul de disbioză;
• infecțiile intestinale - infecțiile cu bacterii, virusuri sau paraziți pot perturba echilibrul florei intestinale;
• bolile cronice - anumite boli cronice, precum diabetul zaharat, bolile inflamatorii intestinale sau bolile autoimune, pot favoriza apariția disbiozei.

Disbioza intestinală se poate manifesta printr-o varietate de simptome, care pot varia de la ușoare la severe, în funcție de gradul de dezechilibru și de factorii individuali. De multe ori, aceste simptome sunt nespecifice, putând fi confundate cu cele ale altor afecțiuni.

Simptome digestive:

• balonare - senzația de prea plin și tensiune abdominală, adesea însoțită de eliminarea de gaze;
• flatulență - eliminarea excesivă de gaze intestinale;
• dureri abdominale - dureri cu caracter colicativ (spasmodic) sau permanent, localizate în diferite zone ale abdomenului;
• diaree - eliminarea de scaune moi sau lichide, de mai multe ori pe zi;
• constipație - dificultate în eliminarea scaunelor, cu scaune tari și uscate;
• senzația de defecație incompletă - senzația că intestinul nu se golește complet după defecare;
• modificări ale tranzitului intestinal - accelerarea sau încetinirea tranzitului intestinal fără cauze aparente;
• scaune anormale - scaune cu mucus, sânge sau grăsime nedigerată;
• greață și vărsături;
• arsuri la stomac (pirozis) - senzație de arsură în capul pieptului;
• regurgitații acide - refluxul conținutului gastric în esofag;
• intoleranțe alimentare - reacții adverse la anumite alimente, așa cum sunt, de exemplu, cele care conțin lactoză sau gluten.

Simptome extradigestive:

• oboseală cronică - senzație persistentă de oboseală și lipsă de energie;
  dureri de cap;
• tulburări de concentrare și memorie;
• anxietate și depresie;
• insomnie - dificultăți în a adormi sau treziri frecvente pe parcursul nopții;
• afecțiuni ale pielii (acnee, eczeme, psoriazis etc.);
• infecții frecvente (răceli, infecții urinare sau vaginale);
• creștere sau scădere inexplicabilă în greutate;
• deficiențe nutriționale (carențe de vitamine și minerale).

Este foarte important să mergi la medic dacă te confrunți cu oricare dintre aceste simptome, astfel încât să primești un diagnostic corect și, dacă specialistul va considera necesar, un plan de tratament potrivit.

Deși este adesea trecută cu vederea, din cauza manifestărilor nespecifice, disbioza intestinală poate avea consecințe serioase asupra sănătății tale ce depășesc cu mult disconfortul digestiv. Netratarea dezechilibrului florei intestinale poate crește riscul de a dezvolta o serie de complicații, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Iată câteva dintre posibilele complicații ale disbiozei intestinale:

• boli inflamatorii intestinale (BII) - disbioza este considerată un factor-cheie în dezvoltarea bolilor inflamatorii intestinale, precum boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică. Dezechilibrul florei intestinale poate declanșa inflamația cronică la nivelul intestinului, ducând la simptome precum dureri abdominale, diaree, sângerări rectale și pierdere în greutate;

👉 Dacă ești interesat de mai multe detalii despre aceste probleme de sănătate, citește articolul și află ce sunt bolile inflamatorii intestinale (BII) si ce ar trebui sa stim despre ele.

sindromul intestinului iritabil (SII) - disbioza intestinală este frecvent asociată cu sindromul intestinului iritabil (sau sindromul de colon iritabil), o afecțiune cronică, manifestată prin dureri abdominale, balonare, diaree sau constipație. Dezechilibrul florei intestinale poate agrava simptomele SII și poate reduce drastic calitatea vieții;

• boli metabolice - disbioza intestinală poate contribui la dezvoltarea obezității, a diabetului zaharat de tip 2, a sindromului metabolic sau a steatohepatitei nonalcoolice. Dezechilibrul florei intestinale poate afecta metabolismul glucozei și al lipidelor, favorizând depunerea de grăsimi și rezistența la insulină;
• boli autoimune - disbioza poate crește riscul de a dezvolta boli autoimune, precum poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic ori scleroza multiplă, deoarece dezechilibrul florei intestinale poate stimula sistemul imunitar să atace propriile țesuturi ale organismului;
• afecțiuni neurologice - cercetările sugerează o legătură între disbioza intestinală și anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi depresia, anxietatea, boala Parkinson și boala Alzheimer. Axa intestin-creier joacă un rol important în această interacțiune, astfel că microbiota intestinală poate influența funcțiile creierului și starea de spirit;
• afecțiuni cardiovasculare - disbioza poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei și a hipertensiunii arteriale. Anumite bacterii intestinale pot produce substanțe care cresc riscul de formare a plăcilor de aterom și de inflamație la nivel vascular;
• infecții recurente - disbioza poate slăbi sistemul imunitar, crescând riscul de infecții recurente (infecții respiratorii, infecții urinare, infecții cutanate etc.);
• malnutriție - disbioza intestinală poate afecta absorbția nutrienților la nivelul intestinului, ducând la deficiențe nutriționale și la alte probleme de sănătate asociate;
• complicații în sarcină - cercetările au dovedit că disbioza intestinală la gravide poate crește inclusiv riscul de complicații în sarcină, precum nașterea prematură, greutatea mică la naștere și preeclampsia.

Stabilirea diagnosticului de disbioză intestinală poate fi o reală provocare, deoarece simptomele sunt, adesea, nespecifice și se pot suprapune cu ușurință cu manifestările altor afecțiuni. Pentru a stabili un diagnostic corect, medicul va lua în considerare istoricul tău medical, simptomele pe care le experimentezi și va recomanda o serie de investigații.

Anamneza și examinarea fizică

În primă fază, medicul îți va adresa o serie de întrebări cu privire la simptomele tale, dieta zilnică, stilul de viață, tratamentele medicamentoase pe care le urmezi, precum și alte aspecte relevante pentru sănătatea intestinului tău. Apoi, va efectua un examen fizic general, care poate include palparea abdomenului, pentru a depista eventuale anomalii.

Analiza scaunului

Aceasta este cea mai frecventă metodă de evaluare a microbiotei intestinale. Analiza scaunului poate identifica diferite tipuri de fungi și bacterii prezente în intestin, precum și prezența inflamației sau a altor anomalii. Există mai multe tipuri de analize ale scaunului, printre care:

• cultura bacteriană a scaunului - permite identificarea bacteriilor patogene, precum Salmonella, Shigella, Campylobacter sau E. coli;
• testul pentru disbioză intestinală (analiză microbiom intestinal) - evaluează compoziția microbiotei intestinale și identifică proporția dintre bacteriile benefice și cele dăunătoare;
• testul pentru Helicobacter pylori - depistează prezența bacteriei Helicobacter pylori, care poate provoca ulcer gastric și duodenal;
• testul pentru paraziți intestinali - identifică prezența paraziților intestinali, precum Giardia lamblia sau Entamoeba histolytica;
• testul calprotectinei fecale - măsoară nivelul de calprotectină în scaun, un marker al inflamației intestinale.

Endoscopia digestivă superioară sau colonoscopia

Aceste investigații imagistice permit vizualizarea directă a mucoasei tractului digestiv și, dacă este cazul, prelevarea de probe de țesut pentru analize microscopice și bacteriologice. Endoscopia digestivă superioară se folosește pentru a examina esofagul, stomacul și duodenul, iar colonoscopia este utilă pentru examinarea intestinului gros.

Teste de sânge

Analizele de sânge pot fi de ajutor pentru depistarea anumitor afecțiuni asociate cu disbioza intestinală, precum anemia, deficiențele nutriționale sau inflamația.

Teste genetice

Pot identifica anumite variații genetice care predispun la disbioză intestinală. Spre exemplu, testul Nutrigenetica analizează variațiile genetice care pot influența felul în care funcționează și se comportă microbiota ta intestinală. Genele tale pot influența capacitatea de a digera anumite alimente, cum ar fi lactoza sau glutenul. De asemenea, pot afecta modul în care sunt metabolizați nutrienții și chiar răspunsul organismului la inflamație. Toate acestea pot contribui la apariția disbiozei.

Reține, totuși, faptul că testul Nutrigenetica nu stabilește diagnosticul de disbioză intestinală. El oferă informații despre predispoziția genetică și trebuie interpretat împreună cu alte investigații specifice (analize de sânge, analiza scaunului, investigații imagistice etc.).

Tratamentul disbiozei intestinale are ca obiectiv restabilirea echilibrului florei intestinale și ameliorarea simptomelor. Abordarea terapeutică trebuie să fie una individualizată, în funcție de cauzele care au dus la apariția disbiozei, de severitatea simptomelor, dar și de starea generală de sănătate a pacientului. Astfel, printre măsurile pe care medicul îți poate recomanda să le iei, se numără următoarele:

• ajustarea dietei - O dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, dar săracă în alimente procesate, zahăr și grăsimi saturate, este esențială pentru o floră intestinală sănătoasă. De asemenea, fibrele alimentare sunt încadrate în categoria prebioticelor, adică hrănesc bacteriile benefice din intestin, motiv pentru care este recomandat să consumi legume, fructe, leguminoase și cereale integrale. Nu în ultimul rând, anumite alimente (carnea roșie, produsele lactate, zahărul și alcoolul) pot agrava inflamația intestinală, de aceea, este posibil ca medicul să-ți recomande evitarea sau limitarea consumului.
• administrarea de probiotice și prebiotice - probioticele sunt suplimente alimentare care conțin microorganisme vii benefice, precum bacteriile lactice și bifidobacteriile. Ele pot ajuta la restabilirea echilibrului florei intestinale și la ameliorarea simptomelor disbiozei. Prebioticele sunt substanțe nedigerabile care stimulează creșterea și activitatea bacteriilor benefice din intestin;
• tratamentul afecțiunilor preexistente - dacă disbioza este provocată de o afecțiune deja existentă (de exemplu, boala celiacă sau sindromul intestinului iritabil), tratamentul acesteia este esențial pentru a restabili echilibrul florei intestinale;
• reducerea stresului și îmbunătățirea calității somnului - stresul cronic poate agrava disbioza intestinală, motiv pentru care este important să tratezi cu seriozitate acest aspect din viața ta. De asemenea, lipsa de odihnă poate perturba echilibrul florei intestinale. Este important să dormi suficient și să ai un program regulat de odihnă;
• activitatea fizică regulată - exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți digestia și pot contribui la menținerea unei flore intestinale sănătoase;
• evitarea factorilor de risc - evitarea consumului excesiv de alcool, a fumatului și a expunerii la toxinele din mediul înconjurător poate ajuta la prevenirea disbiozei intestinale;
• transplantul de microbiotă fecală (TMF) - în cazuri severe de disbioză intestinală, așa cum este, de exemplu, infecția recurentă cu Clostridium difficile, se poate recurge la transplantul de microbiotă fecală. Această procedură implică transferul de materii fecale de la un donator sănătos la pacient, cu scopul de a restabili echilibrul florei intestinale.

Este important să consulți medicul înainte de a începe un tratament pentru disbioza intestinală. Medicul îți poate recomanda cele mai potrivite opțiuni terapeutice, în funcție de nevoile organismului tău.

Microbiota intestinală este o componentă esențială a sănătății tale, care influențează în mod profund felul în care funcționează organismul tău. Menținerea echilibrului florei intestinale este deosebit de importantă, întrucât disbioza intestinală poate avea consecințe semnificative asupra sănătății. Din fericire, există o serie de strategii care să te ajute să-ți menții microbiota intestinală într-o stare optimă și pentru a preveni sau trata disbioza.

Nu ignora semnalele pe care ți le transmite corpul. Dacă te confrunți cu simptome digestive persistente sau alte probleme de sănătate, adresează-te cât mai curând medicului tău.

Autor: Roxana Balintoni

Bibliografie

• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28352996/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32569766/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31845054/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26695747/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37258450/