Ortopedie pediatrica

Cea mai buna ingrijire ortopedica pentru copilul tau. Chirurgi ortopezi pediatri, cu antrenament si experienta importanta. Tehnologii medicale moderne. Interventii inovatoare si minim-invazive. Ingrijire multidisciplinara de la diganostic, la tratament si recuperare medicala.

Copiii si adolescentii nu sunt simplu niste adulti mici. Ei au nevoi diferite deoarece oasele, articulatiile si muschii lor sunt in continua dezvoltare si crestere.  Din acest motiv, copiii au nevoie de experienta unor medici specializati in tratamentul afectiunilor ortopedice ale copiilor in crestere. Un tratament adecvat in copilarie poate preveni complicatiile la varsta adulta.  De asemenea, un tratament minim-invaziv si minim invalidant ii va permite copilului sa-si traiasca copilaria.
Cresterea este procesul unic prin care copilul devine adult
De ce sa alegi pentru copilul tau sa fie tratat in Ponderas Academic Hospital

Atunci cand un copil necesita o procedura de tratament sau o interventie chirurgicala ortopedica, in Ponderas Academic Hospital exista medici chirurgi ortopezi, anesteziologi si asistente specializate in ingrijirea copiilor, intr-un mediu confortabil si sigur pentru copilul tau.

  1. Majoritatea patologiei ortopedice cronice a copilului este legata de crestere. Fie ca este vorba de coloana vertebrala sau de membre, de picior sau de articulatii, cresterea este cheia esentiala a tratamentului la copil. De aceea, chirurgii nostri ortopezi folosesc procesul normal de crestere ca aliat terapeutic.
  2. Este datoria noastra ca un copil sa-si traiasca copilaria. O copilarie mutilata inseamna o existenta distrusa. De aceea, atunci cand este indicat, medicii nostri sunt antrenati si folosesc tehnici chirurgicale minim-invazive si minim invalidante (ca de exemplu, tratamentul deformarilor de ax ale genunchilor prin “Guided-growth” - tehnica minim-invaziva prin care se blocheaza temporar si selectiv cartilajul de crestere cu placi sau artroeresis, operatie minim-invaziva pentru piciorul plat dureros).
  3. Tratam o varietate de afectiuni ortopedice cronice la copil. Medicii nostri sunt antrenati si supraspecializati si au o experienta importanta intr-o anumita boala (ca de exemplu, scolioza, inclusiv cazuri dificile, precum si in tratamentul piciorului stramb prin metoda Ponseti sau al malformatiilor congenitale ale mainii).
  4. Pentru a multiplica experienta medicilor, salile de operatie din Ponderas Academic Hospital sunt dotate cu tehnologii medicale moderne care aduc beneficii importante pentru micul pacient: cresc precizia actului chirurgical, reduc riscul complicatiilor si scad durata de spitalizare. Exemple sunt: tehnica de neuromonitorizare multimodala intra-operatorie care minimizeaza riscul de paralizie sau tehnologia cell-saver pentru manangementul sangerarii intraoperatorii.
Experienta importanta in:
Imaginea artiocolului

Coloana vertebrala

Diformitati de coloana:

  • Scolioza, inclusiv forme severe si complexe
    • Idiopatica
    • Congenitala
    • Neuro-musculara (paralizia cerebrala, amiotrofia spinala infantila, boala Charcot-Marie-Tooth, boala Duchenne, etc)
    • Sindromica (sindrom Marfan, osteogeneza imperfecta, Ehlers-Danlos, etc)
  • Cifoza

Spondilolisteza

Subluxatie rotatorie atlanto-axiala C1-C2

  • Forma particulara de torticolis care devine ireductibil
  • In poliartrita reumatoida (PAR)

Tumori benigne

  • Osteom osteoid
  • Osteocondrom (exostoza)

Tumori maligne primare

Mana

  • Malformatii congenitale de mana
  • Sindactilie
  • Polidactilie
  • Police in resort

Picior

  • Picior stramb varus equin
  • Picior plat valg dureros
  • Picior plat neurologic (equina valgus)
  • Picior scopic neurologic (din diverse boli neurodegerative – Boala Charcot-Marie-Tooth, etc.)

Genunchi

Deformari de ax:
  • Genu varum (genunchi in X)
  • Genu valgum (genunchi in O sau in paranteza)

Sold

  • Displazia de dezvoltare a soldului
  • Luxatia/subluxatia de sold neurologica
  • Maladia Legg-Calve-Perthes
 

Membru inferior

  • Inegalitate de membre

 

Posttraumatisme

  • Cot var posttraumatic
  • Reconstructie postraumatica MPFL (ligament femuro-patelar medial)
Echipa medicala experimentata

Parinti din toata tara isi aduc copiii pentru a fi tratati de catre medicii nostri.

Medicii ortopezi pediatri au antrenament si experienta importanta si folosesc tehnicile chirurgicale inovatoare si minim-invazive. Medicii colaboreaza in cadrul spitalului si al retelei cu o intreaga echipa multidisciplinara (neurolog, neurochirurg, reumatolog, pneumolog, cardiolog, imagist, anestezist specializat in anestezia cu risc inalt) care sa asigure cel mai bun tratament pentru copilul tau.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Parinti din toata tara isi aduc copiii pentru a fi tratati de catre medicii nostri. Medicii ortopezi pediatri au antrenament si experienta importanta si folosesc tehnicile chirurgicale inovatoare si minim-invazive. Medicii colaboreaza cu o intreaga echipa multidisciplinara (neurolog, neurochirurg, reumatolog, pneumolog, cardiolog, imagist, anestezist specializat in anestezia cu risc inalt) care sa asigure cel mai bun tratament pentru copilul tau.

Chirurgi ortopezi cu pregatire (European Spine Diploma) si experienta ampla in diagnosticul si tratamentul tuturor formelor de scolioza, inclusiv a celor severe. Echipa operatorie multidisciplinara: chirurg ortoped, neurolog, neurochirurg si anestezist specializat in anestezia cu risc inalt. Daca are indicatie chirurgicala, scolioza operata in timp util se vindeca perfect, iar riscul de complicatii este extrem de mic.  

Scolioza este o deformare tri-dimensionala a coloanei vertebrale. Reprezinta incurbarea in S a coloanei vertebrale, insotita de rotatia vertebrala. Nu exista scolioza fara rotatie vertebrala. Scolioza trebuie diferentiata de atitudinea scoliotica, care reprezinta o inclinare laterala a coloanei vertebrale, fara rotatia vertebrelor, perfect reductibila in decubit dorsal.
Cazurile usoare sunt destul de frecvente, dar cazurile grave, care necesita tratament chirurgical sunt rare. Sunt foarte multi copii cu deformari minore ale coloanei, dar foarte putini dintre acestia vor dezvolta scolioza progresiva. Intre 1.5 si 3% din copii au scolioze de 10-20 de grade, si doar 0.2-0.3% au scolioze de peste 30 de grade, cu risc de progresie.

Scolioza idiopatica

Este forma cea mai frecventa (65%); apare in special la fete (80%), in perioada preadolescentei, si se asociaza cu puseul prepubertar de crestere.

Scolioza congenitala

Reprezinta 15% din cazuri. Apare din cauza unui defect in formarea embrionului intre saptamanile 3-6, ducand la anomalii de formare, de segmentatie sau mixte. Se observa cel mai frecvent la nastere si are un tratament particularizat in functie de tipul malformatiei.
 

Scolioze neuro-musculare

Apar in boli ca paralizia cerebrala, amiotrofia spinala infantila, boala Charcot-Marie-Tooth, boala Duchenne, etc. Tratamentul acestor cazuri reprezinta o adevarata provocare pentru chirurg si anestezist.

Scolioze sindromice

Apar in sindromul Marfan, osteogeneza imperfecta, Ehlers-Danlos, etc. Si aceste cazuri sunt dificil de tratat.

Scolioza se manifesta prin deformarea coloanei care duce la deformarea toracelui; coastele sunt prinse de vertebre si orice deformare a coloanei va conduce la o deformare a cutiei toracice. Privind pacientul din spate nu vom observa atat deformarea coloanei, cat deformarea toracelui, asa numita gibozitate. Gibozitatea reprezinta proeminenta posterioara a coastelor, cel mai frecvent pe partea dreapta. Proeminenta poate fi mai usor observata punand copilul sa se aplece in fata.

Din cauza deformarii coloanei, lungimea trunchiului scade, iar membrele inferioare par nefiresc de lungi comparativ cu trunchiul. Totusi, acest lucru se observa doar in cazul scoliozelor severe. In timp, acesti copii pot dezvolta tulburari respiratorii de tip restrictiv si foarte rar pot dezvolta tulburari cardiace.

De multe ori deformarea progreseaza pe masura ce copilul creste; scoliozele care au un unghi Cobb>50° la finalul cresterii pot progresa semnificativ si la varsta adulta. Desi in copilarie nu doare, la varsta adulta scolioza devine dureroasa in cele mai multe cazuri.

Diagnosticul precoce nu se poate face decat prin screening. Parintii nu observa initial deformarea, pentru ca nu-si mai privesc copiii dezbracati cand acestia se apropie de varsta adolescentei, iar scolioza se vede prin haine doar atunci cand a ajuns in punctul in care poate fi tratata numai chirurgical. Din pacate, pudoarea exagerata duce in unele situatii la depistarea tardiva a acestei afectiuni, cu atat mai mult cu cat scolioza nu doare.

O metoda simpla de screening, care nu ia mai mult de doua minute, este scoliometru. Acest instrument seamana cu un boloboc si masoara inclinarea gibozitatii costale. Daca scoliometrul masoara o inclinare mai mare de 7 grade, atunci copilul va fi trimis la ortoped pentru precizarea diagnosticului si tratament de specialitate. 

Diagnosticul scoliozei este radiologic. Practic, examenul clinic sugereaza o deformare a coloanei, dar diagnosticul se stabileste in urma unei radiografii de coloana in incidenta antero-posterioara si laterala. Radiografia corecta este cea panoramica, care vizualizeaza scheletul de la meatul auditiv extern pana sub trohanterul mic. 

Posturile vicioase nu inseamna scolioza si nu au tratament medical, ci educational; asa cum bunicile sau strabunicile noastre mergeau la pension unde invatau, pe langa alte lucruri importante, si cum sa-si controleze tinuta, asa si copiii nostri ar trebui sa fie educati in familie si la scoala sa stea cu spatele drept. Iar un ghiozdan mai greu de 15% din greutatea corporala poate duce la tulburari de mers si cu siguranta ca determina durere de spate, dar in niciun caz scolioza.

Diagnosticul precoce al scoliozei, initierea tratamentului conservator in timp util si atunci cand e necesar, operatia efectuata la o curbura scoliotica la un unghi Cobb acceptabil sunt factorii esentiali care determina tratamentul cu cea mai mare sansa de reusita. Scoliozele descoperite precoce, cu un unghi Cobb mai mic de 40 de grade, beneficiaza de tratament nechirurgical - corset si gimnastica medicala. Atunci cand copilul si familia sunt compliante la tratament, cele mai multe dintre aceste cazuri evolueaza favorabil prin stoparea progresiei bolii si, eventual, diminuarea curburii scoliotice. Indicatia operatorie se adreseaza scoliozelor cu unghi Cobb mai mare de 40 de grade. Operatia necesara corectarii scoliozei este o interventie chirurgicala majora.
In scolioza, exista un protocol terapeutic care nu da loc nici unei interpretari si care este in functie de magnitudinea curburii scoliotice (unghiul Cobb)

Tratamentul scoliozelor in functie de unghiul Cobb

10 - 20 de grade
Kinetoterapie
20 - 40 de grade
Ortezare in corset, la care se asociaza kinetoterapia
> 40 de grade
Tratament chirurgical. Tratamentul conservator este ineficient in cazul scoliozelor > 40-50 de grade

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Parintii au un sentiment profund de teama in fata unei chirurgii de mare anvergura cum este chirurgia scoliozei si amana luarea unei decizii chirurgicale pana cand situatia medicala a copilului devine foarte complicata. Din nefericire, uneori copilul poate sa fie inutil temporizat de catre medicii care il vad sau de catre kinetoterapeuti, sub pretextul ca o interventie chirurgicala pentru scolioza este riscanta si mai bine se continua tratamentul conservator. Exista date medicale solide care arata ca tratamentul conservator este ineficient in cazul scoliozelor mai mari de 40-50 de grade, care au doar indicatie operatorie. Ideal este ca scolioza sa fie operata inainte de a depasi 70 de grade. In aceasta situatie, corectia este foarte buna. Copilul va avea o viata absolut normala, cu minime restrictii dupa interventie.
O scolioza operata in timp util se vindeca perfect, iar riscul de complicatii este extrem de mic
Cum decurge operatia pentru corectarea scoliozei
Tratamentul chirurgical al scoliozei se face aproape exclusiv prin abord posterior (abordul lateral este utilizat extrem de rar in acest moment in lume). Operatia se numeste spondilosindeza vertebrala posterioara si consta in introducerea in pediculii vertebrali a unor suruburi prin intermediul carora coloana este translatata spre linia mediana, catre doua tije ce sunt preconturate conform curburilor fiziologice (normale) ale coloanei – cifoza toracala si lordoza lombara. Suruburile si tijele sunt din aliaj de titan si de cobalt-crom si raman pe tot parcursul vietii (nu se scot) si nu influenteaza semnificativ mobilitatea.
In acelasi timp se pune grefa osoasa (recoltata tot de la nivelul coloanei), astfel incat vertebrele sa se sudeze impreuna. Operatia se face printr-o incizie pe mijlocul spatelui si dureaza in general intre 6 si 8 ore; totusi, copilul sta mai mult in sala de operatie datorita procedurilor de anestezie si de pozitionare. In functie de gravitatea deformarii pot fi asociate si alte gesturi - Pedicle Substraction Osteotomy” (PSO) - procedura de creare a unui grad normal de lordoza si “Vertebral Column Resection” (VCR) - procedura complexa de repozitionare a coloanei vertebrale prin indepartarea uneia sau mai multor vertebre.

In Ponderas Academic Hospital, echipa operatorie este formata din:

Chirurg ortoped pediatru
Neurolog (neuromonitorizare intraoperatorie)
Neurochirurg
Anestezist specializat in anestezie cu risc inalt
Problemele apar la scoliozele cu unghi Cobb mai mare de 90 de grade. In cazul in care sunt foarte rigide, poate fi necesara tractiunea preoperatorie pe halou cranian, ceea ce creste semnificativ durata spitalizarii. Poate fi necesara asocierea osteotomiilor vertebrale, crescand astfel rata globala de complicatii preoperatorii. Scoliozele cu unghi Cobb mai mare de 120 de grade, scoliozele congenitale, neuromusculare sau sindromice sunt o adevarata provocare pentru chirurgii ortopezi si anestezisti. De aceea, pentru a nu ajunge intr-o situatie dificila din punct de vedere chirurgical, ideal este ca operatia sa se faca atunci cand riscul unor complicatii preoperatorii este mic si posibilitatea de a obtine o corectie buna este mare. 
Chirurgia scoliozei este considerata o chirurgie cu un grad mare de dificultate
Metode intra-operatorii folosite pentru a reduce riscurile intra-operatorii

Neuromonitorizare

Principalul risc este de leziune a maduvei spinarii care poate avea drept consecinta paralizia membrelor inferioare si pierderea controlului asupra vezicii urinare si a intestinului. In cazul scoliozei idiopatice acest risc este destul de rar, fiind intalnit in 0,8% din cazuri. Pentru a reduce cat mai mult acest risc, in timpul operatiei se iau masuri speciale; in special, neuromonitorizarea este deosebit de folositoare pentru a detecta rapid orice tulburare la nivelul maduvei spinarii; daca semnaleaza deteriorarea potentialelor electrice sub pragul de alerta, poate fi necesara indepartarea implantelor puse pana in acel moment si efectuarea urgenta a unei explorari prin rezonanta magnetica (IRM) pentru a vedea daca maduva spinarii prezinta semne de suferinta. In acest caz procedura poate fi reluata peste 1-2 saptamani. Tot pentru a scadea riscul paraliziei se recomanda efectuarea preoperatorie a unui IRM, pentru a identifica posibilele malformatii ale maduvei. In aceasta situatie, tratamentul este stabilit in echipa mixta cu medicul neurochirurg.
 

Managementul sangerarii

Managementul sangerarii este de asemenea foarte important, chiar daca se utilizeaza de rutina Cell-Saver-ul. Tehnologia Cell-Saver ofera posibilitatea de a recicla sangele pacientului, fiind deosebit de utila in interventiile care presupun sangerari mari, cum sunt cazurile de scolioza. Sangele nu se pierde, ci se colecteaza intr-un dispozitiv, se spala si se centrifugheaza. Astfel, se recupereaza aproximativ 70% din sangele pacientului, dupa care este reinfuzat aceluiasi pacient, pentru a scadea riscurile transfuzionale, posibile in situatia administrarii sangelui alogen (de la alti donatori). Hemostaza atenta este obligatorie, medicul anestezist trebuind sa mentina echilibrul pacientului in tot acest timp. Interventiile chirurgicale spinale se insotesc de pierderi de sange in cantitati variabile, data fiind vascularizatia bogata a acestei zone anatomice; cateodata, in cadrul acestor interventii complexe, este necesara transfuzarea unor cantitati de sange. Ponderas Academic Hospital beneficiaza de o unitate de transfuzie sanguina proprie.

Dupa operatie, copilul va fi monitorizat in serviciul de terapie intensiva, sub supravegherea unor asistente specializate si a medicului anestezist. In general, va sta in terapie intensiva noaptea de dupa operatie, pe parcursul zilei urmatoare fiind transferat in sectia de pediatrie. Uneori, este necesar sa fie monitorizat in terapie intensiva mai mult de 24 de ore, in functie de evolutia postoperatorie. Externarea se face in general dupa 6-8 zile, in functie de evolutia medicala si de confortul pacientului.

  • La 2 saptamani de la operatie copilul revine pentru a se scoate capsele metalice de sutura; pansamentele vor fi schimbate la 3-5 zile. Tot atunci se va decide daca este necesara kinetoterapia postoperatorie. Copilul este incurajat sa se plimbe, crescand progresiv distanta de mers.
  • La 6 saptamani de la operatie se face o radiografie de control. Copilul este incurajat sa reia activitatile uzuale, sa mearga la scoala la orele principale, urmand ca la 2 luni de la operatie sa reia programul scolar normal. Se evita efortul fizic, avand interdictie de a face sport.
  • La 6 luni de la operatie copilul revine la control si se face o radiografie pentru a se aprecia artrodeza (sudarea) vertebrala. Din acest moment pot fi permise sporturile usoare (inot, alergat, bicicleta). In cazul sportivilor se poate lua in discutie reluarea antrenamentelor la 3-6 luni postoperator, in functie de specificul fiecarui sport.
  • La 1 an de la operatie copilul este revazut la control si se face o noua radiografie. Poate face orice sport (inclusv patinaj sau schi), cu exceptia sporturilor de contact sau a sporturilor acrobatice (gimnastica, sarituri, etc), care solicita in mod deosebit coloana. In urmatorii 2 ani va fi revazut anual.

Kinetoterapia postoperatorie aduce beneficii prin corectarea mai rapida a dezechilibrelor pe care scolioza le-a produs la nivelul umerilor, gatului, bazinului si articulatiilor coxo-femurale si pe care chirurgul nu le poate corecta in mod direct. Acelasi lucru este valabil si pentru scoliozele neuromusculare, unde kinetoterapia postoperatorie este obligatorie.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Tratamentul piciorului stramb varus eqiun prin metoda Ponseti este in prezent unanim acceptat in intreaga lume ca avand cele mai bune rezultate. Fata de tratamentul chirurgical clasic are avantajul obtinerii unui picior suplu, nedureros si functional. Prin imobilizari gipsate succesive efectuate dupa un anumit protocol, urmata de o minima interventie chirurgicala (sectionarea tendonului achilean) se obtine corectia ce va fi mentinuta ulterior prin purtarea unor orteze speciale.
Un copil cu varus equin care urmeaza un tratament Ponseti corect va fi un copil si apoi un adult perfect normal

Piciorul varus equin reprezinta o anomalie de dezvoltare a piciorului care se produce in al doilea trimestru de sarcina. Aspectul clinic este tipic, evident la nastere, insa multi parinti vor afla de existenta afectiunii cu ocazia ecografiilor efectuate iin timpul sarcinii.

  • Apare la 1 din 1000 de nou-nascuti
  • La 50% din copii, ambele picioare sunt afectate
  • Este mai frecvent la baieti
  • Poate sa fie o anomalie izolata, aparand la un copil fara alte afectiuni  sau poate sa apara in cadrul altor boli sau sindroame (mielomeningocel, artrogripoza, etc.)

Netratat, piciorul stramb varus equin produce o infirmitate majora, mersul devenind extrem de dificil sau chiar imposibil.

Piciorul varus equin este cea mai frecventa cauza congenitala de infirmitate motorie. Metoda Ponseti de tratament a rezolvat aceasta problema cu 5 gipsuri si o mica interventie chirurgicala cu anestezie locala. Rata de succes primar a tratamentului se apropie de 100%,  atunci cand tratamentul este efectuat de medici ortopezi antrenati in aceasta metoda. 
Cheia succesului nu sta doar in aplicarea corecta a metodei, precum si in buna comunicare cu parintii pentru a-i convinge de necesitatea ortezarii corecte la sfarsitul perioadei de gipsuri. Pentru ca tratamentul nu se termina atunci cand se scoate ultimul gips, ci se continua cu purtarea unei orteze in timpul noptii, pana la varsta de 4 ani.
 
Metoda Ponseti a fost descrisa in 1950 de catre Dr. Ignacio Ponseti, Profesor Emerit la Universitatea Iowa, SUA. De-a lungul timpului s-a dovedit ca fiind singura metoda cu o rata de succes de peste 95% atunci este corect efectuata de catre un medic specializat in acest tip de tratament. In prezent, metoda Ponnseti s-a impus in intreaga lume ca fiind tratamentul cel mai eficient si putin costisitor al piciorului stramb varus equin.
Tratamentul clasic, cel chirurgical, supunea copilul unor multiple interventii, pentru a obtine un aspect cat mai apropiat de normal. Din nefericire, aceste picioare tratate chirurgical ajungeau rigide, dureroase si lipsite de forta musculara la maturitate.
Cum corecteaza metoda Ponseti deformarea?
Se recomanda inceperea tratamentului la varsta de 3-4 saptamani. Metoda Ponseti este o procedura nedureroasa care implica manipularea piciorului, aplicarea unor aparate gipsate succesive si, posibil, o procedutra minora de eliberare a tendonului lui Ahile.
Inainte de aplicarea fiecarui aparat gipsat, piciorul este manipulat cu blandete in fiecare saptamana pentru a intinde ligamentele si tendoanele scurte si rigide ale piciorului. Se aplica apoi un gips de la degete pana la baza coapsei. Gipsul mentine corectia obtinuta prin manipulare si relaxeaza tesuturile pentru urmatoarea manipulare. Astfel, oasele si articulatiile deplasate sunt aduse usor la alinierea lor normala. Tratamentul trebuie sa inceapa in prima saptamana de viata pentru a profita de elasticitatea favorabila a tesuturilor de la acea varsta.
Care este rezultatul asteptat la copiii tratati prin metoda Ponseti?

Proba timpului a demonstrat ca picioarele tratate in acest fel sunt nedureroase, flexibile, cu forta musculara pastrata, permitand copilului sa duca o viata normala. In plus, recidivele care apar in urma tratamentului prin metoda Ponseti sunt mult mai usor de tratat, decat recidivele ce apar la picioarele supuse interventiilor chirurgicale clasice.

Pentru cele mai multe picioare varus equin, corectia se obtine dupa aproximativ 4-5 gipsuri, timp de 4-5 saptamani. Exista si forme particulare (picior complex, picior din cadrul unor sindroame) care necesita mai multe imobilizari gipsate.

Incheierea tratamentului

 Dupa aplicarea aparatelor gipsate, la aproximativ 80% din copii este nevoie de efectuarea unei proceduri pentru corectia completa a piciorului. Este o interventie minora, efectuata cu anestezie locala, prin care   se sectioneaza tendonul lui Ahile, dupa care se aplica un ultim gips. Tendonul se regenereaza la lungimea si puterea corespunzatoare in timpul acestor ultime  trei saptamani de imobilizare.

Piciorului stramb varus equin are tendinta sa recidiveze dupa corectare pana la varsta de 4 ani a copilului. Pentru a impiedica recidivele, dupa indepartarea ultimului gips, corectia obtinuta va fi pastrata prin purtarea unei orteze de abductie.

Exista mai multe tipuri de orteze de abductie disponibile. Cea mai utilizata este formata din ghete inalte, drepte, cu varfurile deschise, legate printr-o bara de aluminiu reglabila. Va fi purtata 23 de ore pe zi in cursul primelor 3 luni si doar in cursul noptii pana la varsta de 3-4 ani. Utilizarea ortezei de abductie nu va intarzia dezvoltarea copilului in cea priveste sezutul, taratul sau mersul.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Piciorul plat este considerat normal inaintea varstei de 4 ani. 96% din copii au picior plat suplu, nedureros, care se vindeca spontan, fara sa necesite vreun tratament. Totusi, daca piciorul este inca plat desi copilul a implinit varsta de 8 ani si se plange de durere sau oboseala la nivelul piciorului sau gambei se poate practica o procedura minim-invaziva (artroeresis).

“Nu vreau ca atunci cand va creste sa aiba picior plat, asa ca mine!” – este unul din motivele pentru care parintii vin cu copilul din proprie initiativa sau la recomandarea medicului de familie, pentru a vedea daca acesta are sau nu “platfus”. Desi pentru parinti piciorul plat este sinonim cu anormalitatea, 96% dintre copiii sub 4 ani au picior plat fiziologic, suplu, a carui forma se va modifica in cursul cresterii si implicit nu va necesita nici un tratament. Unul din 7 copii nu va dezvolta niciodata bolta plantara, acestea fiind formele familiale, cu transmitere genetica, a caror evolutie nu este influentata de tratament.
Piciorul plat – „platfusul” - reprezinta motivul principal pentru care se solicita consultatii in cabinetele de ortopedie pediatrica
Picior plat flexibil sau rigid

De o mare importanta este clasificarea clinica, in picior plat flexibil sau rigid, aceasta clasificare fiind cea care da orientarea terapeutica:

  • In peste 90% din cazuri se intalneste piciorul plat flexibil
  • Formele de picior plat rigid (10%) sunt simptomatice si reprezinta de obicei expresia unei patologii asociate (coalitie tarsala, astragal vertical, artroze posttraumatice). In etiologia piciorului plat rigid pot fi implicate deformatii statice, deformatii articulare, deformatii de cauza neuromusculara, boli de colagen, etc.

Piciorul plat flexibil este considerat normal la copiii mici. Peste 90% dintre copiii sub 4 ani au picior plat flexibil  deoarece bolta plantara se formeaza incepand cu varsta de un an pana la 6-8 ani, ca urmare a dezvoltarii oaselor piciorului si intaririi aparatului ligamentar pe masura ce copilul merge din ce in ce mai mult. Totusi, la unul din 7 copii bolta nu se va dezvolta, astfel incat 15% dinte adulti vor avea picior plat.

Cand ar trebui sa te ingrijoreze piciorul plat al copilului tau?
Cand un copil cu picior plat flexibil sta in picioare, bolta plantara se aplatizeaza sau dispare, pentru ca apoi sa reapara atunci cand sta in sezut sau pe varfuri.
Piciorul plat flexibil este frecvent nedureros si nu interfera cu mersul sau practicarea unor sporturi si ca urmare nu necesita vreun tratament.
 
Totusi, atunci cand piciorul este inca plat desi copilul a implinit varsta de 8 ani si se plange de durere sau oboseala la nivelul piciorului sau gambei trebuie consultat medicul ortoped pediatru pentru o examinare completa si stabilirea tratamentului. Foarte rar, cand metodele de ortezare si/sau kinetoterapie nu au dat nici un rezultat, este nevoie de o interventie chirurgicala. 
Important de retinut
  • Piciorul plat are transmitere genetica. Nu se vindeca spontan sau prin tratament, insa nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare pentru parinti, intrucat doar 2% din purtatorii de picior plat vor avea un picior plat dureros.
  • Piciorul plat se intalneste la 96% din copii sub 4 ani, in imensa majoritate este suplu, se vindeca spontan si nu necesita tratament. Nu se pune diagnosticul de picior plat inaintea varstei de 4 ani.
  • Copilul trebuie sa achizitioneze (sa invete) mersul in casa descult,  iar mersul afara se va face folosind o incaltaminte usoara si cu talpa flexibila pentru a da posibilitate plantei sa ruleze. In sezoanele calde este foarte benefic mersul descult pe iarba sau pe nisip.
  • Sustinatoarele plantare (talonetele) nu aduc niciun beneficiu, determina un mers  greoi, dificil si in acelasi timp  impiedica adancirea boltii plantare,  favorizand aparitia piciorului plat.
  • Acelasi lucru este valabil si in cazul ghetelor ortopedice cu carambul inalt si recomandate pentru “a tine glezna”, fara o argumentaie medicala, dar care in realitate permanentizeaza laxitatea articulatiei.
  • Totusi, atunci cand piciorul este inca plat desi copilul a implinit varsta de 8 ani si se plange de durere sau oboseala la nivelul piciorului sau gambei trebuie consultat medicul ortoped pediatru pentru o examinare completa si stabilirea tratamentului. Foarte rar, cand metodele de ortezare si/sau kinetoterapie nu au dat nici un rezultat, este nevoie de o interventie chirurgicala care se efectueaza minim-invaziv (artroeresis). 

Structura piciorului uman este definita de: un arc longitudinal intern, un arc extern si un arc transversal. Nu exista insa un consens in ceea ce priveste valorile limita considerate normale ale acestor arcuri. Tocmai de aceea definitia clinica sau radiologica a piciorului plat nu este una riguroasa sau unanim acceptata.

Piciorul plat (pes planus) este caracterizat printr-o bolta plantara longitudinala aplatizata sau absenta si o suprafata mare de contact a plantei cu solul. Atunci cand asociaza si un valg al retropiciorului este denumit picior plat valg.

La examenul clinic al piciorului plat se constata:
Imaginea artiocolului
  • Atunci cand nu este in sprijin acesta are un aspect normal, fara prezenta nici unei diformitati fixe si cu pastrarea arcului longitudinal medial.
  • In sprijin apare prabusirea arcului longitudinal intern, iar prin inspectia marginii mediale a piciorului se poate face incadrarea in cele trei grade de severitate:
    • Gradul I: arc longitudinal aplatizat, dar prezent
    • Gradul II: arc longitudinal absent
    • Gradul III: arc longitudinal absent si marginea interna a piciorului convexa prin flexia plantara a capului astragalului
  • La inspectia retropiciorului se apreciaza daca exista valg calcanean si se estimeaza pitch-ul calcanean
  • La inspectia marginii externe a piciorului se pot constata concavitatea acesteia
  • La inspectia marginii interne a piciorului se poate aprecia sediul prabusirii boltei
  • Testul Jack (hiperextensia pasiva a halucelui cu pacientul in ortostatism) orienteaza clinic asupra sediului prabusirii boltei plantare.
  • Extrem de importanta este determinarea amplitudinii miscarilor din articulatia gleznei si din cele ale tarsului
  • Sunt obligatorii examinarea mersului si a eventualelor deformari angulare sau rotationale ale membrelor inferioare, in special genu valgum si torsiunea tibiala externa

Examenul radiologic necesita efectuarea a 2 radiografii de picior, fata si profil, in incarcare, pe baza careia se evalueaza o serie de parametrii.

Ca in toata patologia pediatrica, cunoasterea evolutiei naturale a piciorului plat esential este fundamentala pentru a justifica atitudinea terapeutica. Studiile radiologice si ale amprentei plantare demonstreaza ca arcul longitudinal intern se dezvolta de-a lungul primei decade de viata. Aceasta evolutie sugereaza ca laxitatea ligamentara a copilului mic se remite spontan. Astfel de observatii duc la concluzia ca tratamentul „profilactic” al piciorului plat flexibil nu este necesar.

Piciorul plat flexibil este considerat normal la copiii mici. Peste 90% dintre copiii sub 4 ani au picior plat flexibil  deoarece bolta plantara se formeaza incepand cu varsta de un an pana la 6-8 ani, ca urmare a dezvoltarii oaselor piciorului si intaririi aparatului ligamentar pe masura ce copilul merge din ce in ce mai mult.
Piciorul plat flexibil este o varianta fiziologica (este normala) care poate determina doar ocazional tulburari functionale
De-a lungul a zeci de mii de ani, omul s-a adaptat perfect la mersul descult, incidenta piciorului plat fiind actualmente mult mai mare in tarile cu un standard de viata mai ridicat, unde incaltamintea este purtata intre 12 si 16 ore zilnic. Evolutia spontana a piciorului plat flexibil al copilului catre cresterea inaltimii arcului longitudinal medial si lipsa, in marea majoritate a cazurilor, a tulburarilor functionale si a durerii au determinat numeroase dispute in ceea ce priveste tratamentul.
Modificarea incaltamintei sau purtarea sustinatorilor plantari interni nu au demonstrat nici un efect asupra dezvoltarii arcului longitudinal intern al piciorului, fapt demonstrat in multe studii prospective, randomizate. Mai mult, exista studii in literatura care demonstreaza incidenta mai mare a piciorului plat la populatiile care poarta incaltaminte, fata de cele care merg cu piciorul gol. Cel mai important aspect al tratamentului este recunoasterea acestei entitati clinice prin eliminarea celorlaltor cauze ale piciorului plat.

In cazurile tipice de picior plat flexibil nu este indicat nici un fel de tratament la copilul asimptomatic. Este importanta educarea si reasigurarea parintilor ca un astfel de picior este doar o varianta a normalului.

Invatarea mersului
  • Copilul trebuie sa invete mersul in casa descult (ciorapi, sosete, botosei); afara, incaltamintea trebuie sa fie usoara si cu talpa flexibila pentru a da posibilitate plantei sa ruleze.
  • Mersul se invata in medie intre 9 si 12 luni, dar poate fi intarziat cu 1-2 luni de utilzarea premergatorului care favorizeaza hipotonia musculara (si care este deci, contraindicat).
  • Din punct de vedere functional mersul are patru faze :
    • sprijinul pe calcai (faza de atac)
    • rularea plantei dinspre calcai spre antepicior
    • faza de sprijin pe antepicior si degete
    • faza de suspendare cand piciorul nu mai are contact cu solul
    • ca durata cele 3 faze de sprijin pe sol reprezinta 60% din timp, iar faza de suspendare, 40%
Concepte gresite legate de mers si utilizarea de talonete si incaltaminte ortopedica
  • Incaltamintea ortopedica rigida si sustinatoarele plantare (talonetele) se opun principalei faze a mersului, cea de rulare si, in consecinta, impiedica adancirea boltii plantare,  cu alte cuvinte, favorizeaza aparitia piciorului plat.
  • Cu atat mai mult, utilizarea ghetelor ortopedice si a talonetelor la copiii de cateva luni, care nu merg, motivata ca ar grabi dezvoltarea boltei plantare este incorecta. Studiile controlate, prospective, nu au putut demonstra vreo influenta a incaltamintei ortopedice sau a sustinatorilor plantari asupra dezvoltarii arcului longitudinal intern. La fel de daunatoare este si recomandarea ca incaltamintea sa fie purtata in permanenta de copil si in casa.
  • Un alt concept gresit, dar din pacate cvasiunanim folosit, este recomandarea de ghete ortopedice cu caramb inalt si tare in cazul piciorului plat valg, “pentru a tine glezna”. Nimic nu este mai daunator pentru o glezna laxa decat a purta acest tip de incaltaminte care in buna masura poate fi comparata cu un aparat gipsat pe care copilul il poarta luni sau ani de zile si care automat anuleaza eficacitatea sedintelor de kinetoterapie.
Ortezarea copiilor sub 4 ani cu picior plat fiziologic este extrem de controversata in tratamentul piciorului plat.
  • Atitudinea traditionala este de a prescrie sistematic ghete ortopedice sau sustinatori plantari la copiii mici pentru a evita un picior plat secundar.
  • Aceasta conduita incorecta si ineficienta supune familia unui efort financiar nejustificat, copilul unui stres psihoemotional inutil si cel mai grav, intarzie achizitionarea corecta a mersului prin impiedicarea rularii plantei pe sol.
  • Cu toate acestea, exista cazuri in care beneficiul ortezarii nu poate fi contestat. Unii copii cu picior plat flexibil, mai ales daca asociaza genu valg si torsiune tibiala externa au dureri la nivelul piciorului si gambei si obosesc usor la efort fizic. Cei care au si hiperlaxitate ligamentara prezinta si o deteriorare marcata a incaltamintei si un mers anormal. Ei sunt cei la care ortezarea duce la disparitia simptomatologiei si prelungeste viata incaltamintei. Aceste efecte se obtin insa fara cresterea in inaltime a arcului longitudinal medial.
 
Kinetoterapia isi gaseste indicatia in cazurile de picior plat asociat cu contractura a tricepsului sural, frecvent manifestata prin dureri in regiunea posterioara a gambei. Piciorul plat asociat cu un  valg calcanean important si cu hiperlaxitate ligamentara beneficiaza de asemenea de exercitii de tonifiere a tibialului posterior.
  • In esenta, kinetoterapia isi propune sa decontractureze peronierii si tendonul achilean, sa tonifice gambierul posterior si flexorul lung al halucelui si sa lupte impotriva hipotoniei musculaturii plantare.
  • Pare sa aiba o oarecare eficacitate la adolescenti, este indicata in cazurile simptomatice
  • Nu are nici o indicatie in cazul piciorului plat flexibil la copilul sub 4 ani. De fapt, rezultatele bune raportate de unii medici dupa aplicarea programelor de kinetoterapie la copiii mici cu picior plat nu reprezinta decat consecinta evolutiei naturale favorabile a afectiunii.
  • Diverse procedee empirice nu au nicio eficacitate: masajul pe talpa, rularea sub picior a unui facalet, mersul cu piciorul gol pe o scarita metalica etc.
Tratamentul chirurgical al piciorului plat a generat dintotdeauna numeroase discutii, iar abordarea chirurgicala a acestei deformari complexe a fost extrem de variata, implicand proceduri pe parti moi, pe os sau ambele. Sunt descrise proceduri izolate sau combinatii de proceduri. Datele din literatura explica ce proceduri au fost eficiente, dar fara a motiva reusita si mai ales esecurile. In tratamentul piciorului plat flexibil la copil nu exista nici o procedura universal valabila
Tratamentul chirurgical al piciorului plat esential este rezervat acelor copii la care nu s-a obtinut ameliorarea simptomatologiei prin kinetoterapie sau ortezare. Candidatii reali la tratamentul chirurgical sunt cei care prezinta calozitati sub capul talusului fixat in flexie plantara si care au dureri pe marginea interna a piciorului ce limiteaza activitatile zilnice.
  • Serie de interventii se adreseaza anomaliilor tendinoase: alungire de tendon achilean, transpozitia tendonului gambierului anterior (Nicoladoni, Miller), insertia gambierului anterior printr-un tunel vertical prin navicular (Young).
  • Serie de osteotomii isi propun sa alungeasca coloana externa (osteotomia Evans-Mosca) sau sa scurteze raza interna (osteotomia de inchidere a navicularului sau artrodeza naviculocuneeana).
  • Osteotomiile calcaneului isi propun sa corijeze valgusul postpiciorului (Dwyer) sau sa medializeze marea tuberozitate (Pridie si Koutsougianis).
  • Osteotomia cuneiformului I (Cotton) corijeaza prabusirea coloanei mediale prin verticalizarea primului metatarsian.
  • Alti autori asociaza artrodeze ale articulatiilor mici ale mediopiciorului cu retensionarea partilor moi sau cu transplantari tendinoase (Hoke, Miller, Giannestra, Caldwell).
  • Alte interventii isi propun corijarea pozitiei de valgus a postpiciorului cu ajutorul unei artrodeze subtalare extraarticulare tip Grice. Desi asigura un picior stabil si o corectie de durata, biomecanica retropiciorului si mobilitatea articulatiilor artrodezate sunt ireversibil alterate. Toate studiile efectuate la distanta au aratat aparitia modificarilor artrozice la nivelul articulatiilor care nu au fost artrodezate.
  • In cazurile dureroase, in care exista si o retractie a tendonului achilean, Mosca recomanda alungirea tendonului si o osteotomie de alungire a calcaneului. Aceasta pare cea mai atractiva procedura pentru a corecta diformitatea fara sacrificarea mobilitatii. In opinia autorului, interventia corecteaza toate componentele deformarii piciorului plat flexibil, restaureaza functia articulatiei subtalare si a celei mediotarsiene, suprima durerea si previne aparitia modificarilor degenerative.
  • Studiile care au revazut tardiv cazurile operate prin procedeul Evans raporteaza cele mai bune rezultate la distanta fata de celelalte procedee utilizate pentru corectia piciorului plat flexibil.

Tratamentul chirurgical al piciorului plat flexibil trebuie rezervat cazurilor cu tulburari functionale abia dupa  ce masurile nechirurgicale au esuat. Principiul fundamental al oricarei tehnici aplicate acestor pacienti ar trebui sa fie pastrarea mobilitatii.

Artroeresis inseamna in limba greaca “a ridica articulatia” si este o procedura prin care se corecteaza miscarea excesiva la nivelul piciorului.  Este o interventie minim-invaziva, efectuata printr-o mica incizie, nu necesita taierea osului sau a tendonului, dureaza putin si are rezultate vizibile imediate.
Artroeresis este o procedura chirurgicala minim-invaziva pentru piciorul plat flexibil dureros

Artroeresis consta in plasarea unui implant bioresorbabil in sinus tarsi, un spatiu localizat intre talus si calcaneu, cele doua oase mari care alcatuiesc partea posterioara a piciorului. Este o interventie minim-invaziva efectuata printr-o incizie mica la nivelul gleznei. Implantul este introdus la nivelul articulatiei subtalare sub control radiologic intra-operator.

Implantul se comporta ca un despartitor care previne sau limiteaza miscarea anormala la nivelul articulatiei subtalare si prabusirea boltii palatine. Astfel, piciorul este obligat sa se dezvolte normal, oasele piciorului fiind corect aliniate la sfarsitul perioadei de crestere a copilului.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Deformari de ax de genunchi – genu varum (genunchi in X) si genu valgum (genunchi in O)

Deviatiile de ax ale genunchilor in plan frontal (genu varum si genu valgum) sunt foarte frecvente la copil. In majoritatea cazurilor sunt benigne si se corecteaza spontan. Important este sa fie depistate formele patologice, si sa se inceapa in acest caz un tratament specific precoce. Aceste deformari sunt inestetice si produc tulburari functionale, in special tulburari de mers, putand contribui la aparitia artritelor degenerative ale genunchiului (gonartroza) la varsta adulta, daca nu sunt tratate.

In mod normal, fiziologic, toti copiii prezinta genu varum de la nastere pana la varsta de 18 luni datorita unei incurbari a femurului si a tibiei. Pentru o perioada scurta, de la cateva luni, intre 18-24 luni, membrele inferioare sunt aproape rectilinii, urmand ca dupa varsta de 2 ani sa apara genu valgum.

Important de retinut
  • Genu varum este frecvent la copilul de 1-2 ani si dispare spontan in majoritatea cazurilor
  • Genu valgum este frecvent la copilul de 3-4 ani si dispare spontan
  • Genu varum care continua sa se agraveze dupa varsta de 2 ani si genu valgum care se agraveaza dupa 4 ani, trebuie considerat patologic
  • Toate deviatiile unilaterale sunt considerate patologice
  • Imobilizarea gipsata este inutila sau chiar daunatoare, in cazurile de deviatii la varstele cand acestea sunt normale
Tratament minim invaziv “guided-growth”, inclusiv in cazuri severe de deformari ale genunchiului
Clasic, deformarile membrelor se corecteaza prin osteotomie. Osteotomia inseamna taierea osului si fixarea lui in pozitie corecta, prin intermediul unor materiale metalice (brose, placi cu suruburi, scoabe, etc); durata de spitalizare este in general de 6-8 zile. Dupa osteotomie copilul este imobilizat in gips 6 saptamani, dupa care va incepe un program de recuperare pentru a putea relua mersul. Complicatiile osteotomiilor sunt destul de frecvente si cateodata extrem de dificil de tratat, cea mai grava fiind pseudartroza, adica neunirea zonei de os care a fost taiata (osul "nu se sudeaza"), de aceea aceste operatii sunt indicate doar in cazul unor deformari severe.
In ultimii 15 ani osteotomia a fost inlocuita de procedurile de ghidare a cresterii ("guided growth"), denumite in limbaj medical hemiepifiziodeze temporare. Aceste proceduri sunt extrem de diferite de clasicele osteotomii, facandu-se prin abord minim-invaziv (incizie de circa 1.5 - 2 cm), sub ghidaj radiologic intraoperator, si constau in insertia unei placi (eight-plate, peanut-plate) la nivelul cartilajului de crestere. Aceasta placa blocheaza temporar activitatea unei portiuni a cartilajului de crestere, permitand cresterea de partea opusa acesteia, astfel incat intr-un anumit interval de timp deformarea se corecteaza. Operatia dureaza circa 30 de minute, avand o rata de complicatii extrem de mica.

Copilul sta in spital cel mult o zi si isi reia mersul a doua zi postoperator. Nu necesita imobilizare gipsata sau kinetoterapie.

In functie de gravitatea deformarii, perioada in care se obtine corectia poate varia intre 6 luni si 2 ani – copilul va fi monitorizat radiologic din 4 in 4 luni, pana in momentul in care genunchii s-au indreptat. Dupa obtinerea corectiei placa se scoate, iar osul continua sa cresca normal.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Tumori maligne primare vertebrale – operatia TOMITA
  • Singura echipa din Romania care efectueaza operatia TOMITA – spondilectomie in bloc totala (Total en-bloc spondylectomy)
  • Aceasta operatie este considerata una dintre cele mai sofisticate si mai solicitante operatii ortopedice; necesita un nivel ridicat de cunostinte, pregatire si abilitati tehnice care tin cont de anatomia, fiziologia si biomecanica atat a coloanei vertebrale, cat si a maduvei spinarii
  • Atunci cand indicatia este corecta, operatie TOMITA impreuna cu chimioterapia neo-adjuvanta si radioterapia sunt salvatoare de vieti
  • Comparativ cu operatia clasica (morcelare), operatia TOMITA are avantaje importante. Operatia conventionala este chiuretajul si fragmentarea (morcelarea) tumorii vertebrale. Dezavantajele clare ale acestei abordari includ un risc ridicat de diseminare a celulelor tumorale in structurile din jur si persistenta unui tesut tumoral rezidual din cauza dificultatii de a distinge tumora de tesutul sanatos. Acesti factori contribuie la rezectia incompleta a cancerului, precum si la o rata crescuta de recurenta locala
Tumori benigne de coloana vertebrala

 

  • Osteom osteoid
  • Osteocondrom
    • Operatie minim-invaziva
    • Sub control radiologic in sala
    • Spitalizare redusa: copilul pleaca a doua zi

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Este procedura chirurgicala prin care se restabileste lungimea corecta a tendonului lui Achile. Poate fi practicata in diverse variante chirurgicale, in functie de natura afectiunii care sta la baza scurtarii tendonului. Procedura de alungire a tendonului achilean se efectueaza deschis sau percutan, prin una sau mai multe incizii tegumentare minime. Cele mai frecvente afectiuni din ortopedia pediatrica care necesita alungire de tendon achilean sunt:

  • Piciorul stramb varus equin
  • Infirmitatea motorie de origine cerebrala

Reprezinta o cavitate cu continut lichidian situata in interiorul osului, de cauza incomplet cunoscuta, ce afecteaza cel mei frecvent femurul si humerusul. Poate fi asimptomatic cand este descoperit radiologic intamplator sau se poate manifesta printr-o fractura sau deformare a osului respectiv. In functie de localizare, marime si starea de activitate a chistului (latent sau activ), optiunile terapeutice pot varia de la injectarea de corticosteriozi sau maduva hematogena, la chiuretare si grefare sau armare cu tije elastice pentru a preveni fracturarea, in special in cazul chistului localizat la nivelul femurului.

Reprezinta o formatiune cu continut lichidian care apare in apropierea articulatiilor, in teaca unor tendoane sau comunicand direct cu articulatia. Cel mai frecvent se localizeaza la nivelul pumnului sau genunchiului (chistul popliteu Baker).

Este termenul generic ce defineste dezvoltarea anormala a elementelor anatomice ale articulatiei soldului. In functie de gradul intarzierii in dezvoltare, manifestarile variaza de la luxatia completa a capului femural, la instabilitatea soldului. Este o afectiune a copilariei cauzata de o dezvoltarea anormala a articulatiei soldului. Capul femulului (osul coapsei) nu se fixeaza in siguranta la nivelul cavitatii osului iliac (acetabul). De obicei, aceasta cavitate este prea superficiala, asemanatoare unei farfurii, in loc sa fie o cupa adanca, ca in mod normal. Acest lucru permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara acetabuluilui (dislocatie). Luxatia congenitala de sold afecteaza unul sau ambele solduri.

Reducerea sangeranda a luxatiei de sold presupune deschiderea articulatiei si repozitionarea capului femural in acetabul dupa indepartarea elementelor anatomice care se opun reducerii. In functie de varsta copilului si particularitatile fiecarui caz in parte, reducerea sangeranda a luxatei de sold poate necesita si asocierea unei interventii chirurgicale - osteotomie pelvina sau femurala pentru a se corecta deformarile femurului si ale cavitatii acetabulare. Aceasta procedura repozitioneaza femurul in cavitate dupa ce aceasta a fost curatata de depozitele de grasime existente. La nevoie, se poate reface forma cavitatii acetabulare prin interventia chirurgicala.

Este o afectiune caracterizata prin alunecarea epifizei femurale proximale pe metafiza. Apare mai frecvent la adolescentul de sex masculin, in general obez si este bilaterala in 25% din cazuri. Simptomatologia variaza de la durere si imposibilitatea sprijinului pe membrul afectat (in epifizioliza acuta) pana la schiopatare si durere iradiata la nivelul genunchiului (in epifizioliza cronica). Tratamentul este chirurgical si vizeaza reducerea deplasarii si fixarea cu brose sau suruburi canulate (pentru deplasarile mici si medii) sau fixarea in situ si osteotomii pentru deplasarile mari.

Este cea mai frecventa tumora osoasa benigna a copilului. De obicei exostoza creste in dimensiuni odata cu cresterea copilului si stagneaza la terminarea cresterii acestuia. Simptomatologia variaza foarte mult in functie de localizarea exostozei si marimea acesteia. De obicei se palpeaza ca o formatiune dura, ce face corp comun cu osul, cel mai frecvent nedureroasa. In evolutie, se poate complica prin fractura, compresiune pe elementele vasculo-nervoase, inegalitati de membre sau devieri de ax, cazuri in care este necesar tratamentul chirurgical.

Cand copilul are un picior mai scurt decat celalalt, afectiunea se numeste inegalitate de membre. Diferenta poate varia de la 1 cm la peste 6 cm. Cu cat este mai mare diferenta in lungimea picioarelor, cu atat copilul trebuie sa-si modifice postura si mersul normal, ceea ce va duce la o varietate de simptome, cum ar fi scolioza functionala si o serie de probleme la nivelul soldurilor, genunchilor si gleznelor. Tratamentul pentru corectare depinde de diferenta dintre membre. Intre 2-5 cm se poate folosi o metoda minim-invaziva de epifiziodeza temporara sau definitiva la nivelul membrului mai lung, prin care se opreste cresterea osului. Daca diferenta este > 5 cm, corectarea se face prin tehnici complexe de alungiri de membre.

  • Subluxatie rotatorie atlanto-axiala C1-C2 - forma particulara de torticolis care devine ireductibil
  • Instabilitate atlanto-axiala C1-C2 din poliartrita reumatoida (PAR)

Copilul este ingrijit de o echipa mixta formata din medic specialist ORL-ist, neurolog, anestezist si ortoped pediatru.

Interventia chirurgicala se efectueaza in conditii de maxima siguranta (fara sa existe un risc de paralizie):

  • Medicii anestezisti sunt antrenati pentru patologie grava
  • Copilul este monitorizat din punct de vedere neurologic de catre un medic specialist neurolog care este prezent in sala de operatie pe toata durata interventiei. Pentru a controla integritatea structurilor nervoase din zonele critice, neurologul foloseste o tehnologie moderna - neuromonitorizare multimodala intra-operatorie - care combina diferite metode de neurofiziologie care il ajuta pe ortoped sa identifice corect acele structuri nervoase atunci cand simtul vizual nu este suficient. Scopul este de a maximiza eficacitatea diagnostica si de a furniza o margine de siguranta care sa imbunatateasca rezultatul interventiei de chirurgie spinala.  Astfel, echipa operatorie stie in fiecare moment care este starea maduvei spinarii si a radacinilor nervoase, evitand producerea de leziuni ireversibile ale unor structuri nervoase sensibile, si in consecinta, evitandu-se riscul paraliziei. Astfel, se poate realiza corectia completa a deformarii cu un rezultat estetic si functional foarte bun. Aceasta tehnica de neuromonitorizare multimodala intra-operatorie este folosita in mod curent in Ponderas Academic Hospital.

Numita pe scurt boala Perthes, reprezinta o necroza idiopatica juvenila a capului femural. Poate sa apara intre 2 si 18 ani, dar incidenta maxima se situeaza intre 4 si 8 ani. Este de 4 ori mai frecventa la baieti, iar in 10-15% din cazuri atinge ambele solduri.

Cauza exacta a bolii este necunoscuta, dar s-a constatat ca apare la copiii care au o inaltime si o varsta osoasa mai mici decat normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburari de coagulabilitate, disfunctii metabolice si endocrine au fost asociati cu boala Perthes.

Durerea localizata la nivelul genunchiului de aceeasi parte si schiopatarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul soldului afectat se constata limitarea rotatiei interne si a abductiei precum si hipotrofia musculaturii coapsei.

In stadiile incipiente ale bolii ecografia de sold evidentiaza colectia lichidiana intraarticulara, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din doua incidente este de cele mai multe ori singura investigatie necesara pentru a pune diagnosticul si a stabili conduita terapeutica. Clasificarea stadiala radiologica include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare si stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.

Prognosticul afectiunii depinde de o serie de factori. Dintre acestia, varsta este cel mai important si primul de luat in calcul in stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cat debutul bolii se face la o varsta mai mica, cu atat prognosticul va fi mai bun. Alti factori de prognostic sunt: extinderea leziunii cefalice, subluxatia laterala a capului femural, tulburarile cartilajului de crestere, modificarile metafizare, scaderea persistenta a mobilitatii soldului, obezitatea, formele bilaterale de boala.

Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obtinerea unui sold cu o morfologie cat mai apropiata de normal, congruent si cu o mobilitate integrala si prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu mentinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.

  • Posibilitatile terapeutice in boala Perthes sunt variate si suscita in continuare controverse, mai ales in ceea ce priveste stabilirea unei limite de demarcatie intre tratamentul conservator si cel chirurgical.
  • Tratamentul conservator are drept scop descarcarea soldului bolnav mentinand in acelasi timp o cat mai buna centrare a capului femural pe toata perioada de evolutie a bolii pana la sfarsitul perioadei de reconstructie. Se folosesc variate procedee: repausul simplu la pat, tractiunea continua, imobilizarile in aparat gipsat, ortezele de descarcare si/sau de recentrare.
  • Tratamentul chirurgical (osteotomii femurale sau de bazin) este reprezentat de operatiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde in acetabul zona necrozata si zona hipertrofiata pentru a obtine o cicatrizare corecta a capului femural. Interventiile realizeaza o reorientare a extremitatii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor.

Paralizia cerebrala (infirmitatea motorie de origine cerebrala) este denumirea generica pentru un spectru de manifestari clinice (hemiplegie, diplegie, tetraplegie) produse prin lezarea sistemului nervos central inainte, in timpul sau la scurt timp dupa nastere. Afectiunea este nonprogresiva, leziunea creierului este permanenta si nu poate fi tratata, dar pot fi minimizate consecintele. Tratamentul ortopedic include kinetoterapie, ortezare si tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical are rolul de a preveni sau corecta probleme precum scurtarile musculare sau deformarile osoase. Pentru copilul care merge, tratamentul chirurgical isi propune imbunatatirea ambulatiei, iar pentru copiii care nu merg facilitarea statului in sezut, a igienei si prevenirea durerii.

Este o afectiune produsa de prezenta unor aderente fibroase la nivelul tendonului flexor lung al policelui, ceea ce duce la manifestari clinice care variaza de la durere si perceperea unui clic la miscarile policelui, pana la mentinerea acestuia in pozitia fixa de flexie (frevent se palpeaza si un mic nodul la baza policelui). Tratamentul este chirurgical si consta in eliberarea aderentelor fibroase ale tendonului.

Este o afectiune congenitala caracterizata prin prezenta unor degete supranumerare la mana sau picior care pot contine numai tesuturi moi sau oase si articulatii.

Este o malformatie congenitala in care unul sau mai multe degete de la mana sau picior sunt fuzionate. Se numeste sindactilie simpla atunci cand degetele sunt unite doar prin tesuturi moi, respectiv sindactilie complexa atunci cand degetele au in comun si structuri osoase.

Este o afectiune caracterizata prin scurtarea si fibroza muschiului sternocleidomastoidian, ceea ce duce la un aspect clinic particular, in care capul copilului este inclinat de partea afectata si rotat cu barbia spre umarul opus afectiunii. Miscarile gatului sunt limitate, iar uneori la nivelul muschiului afectat se poate palpa o formatiune pseudotumorala In cazurile diagnosticate tardiv se instaleaza si o asimetrie a fetei. In peste 90% din cazuri, tratamentul kinetoterapeutic precoce si corect condus duce la vindecare. Restul pacientilor, mai ales cei diagnosticati tardiv, vor necesita o interventie chirurgicala de eliberare uni sau bipolara a muschiului sternocleidomastoidian.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate