Speriatul de Germeni (Germofobus Aiuristicus)

Speriatul de Germeni (Germofobus Aiuristicus)

Speriatul de Germeni este unul dintre cele mai răspândite exemplare de ipohondrie română deși, asemenea Obsedatului de Detoxifiere, a apărut relativ de curând. În urmă cu câțiva ani buni, apărarea Speriatului de Germeni se baza pe zecile de batiste din bumbac, pe săpunurile de un kilogram bucata, pe eșarfele și fularele groase, precum si pe sustragerea cu abilitate din zonele în care prezența pericolului viralo-bacterian o impunea. Odată cu apariția pe piața noastră a gelurilor antibacteriene, a măștilor de protecție și a suplimentelor pentru întărirea sistemului imunitar, traiul Speriatului de Germeni a devenit mai ușor, el putând să genereze strategii mai complicate de apărare degeaba.

Îl recunoști imediat, gama de semnale fiind foarte largă: la serviciu, este cel care are cea mai strălucitoare tastatură, cel mai curat birou, cantități masive de gel antibacterian și cremă de mâini pentru piele foarte uscată, fără microbi. Este acel coleg care nu se apropie de altcineva dacă i se pare că prezintă chiar și cele mai mici semne de boală, cum ar fi strănutul, ce știm cu toții că poate să aibă și proveniență alergică. În cazul unei epidemii, Germofobus Aiuristicus face tot posibilul să evite prezența la muncă, mersul la facultate sau ieșirile în aglomerări urbane. Aproape niciodată nu te vei întâlni cu un exponent al acestei specii în autobuz, metrou sau orice mijloc de transport în comun. Se va spăla cu o îndârjire diavolească, atât înainte, cât și după ce va fi folosit o toaletă publică, după care va închide ușa folosindu-și coatele. Germofobus Aiuristicus suferă adeseori de coșmaruri, fugărit și agresat în vis de microbi și bacili supradimensionați, cu figuri diavolești și intenții necurate. O fi bine, o fi rău?