Microbiota intestinala, cunoscuta in trecut ca flora intestinala, poate fi modulata in mod direct prin utilizarea antibioticelor, probioticelor si prebioticelor.
Microbiota intestinala - un organ de sine statator
Microbiota intestinala a reprezentat in ultimii ani subiectul unor intense cercetari medicale. In present, numeroasele functii care s-au dovedit a-i fi atribuite au permis interpretarea sa ca un veritabil organ de sine statator, practic al 4-lea organ al sistemului digestiv.
Studii recente au demonstrat situatii caracterizate prin dezechilibrul microbiotei (cunoscut sub termenul de disbioza intestinala) asociate unor afectiuni gastrointestinale (sindromul de intestin iritabil, bolile inflamatorii intestinale-boala Crohn si colita ulcerativa, sindroamele diareice asociate antibioterapiei, diverticuloza intestinala), hepatice dar si unor afectiuni extraintestinale (alergii, obezitate, diabetul zaharat, etc).
Sistemul digestiv este constituit specific din tractul alimentar (esofag, stomac, intestinul subtire si intestinul gros), ficat si tractul biliar, pancreas si respectiv microbiota intestinala. Tractul gastrointestinal, cu bariera sa epiteliala avand o suprafata totala de 200 m2, reprezinta organul cu cea mai mare expunere la mediul extern! Sistemul digestiv este in permanenta in contact cu aproximativ 1 kg de bacterii (aproximativ 10¹⁴ microorganisme ce contin peste 3 milioane de gene) aflate in lumenul intestinului. Microbiota intestinala detine un numar impresionant de gene (microbiomul intestinal), superior numeric AND-ului uman dar complementar acestuia, cu care realizeaza un sinergism mutual perfect. Acest pasionant ecosistem interfera cu mentinerea inflamatiei fiziologice, moduleaza procesul de absorbtie a alimentelor si totodata protejeaza impotriva invaziei microorganismelor.
Microbiota intestinala detine functii importante in mentinerea starii de sanatate a organismului. Contribuie la mentinerea integritatii barierei mucosale intestinale si reprezinta principalul stimul pentru dezvoltarea si functionarea adecvata a sistemului imun intestinal. Nu in ultimul rand microbiota intestinala este un bioreactor al organismului nostru ce contribuie la extragerea celei mai mari cantitati de energie din alimente si influenteaza de asemenea anumite caracteristici psihocognitive individuale. S-a demonstrat existenta unei relatii bidirectionale intre centrii nervosi si microbiota intestinala ce se exprima prin semnale endocrine, imunologice, nervoase. Acestea sunt doar cateva mecanisme potential implicate in modificarea microbiotei intestinale in conditii de stres.
Microbiotei intestinale ii revine un rol important si in metabolizarea medicamentelor.
Factorii ce moduleaza compozitia microbiotei intestinale sunt factori genetici, sexul, varsta, nivelul de dezvoltare a sistemului imun al organismului, mecanisme fiziologice reprezentate de secretia gastrica acida, secretia biliara si pancreatica, functia motorie intestinala si numerosi factori de mediu incluzand dieta si infectiile gastrointestinale.
Potentialul terapeutic ce rezulta din aceste descoperiri este enorm! Studii stiintifice actuale sunt orientate catre evaluarea beneficiilor pe care le poate avea manipularea microbiotei intestinale in tratamentul anumitor boli sistemice, in modularea metabolizarii medicamentelor si in influentele asupra axului cognitiv-comportamental.
Impactul antibioticelor, probioticelor si prebioticelor
Microbiota intestinala poate fi modulata in mod direct prin utilizarea antibioticelor, probioticelor si prebioticelor.
- Probioticele sunt microorganisme care atunci cand sunt administrate in doze adecvate determina un beneficiu terapeutic al gazdei prin reechilibrarea balantei microbiologice a organismului.
- Prebioticele sunt ingrediente alimentare ce determina modificari ale compozitiei si activitatii microbiotei conferind un beneficiu gazdei. Ele permit stimularea cresterii si activitatii speciilor de bacterii bune din intestin cu reducerea indirecta a speciilor patogene. Dintre acestea cele mai eficiente prebiotice par sa fie fructo-oligozaharidele ca inulina si oligofructoza. Studii recente au demonstrat ca suplimentele cu oligofructoza determina o reducere a apetitului si a aportului energetic, scaderea concentratiei lipidelor serice, promoveaza scaderea ponderala si contribuie la imbunatatirea controlului glicemic.
- Antibioticele reprezinta cel mai important mijloc de tratament al bolilor infectioase fara a interfera cu celulele organismului.
Actiunea unui singur antibiotic poate insa determina o alterare marcata a microbiotei intestinale si un dezechilibru al balantei dintre flora intestinala si organismul gazda, cu perturbari metabolice si ale absorbtiei vitaminelor, cresterea permeabilitatii intestinale, susceptibilitatea la infectii, indeosebi fungice si un risc crescut de infectie cu Clostridium difficile.
In timp ce atunci cand sunt folosite nejudicios antibioticele pot altera microbiota intestinala, pe de alta parte ele pot fi eficient folosite in anumite afectiuni patologice ale tractului gastrointestinal (boala Crohn, sindromul de intestin iritabil, diverticuloza intestinala).
Microbiota intestinala si sindromul de intestin iritabil
Sindromul de intestin iritabil este o afectiune functionala caracterizata prin durere si /sau discomfort abdominal la care se asociaza cel putin doua din urmatoarele caracteristici : a) ameliorarea dupa defecatie; b) asocierea cu o modificare in frecventa scaunelor (diaree sau constipatie); c) asocierea cu o modificare in consistenta scaunelor. Reprezinta o importanta cauza de morbiditate in tarile industrializate, cu un impact semnificativ asupra calitatii vietii. Cauzele acestei afectiuni sunt multifactoriale. Diferitele cauze puse in evidenta pana in prezent converg catre o perturbare a comunicarii bidirectionale intre tubul digestiv si sistemul nervos central. Exista numeroase argumente ce sustin rolul alterarii microbiotei intestinale (disbiozei intestinale) in declansarea simptomelor, in aparitia unei hipersensibilitati viscerale sau a unei inflamatii intestinale minime in aceasta afectiune. Aceasta evolutie in fiziopatologia sindromului de intestin iritabil deschide perspective terapeutice legate de utilizarea probioticelor, prebioticelor si chiar a anumitor antibiotice in sindromul de intestin iritabil.
Microbiota intestinala si bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn si colita ulcerativa)
Bolile inflamatorii intestinale sunt afectiuni cronice, multifactoriale ce afecteaza tractul gastrointestinal si sunt reprezentate de boala Crohn si colita ulcerativa.
Mecanismele de producere a acestor afectiuni este inca incomplet cunoscut. La persoanele cu predispozitie genetica se produce un raspuns imun anormal si inadecvat fata de bacterii, virusuri, alimente cu care interactioneaza tractul digestiv avand drept consecinta producerea excesiva de mediatori ai inflamatiei.
Tratamentul bolilor inflamatorii intestinale nu este curativ , avand insa ca obiectiv inducerea si mentinerea remisiunii, atenuarea simptomelor intestinale si extraintestinale, ameliorarea calitatii vietii prin mentinerea unui status nutritional adecvat.
Studii recente au evaluat posibilitatea introducerii probioticelor si prebioticelor in tratamentul bolilor inflamatorii intestinale. Ipoteza potrivit careia microbiota intestinala joaca un rol crucial in patogenia bolilor inflamatorii intestinale constituie un suport rational pentru utilizarea antibioticelor, probioticelor si prebioticelor.
Microbiota si diverticuloza intestinala
Diverticuloza intestinala este recunoscuta ca o afectiune comuna, cu incidenta in continua crestere in tarile industrializate, indeosebi in Statele Unite si in Europa. Se asociaza cu o dieta bogata in proteine, lipide, alimente procesate si saraca in fibre si cu obezitatea. Incidenta creste cu varsta si respectiv frecventa complicatiilor .
Diverticulii sunt reprezentati de protruzii saculare ale stratului mucosal si submucosal in zonele de slaba rezistenta a peretelui colonic.
In timp ce majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, aproximativ 20% din cazuri prezinta simptome abdominale (dureri) sau complicatii (episoade de inflamatie a diverticulilor-diverticulita sau hemoragii digestive).
Descoperiri fiziopatologice recente au atribuit un rol cheie al modificarilor florei intestinale (disbiozei intestinale) atat in aparitia simptomatologiei bolii diverticulare cat si in raspunsul la tratament.
Utilizarea antibioticelor, probioticelor si prebioticelor in aceasta afectiune vizeaza modularea florei intestinale care este afectata la aceasta categorie de pacienti, cu controlul inflamatiei, al permeabilitatii intestinale si al producerii de gaze.
Microbiota intestinala si bolile hepatice
Intestinul si microbiota intestinala sunt implicate in in patogenia si evolutia a numeroase afectiuni hepatice: boala hepatica alcoolica, ficatul gras nonalcoholic, colangita sclerozanta si mai ales in anumite complicatii ale cirozei hepatice cum sunt encefalopatia hepatica si peritonita bacteriana spontana.
Ficatul gras nonalcoolic reprezinta cea mai frecventa afectiune hepatica la nivel global cu o prevalenta de 3-10% in functie de varsta, sex, etnie si alti factori de risc.
Desi este o afectiune multifactoriala, microbiota intestinala joaca un rol important in evolutia ficatului gras nonalcoolic de la simpla acumulare de grasimi catre inflamatia hepatica.
Majoritatea afectiunilor hepatice se caracterizeaza prin alterari ale microbiotei intestinale, ale barierei intestinale sau prin translocarea bacteriilor intestinale in circulatia sanguina. Modularea microbiotei intestinale reprezinta o tinta terapeutica utila in preventia si tratamentul complicatiilor acestor afectiuni hepatice.
Microbiota intestinala si tumorile gastrointestinale
Rolul florei intestinale normale sau alterate in neoplaziile intestinale nu este pe deplin cunoscut. Se presupune ca legatura stransa intre bacterii si inflamatia cronica poate interveni in aparitia leziunilor mucoasei intestinale. Importanta inflamatiei cronice in inducerea cancerului colorectal este sustinuta de date ce atesta scaderea incidentei acestei neoplazii legata de consumul antiinflamatoriilor nonsteroidiene.
In mod particular prezenta anumitor specii bacteriene poate activa o serie de mecanisme inflamatorii, metabolice si nutritionale capabile de a promova dezvoltarea tumorala la un anumit nivel.
Subiectii identificati cu o “flora carcinogena” ar trebui sa constituie tinta unor trialuri terapeutice in vederea modificarii acestor factori predispozanti prin dieta, utilizarea prebioticelor, probioticelor si antibioticelor ce ar putea conduce la o scadere a incidentei cancerelor gastrointestinale cu un puternic impact asupra sanatatii publice.
Microbiota intestinala obezitatea, rezistenta la insulina si diabetul zaharat
Obezitatea reprezinta o conditie cu incidenta in continua crestere, in special in tarile vestice ce rezulta din alterarea balantei energetice a organismului. O dieta hipercalorica si inactivitatea fizica sunt principalele cauze ale obezitatii dar studii recente sugereaza totodata ca flora intestinala joca un rol patogenic important atat in obezitate cat si in sindromul metabolic si in diabetul zaharat tip II deoarece poate influenta absorbtia nutrientilor si metabolismul energetic si inflamatia. Afla mai multe despre ficatul gras nonalcoolic.
Microbiota intestinala joaca un rol cheie impreuna cu factorii genetici, epigenetici si factorii de mediu in aparitia obezitatii, diabetului si a rezistentei la insulina in mod special prin declansarea inflamatiei subclinice ce caracterizeaza aceste afectiuni si prin reglarea absorbtiei si a metabolismului energetic.
Modularea acesteia, in mod special prin utilizarea probioticelor, poate constituie o componenta a strategiei terapeutice pentru controlul acestor afectiuni , in prezent existand studii preliminare pentru stabilirea exacta a tulpinilor specifice de probiotice si a duratei de administrare necesare a acestora.
Este necesara in continuare derularea a numeroase studii stiintifice care sa permita in viitor modularea microbiotei intestinale ca o importanta arma terapeutica in preventia si tratamentul a numeroase afectiuni gastrointestinale si sistemice.
Text: Dr. Simona Grigoruta, Medic Primar Gastroenterologie, Medic Specialist Medicina Interna, Doctor in Medicina