Contactează-ne!
Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat.
O parte dintre aceste idei vin din trecut, atunci când aparatura și tehnicile de tratament erau foarte diferite de cele folosite astăzi. Radioterapia modernă este mult mai precisă, tratamentul este adaptat fiecărui pacient, iar medicii pot controla mult mai bine doza care ajunge la tumoră și pot proteja organele sănătoase din apropiere.
Dr. Ioana Făgețeanu, medic radioterapeut, explică de unde vin cele mai frecvente mituri despre radioterapie, ce se întâmplă în realitate în timpul tratamentului, ce efecte adverse pot să apară și de ce pacienții nu ar trebui să se teamă să pună medicului toate întrebările pe care le au.
De ce există atât de multe mituri despre radioterapie
Pentru mulți pacienți, cuvântul „radiații" este suficient cât să provoace anxietate. Uneori, radioterapia este asociată cu radioactivitatea sau chiar cu imaginile unor accidente nucleare văzute de-a lungul timpului în filme sau reportaje. Alte temeri vin din experiențele persoanelor care au făcut radioterapie în urmă cu mulți ani, când tehnologia era diferită, iar efectele adverse puteau fi mai frecvente și mai intense.
„Întâlnesc în practica de zi cu zi diverse mituri pe care pacienții le aud. Cred că merită de fiecare dată să dezmint informațiile pe care ei le au pentru a le oferi liniște", spune dr. Făgețeanu.
Medicul explică faptul că radioterapia din prezent este foarte diferită de tratamentul disponibil în urmă cu 10, 15 sau 20 de ani. Aparatura modernă și posibilitatea de a vedea foarte precis zona care trebuie tratată au schimbat atât modul în care se face radioterapia, cât și experiența pacientului.
Mit: „Radioterapia îmi va arde pielea"
Este una dintre temerile pe care medicii le întâlnesc frecvent.
În trecut, reacțiile pielii puteau fi mai severe. Astăzi, tehnicile moderne permit ca radiațiile să fie direcționate mult mai precis, iar pacienții primesc recomandări clare pentru îngrijirea pielii pe parcursul tratamentului.
„Este adevărat că în trecut se întâmplau lucrurile acestea cu tehnicile vechi de iradiere. Reacțiile cutanate erau foarte frecvente și severe", explică dr. Făgețeanu.
Asta nu înseamnă că pielea nu poate reacționa deloc.
„În zilele noastre, tehnicile de conformare a dozei și protocoalele de îngrijire a pielii au dus la o îmbunătățire evidentă. Observăm la pacienții noștri o ușoară înroșire a pielii, o senzație de căldură, destul de similară cu expunerea la soare", spune medicul.
Reacții mai puternice pot să apară în anumite situații, în funcție de zona tratată, problemele dermatologice pe care pacientul le are deja sau alți factori individuali.
Tocmai de aceea, este important ca pacientul să respecte recomandările primite pentru îngrijirea pielii și să nu aplice produse pe zona tratată fără să discute înainte cu echipa medicală.
Mit: „După radioterapie devin radioactiv"
Este probabil unul dintre cele mai răspândite mituri. În cazul radioterapiei externe, radiațiile vin de la un aparat și sunt îndreptate spre zona care trebuie tratată.
„Fasciculul de radiații intră în corpul pacientului atât timp cât aparatul este în funcțiune. În momentul în care tratamentul s-a terminat, în corpul pacientului nu mai rămâne nimic", explică dr. Făgețeanu.
Asta înseamnă că pacientul care face radioterapie externă poate sta alături de familie și de cei dragi fără să îi expună la radiații.
Există alte forme de tratament cu radiații, cum sunt anumite tipuri de brahiterapie sau tratamentele cu substanțe radioactive pentru care pot exista recomandări speciale pentru o anumită perioadă. Acestea sunt însă situații diferite de radioterapia externă, iar medicul îi explică pacientului ce reguli trebuie respectate.
Mit: „Radioterapia doare"
În timpul unei ședințe de radioterapie externă, pacientul nu simte radiațiile. Aparatul poate să se miște în jurul său, însă tratamentul în sine nu provoacă durere în momentul în care este administrat.
„În timpul tratamentelor de radioterapie, pacientul nu simte nimic", explică dr. Făgețeanu.
Însă, pe parcursul tratamentului pot apărea însă anumite reacții. Una dintre cele mai frecvente este oboseala. În funcție de zona tratată, pot exista și modificări ale pielii sau alte simptome. Aceste efecte nu trebuie confundate cu ideea că radiațiile dor atunci când sunt administrate.
Mit: „Radiațiile îmi vor distruge organele sănătoase"
Radioterapia trebuie să ajungă la tumoră, dar în apropierea acesteia se află, inevitabil, și țesuturi sau organe sănătoase. Tocmai protejarea lor este una dintre preocupările importante atunci când medicii pregătesc tratamentul. Înainte de începerea radioterapiei se face un plan foarte precis. Medicii stabilesc atât zona care trebuie tratată, cât și organele din jur care trebuie protejate.
„Tehnicile moderne de iradiere au avantajul că oferă protecție organelor sănătoase din vecinătate. Organele sunt calculate cu precizie, astfel încât doza de iradiere care ajunge la nivelul lor să fie în limitele recomandate", explică dr. Făgețeanu.
Este posibil ca unele țesuturi sănătoase aflate în apropierea tumorii să primească o anumită cantitate de radiații, motiv pentru care pot apărea efecte adverse. Însă tehnologiile actuale sunt concepute tocmai pentru a limita cât mai mult această expunere.
Mit: „Radioterapia este ultima soluție"
O altă idee frecvent întâlnită este că radioterapia este recomandată numai atunci când cancerul este foarte avansat și nu mai există alte opțiuni. În realitate, radioterapia poate fi folosită în mai multe etape ale tratamentului și cu obiective diferite. Poate fi administrată înainte de operație pentru a micșora o tumoră, după intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul ca boala să reapară sau împreună cu alte tratamente oncologice. În anumite tipuri și stadii de cancer, radioterapia este folosită cu scop curativ.
„Radioterapia nu este folosită doar în cazurile terminale. Este folosită și cu intenție curativă și este folosită și în asociere cu alte tratamente. Indicațiile sunt vaste", subliniază dr. Făgețeanu.
În alte situații, radioterapia poate fi folosită pentru controlul unor simptome provocate de cancer, cum ar fi durerea.
Așadar, recomandarea radioterapiei nu înseamnă că medicii nu mai au ce să facă. Rolul ei depinde de tipul cancerului, stadiul bolii și obiectivul tratamentului.
Cum funcționează, de fapt, radioterapia
Pe scurt, radioterapia folosește radiații de energie înaltă pentru a afecta celulele canceroase și a le împiedica să continue să se înmulțească.
„Radioterapia folosește radiații ionizante pentru a distruge ADN-ul celulelor tumorale, împiedicându-le să se înmulțească, să se dividă și să crească", explică dr. Făgețeanu.
ADN-ul poate fi privit, foarte simplu, ca un „set de instrucțiuni" după care funcționează o celulă. Radioterapia afectează ADN-ul celulelor canceroase, astfel încât acestea nu se mai pot înmulți și, în timp, mor. Și celulele sănătoase din apropiere pot fi afectate, însă ele au o capacitate mai bună de a se reface. În plus, radioterapia modernă este planificată astfel încât o doză cât mai mare să ajungă la tumoră, iar țesuturile sănătoase din jur să fie protejate cât mai mult.
De ce este radioterapia de astăzi mai precisă
Unul dintre cele mai importante progrese este faptul că medicii pot vedea mult mai bine tumora și organele din jur și pot planifica foarte exact tratamentul.
„Precizia vine, în primul rând, din progresul tehnologic. Vorbim despre imagistică de înaltă calitate, acceleratoare liniare performante, tehnici moderne de iradiere, controlul respirației, ghidaj imagistic și sisteme de imobilizare personalizate pentru fiecare pacient", spune dr. Făgețeanu.
Un accelerator liniar este aparatul care produce și direcționează radiațiile către zona ce trebuie tratată. În unele situații, medicii folosesc imagini chiar înaintea ședinței pentru a verifica dacă pacientul și zona tratată sunt în poziția corectă. Pentru tumorile care se mișcă odată cu respirația pot fi folosite și tehnici speciale de control al respirației.
Toate acestea au același scop: radiațiile să ajungă cât mai precis acolo unde este nevoie și să afecteze cât mai puțin țesuturile sănătoase.
„În momentul de față, radioterapia nu mai este «one size fits all». Tratamentul este personalizat și adaptat fiecărui pacient în parte", subliniază medicul.
Cum se schimbă viața de zi cu zi în timpul tratamentului
Experiența diferă de la un pacient la altul. Contează zona tratată, durata radioterapiei, doza și eventualele alte tratamente oncologice administrate în aceeași perioadă.
Una dintre cele mai frecvente schimbări este apariția oboselii.
„Pacienții spun de obicei că, oricât ar dormi, se simt obosiți. Este cel mai frecvent simptom", explică dr. Făgețeanu.
Pentru unii pacienți, radioterapia presupune și o schimbare a programului zilnic, deoarece trebuie să ajungă la centrul de tratament în zilele în care au programată ședința. Pot apărea și recomandări legate de alimentație sau îngrijirea pielii, însă acestea diferă în funcție de zona corpului care este tratată. De aceea, nu există un regim de radioterapie universal valabil pentru toți pacienții.
O altă întrebare pe care o primesc medicii este dacă în perioada tratamentului pacientul trebuie să renunțe la mișcare sau să stea departe de familie. În general, medicii încurajează pacienții să rămână activi atât cât le permite starea de sănătate.
„Ideal este să aibă plimbări. Dacă este într-o stare bună sau foarte bună, poate să practice și un sport, dar să nu se epuizeze", spune dr. Făgețeanu.
În ceea ce privește familia, în cazul radioterapiei externe nu există motiv ca pacientul să se izoleze.
Efectele adverse nu sunt aceleași pentru toată lumea
Nu există o listă de reacții adverse pe care fiecare pacient care face radioterapie le va avea. Acestea depind foarte mult de zona tratată. O persoană care face radioterapie la nivelul pelvisului poate avea alte reacții decât un pacient tratat în zona sânului, capului sau gâtului. Unele efecte apar în timpul tratamentului sau imediat după și sunt numite reacții acute. Altele pot apărea la luni sau chiar ani după tratament și sunt numite reacții tardive.
„Unele sunt gestionate prin aplicarea de creme locale, altele prin folosirea anumitor tipuri de medicamente sau alte tratamente. Cele tardive pot apărea chiar și la câțiva ani distanță după tratament și sunt mult mai rare", explică dr. Făgețeanu.
Important este ca pacientul să îi spună medicului ce simptome apar și să nu aștepte ca acestea să devină greu de suportat.
Controalele sunt importante și în timpul radioterapiei
Monitorizarea pacientului nu începe după ultima ședință. Ea are loc și pe parcursul tratamentului.
„Pacienții trebuie să înțeleagă că monitorizarea este cel mai important lucru", subliniază dr. Făgețeanu.
Controalele făcute în timpul radioterapiei permit echipei să observe din timp eventualele reacții adverse și să intervină atunci când este nevoie. La fel de importante sunt controalele de după terminarea tratamentului. În funcție de tipul de cancer și de situația pacientului, acestea pot include consultații, analize de sânge și investigații imagistice.
Cât de mult a schimbat tehnologia radioterapia
Radioterapia de astăzi nu mai poate fi comparată direct cu tratamentele administrate în urmă cu 15 sau 20 de ani.
Aparatura mai performantă, imaginile de mai bună calitate, posibilitatea de a verifica poziția pacientului și tehnicile prin care doza este adaptată formei tumorii permit un tratament mult mai precis.
„Progresul tehnologic, introducerea noilor tehnici de iradiere și a noilor tehnici de ghidaj imagistic au îmbunătățit calitatea vieții pacienților și au scăzut efectele adverse pe care le știam de la tehnicile vechi sau de la tipurile vechi de aparatură", explică medicul.
Pentru pacient, progresul tehnologic înseamnă în primul rând posibilitatea ca zona bolnavă să fie tratată cât mai precis, iar țesuturile sănătoase să fie protejate cât mai bine.
„Să lase teama deoparte și să se informeze din surse sigure"
Teama înaintea unui tratament oncologic este firească. Problema apare atunci când informațiile incorecte auzite de la alte persoane sau găsite pe internet ajung să cântărească mai mult decât explicațiile echipei medicale. Dr. Făgețeanu îi încurajează pe pacienți să întrebe, să vorbească deschis despre lucrurile care îi sperie, să nu mai plece urechea la mituri și să ceară ajutor atunci când au nevoie.
