Din cele 195 de tari existente, doar 9 detin arsenal nuclear, iar primele doua – SUA si Rusia- detin 92% dintre acesta. Sunt peste 14.500 de focoase nucleare la ora actuala în lume, iar Rusia si SUA detin aproximativ 13.350, adica 92%.
Ministerul Apararii din Rusia a lansat în 2018 cinci sisteme noi de armament nuclear, despre care Vladimir Putin a spus ca ar face ca rachetele americanilor sa para „ineficiente”, potrivit Business Insider.
La fel ca in Belgia, Serbia sau Bulgaria, si romanii au luat cu asalt farmaciile pentru a-si procura pastile de iodura de potasiu, cu atat mai mult cu cat accidentul nuclear de la Cernobil este inca o amintire vie pentru multi dintre ei.
La randul lor, autoritatile romane prin Ministerul Sanatatii au transmis un comunicat prin care asigura populatia ca statul va livra iodura de potasiu imediat, in eventualitatea producerii unui incident sau atac nuclear, prin directiile de sanatate publice aflate in capitalele de judet.
In cazul unui eveniment nuclear, insa, medicamentul trebuie luat chiar inainte sau imediat dupa expunerea la iod radioactiv. Poate fi luat trei pana la patru ore, chiar 6 ore mai tarziu, dar nu va fi la fel de eficient, potrivit Departamentului de Sanatate din New York.
Insa ce sunt mai exact tabletele de iodura de potasiu, cum actioneaza si cat de eficiente sunt ele in cazul unui accident nuclear?
Iodura de potasiu, providentiala in caz de incident nuclear cu emisii de iod radioactiv
Iodura de potasiu (KI) este un compus chimic cristalin, asemanator ca aspect cu sarea de bucatarie. Se obtine industrial prin reactia intre hidroxidul de potasiu ( KOH) si iodul neradioactiv.
In anul 1820, Jean-François Coindet a folosit in premiera iodul in medicina, sub forma de tinctura de iod si iodura de potasiu, pentru a combate gusa endemica, dupa ce a constatat ca remediile traditionale contra gusii recomandau cenusa de alge, un produs bogat in iod.
Glanda tiroida este dependenta de iod pentru a sintetiza hormonii tiroidieni, esentiali pentru metabolismul organismului si dezvoltarea creierului.
Descoperirea bombei nucleare si folosirea energiei atomice atat in domeniul militar (arsenal de dispozitive radioactive, alimentare submarine, etc) cat si civil (constructia unor centrale atomo-electrice, reactoare nucleare, medicina, industrie) a dus la cresterea riscului de emisii de iod radioactiv, dar si alte elemente radioactive.
Radioactivitate si expunere
Radioactivitatea este un fenomen natural. Corpul nostru primeste o doza de radiatii „ionizante” in fiecare zi, de la pamant si din cosmos.
Cea mai cunoscuta aplicatie a materialului radioactiv este probabil productia de energie electrica in centralele nucleare. Dar medicina si sectorul industrial utilizeaza materiale radioactive si radiatii ionizante, de exemplu pentru radioterapie, izotopi medicali, sterilizarea alimentelor, cercetare sau pentru masurarea sudurilor in sectorul constructiilor.
Ce este radiatia ionizanta?
Cand elementele radioactive se descompun, ele produc emisii energetice (particule alfa, particule beta sau raze gamma) care pot provoca modificari chimice in tesuturi.
O persoana obisnuita primeste o doza de aproximativ o treime dintr-un rem* pe an, aproximativ 80% din surse naturale telurice si radiatii cosmice, iar restul de 20% din radiatii produse de om (cum ar fi raze X medicale).
*Un rem este o masura a dozei de radiatie, bazata pe cantitatea de energie absorbita intr-o masa de tesut. Doza poate fi masurata si in Sievert (1 Sievert = 100 rem).
Exista diferite tipuri de materiale radioactive care emit diferite tipuri de radiatii:
- Gamma si razele X pot parcurge distante lungi in aer si pot trece prin corp expunand organele interne; este ingrijorator cand materialul care emite radiatia gama este ingerat sau inhalat.
- Radiatia beta poate strabate cativa metri in aer si, in cantitati suficiente, poate provoca leziuni ale pielii; Ingestia sau inhalarea unui produs radioactiv care emite radiatie beta este un pericol pentru tesuturile interne.
- Radiatia alfa se propaga doar cativa cm in aer si nici macar nu poate patrunde in piele; materialul care emite alfa este un pericol doar daca este ingerat sau inhalat.
Care sunt unele materiale radioactive comune folosite in societatea noastra?
Emitatori GAMMA
- Cobalt-60 (Co-60) — terapia cancerului, radiografie industriala, manometre industriale, iradierea alimentelor.
- Cesiu-137 (Cs-137) - aceleasi utilizari ca si Cobalt-60 plus gestionarea puturilor.
- Iridium-192 (Ir-192) — radiografie industriala si implanturi medicale pentru terapia cancerului.
Emitatori BETA
- Strontiu-90 (Sr-90) — generatoare termoelectrice cu radioizotopi (RTG), care sunt utilizate pentru a produce energie electrica in zone indepartate.
Iradiere si contaminare
Sansa unui accident grav intr-o centrala nucleara este mica, dar nu inexistenta, mai ales in contextul actual.
Intr-un astfel de accident poate exista material radioactiv eliberat in aer, in apa sau pe sol.
Nu putem sesiza cu simturile noastre prezenta radioactivitatii in mediu. Se poate detecta numai cu echipamente de masurare specifice.
In cazul eliberarii de substante radioactive, exista sansa de contaminare sau iradiere:
Contaminare: radioactivitate prin contactul cu materialele radioactive.
- Interna (incorporare in organism): atunci cand substantele radioactive au fost ingerate in organism prin aer inhalat, prin consumul de alimente contaminate sau prin consumul de apa contaminata.
- Externa: cand substantele radioactive intra in contact cu pielea, parul sau hainele (aer, ploaie, contact cu produse contaminate)
Iradiere: radiatii din surse radioactive la distanta, fara contact fizic direct
Simptome
Semnele specifice acute (varsaturi, arsuri, caderea masiva a parului, scaderea numarului de globule din sange, etc) apar numai dupa o expunere masiva la substante radioactive si intr-un anumit interval de timp (de la cateva minute pana la cateva saptamani in functie de doza de radiatie).
O astfel de expunere intensa este de asteptat doar in randul persoanelor prezente la locul accidentului nuclear si, eventual, in randul primelor echipe de interventie.
Riscurile pentru populatie in caz de accident nuclear sunt in principal riscuri pe termen mediu si lung (cancer si anomalii genetice). Riscul de complicatii creste in functie de doza de expunere la radiatii.
Din cauza acestui risc, guvernul si operatorii centralelor nucleare monitorizeaza zilnic nivelurile de radiatii si lucreaza impreuna pentru a reduce riscul la minimum.
Iodul radioactiv si alti izotopi (cesiu, strontiu) cu potential nociv asupra organismului uman
Dezastrul nuclear de la centrala de la Cernobil din 1986 a aratat pericolele expunerii la niveluri ridicate de material nuclear. O explozie la unul dintre reactoare a eliberat cantitati masive de material radioactiv in mediu, dar oamenii din apropiere nu au fost evacuati decat a doua zi.
In cele din urma, cateva sute de oameni au fost ucisi din cauza radiatiilor. Inca 20.000, inclusiv 6.000 de copii, au fost diagnosticati ulterior cu cancer tiroidian cauzat de iod radioactiv eliberat din centrala, potrivit Comisiei de Reglementare Nucleara din SUA. Riscul de cancer a crescut cu 40 % la cei care au fost expusi radiatiilor.
Cand are loc un accident la o centrala nucleara sau prin lansarea armamentului nuclear in timpul razboiului - iodul radioactiv este una dintre primele substante care sunt eliberate in atmosfera.
Daca acel iod radioactiv intra in organism, se concentreaza la nivelul celulelor tiroidei care il folosesc in sinteza hormonilor tiroidieni. Izotopii radioactivi Iod 131 si Iod 133, odata patrunsi in celule, deterioreaza materialul genetic de la nivelul nucleului si pot duce la cancer tiroidian.
Cu toate acestea, si alti izotopi cum ar fi Strontiu 90 si Cesiu 137 pot face, de asemenea, parte din amestecul radioactiv. Corpul nostru confunda acesti izotopi cu calciu, ii absoarbe si concentreaza in oase si muschi, implicandu-i in procesele fiziologice ale muschilor si oaselor noastre, ceea ce creste riscul de cancer.
Maduva osoasa, responsabila de producerea celulelor sanguine poate fi afectata de radiatia emisa de radioizotopi, rezultul constand in perturbarea grava a procesului de hematopoieza, alterarea materialului genetic si inducerea leucemiei, adesea fatala.
Radiatiile pot afecta fertilitatea si pot produce anomalii genetice in celulele germinale (ovule, spermatozoizi) care afecteaza generatiile viitoare, insa medicii atrag atentia si asupra afectarilor oculare, altor forme de cancer, tulburarilor psihologice sau mentale survenite dupa accidente nucleare.
In cazurile extreme, o doza mare de radiatii intr-un interval scurt de timp va provoca arsuri tisulare si moartea in cateva zile sau chiar ore.
De ce se recomanda sa iei iod impotriva radiatiilor?
Administrarea se face doar la indicatia autoritatilor care pot semnala pericolul radioactiv.
Desi organismul nostru nu produce iod, are nevoie de el. Il procura din alimente sau suplimente si il colecteaza si stocheaza in glanda tiroida pentru sinteza de hormoni. Sarea iodata este o sursa importanta de iod, dar si alte alimente precum algele marine sau crustaceele.
Tiroida poate ajunge sa fie saturata cu iod, depozitele sa fie pline, ceea ce are ca efect impiedicarea absorbtiei de noi molecule de iod la nivel glandular.
Principiul administrarii iodurii de potasiu in incidentele nucleare este ca administrand iodura de potasiu cu iod neradioactiv, stabil, imediat inainte, in timpul sau maxim la cateva ore dupa emisia radioactiva, se acumuleaza in tiroida suficient iod “bun”, asa incat iodul radioactiv sa nu mai poata patrunde in glanda si sa fie excretat cat mai repede de rinichi, reducandu-se impactul sau asupra tesuturilor umane.
Cui se administreaza iodura de potasiu?
Administrarea se face doar la indicatia autoritatilor care pot semnala pericolul radioactiv.
Cu cat esti mai tanar, cu atat este mai important sa te protejezi de contaminarea cu iod radioactiv. De aceea, tabletele de iod vor fi acordate cu prioritate copiilor si femeilor insarcinate (pentru a-si proteja bebelusul nenascut).
- Copiii (incluzand si copiii alaptati) sunt cei mai sensibili la acest tip de radiatie si prezinta cel mai mare risc de contaminare. In cazul copiilor nou-nascuti, se recomanda stabilirea dozei de catre medic si urmarirea functiei tiroidiene.
- Persoanele tinere (intre 18 ani si 40 de ani) sunt mai putin sensibile la acest tip de radiatie fata de copii. Doza depinde de varsta si de greutatea corporala.
- Femeile insarcinate sunt o categorie de risc, deoarece iodul radioactiv poate traversa placenta si poate afecta fetusul in dezvoltare. Li se recomanda o singura doza de KI, stabilita de catre medic.
- Femeilor care alapteaza li se recomanda o singura doza de KI si prioritizarea pentru celelalte masuri de protectie.
- Adultilor cu varsta peste 40 de ani nu li se recomanda administrarea de KI, deoarece riscul de a dezvolta cancer tiroidian este redus la aceasta categorie de varsta si riscul de reactii adverse este mai mare. Exceptie fac situatiile in care autoritatile oficiale anunta un nivel ridicat de radiatie sau persoanele din aceasta categorie fac parte din echipaje de interventie cu expunere mare la radiatie.
Cand si cum se administreaza iodura de potasiu?
Administrarea se face doar la indicatia autoritatilor care pot semnala pericolul radioactiv.
- Iodura de potasiu este indicata atunci cand exista expunere la radioizotopi de iod in norul radioactiv. Nu functioneaza pentru alte elemente aflate in emisiile radioactive.
- Populatia cea mai apropiata de centrala nucleara sau zona de impact a unui proiectil cu incarcatura nucleara prezinta cel mai mare risc de expunere la radiatii si materiale radioactive.
- Evacuarea este cea mai eficienta masura de protectie in cazul unei urgente radioactive deoarece protejeaza intregul organism (inclusiv glanda tiroida si alte organe) de toti radionuclizii, precum si toate caile de expunere. Cu toate acestea, in situatiile in care evacuarea nu este posibila, adapostirea pe loc este considerata ca o actiune de protectie eficienta. In plus, administrarea de iodura de potasiu este un supliment rezonabil, prudent si ieftin atat pentru evacuare, cat si pentru adapostire.
- Comprimatele KI, daca sunt luate la doza si timpul adecvat, in maxim 3 ore de la incident, blocheaza glanda tiroida, prevenind absorbtia iodului radioactiv. Orice iod radioactiv introdus in organism dupa consumul de KI va fi indepartat rapid din organism. O oarecare utilitate o are si administrarea iodului in internal de 3-6 ore dupa incident sau in cazul in care nivelurile radioactiv.
- In functie de varsta, trebuie sa iei o doza diferita.
- Nu se recomanda mai mult de doua comprimate de 65 mg de iodura de potasiu, in doza unica, la adulti, gravide sau femei care alapteaza. Ele iti vor proteja glanda tiroida timp de aproximativ 48 de ore
Copiii vor lua doze mai mici, in functie de varsta.
- Copii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 ani: 1 comprimat
- Copii cu varsta cuprinsa intre 1 luna si 3 ani: 1/2 de comprimat
- Nou-nascuti si copii mai mici de 1 luna: 1/4 de comprimat
Doza recomandata nu trebuie depasita. Poti mai intai sa dizolvi tabletele de iod intr-o cantitate mica de apa si apoi sa le adaugi unei bauturi mai mari (lapte, suc).
Administrarea se face doar la indicatia autoritatilor care pot semnala pericolul radioactiv. Daca nivelul radioactiv persista ridicat, se poate repeta doza, exclusiv la indicatia medicului sau autoritatilor competente.
Efecte adverse
- Eruptie trecatoare pe piele
- Reactii de hipersensibilitate, cum sunt umflarea glandelor salivare, dureri de cap, respiratie suieratoare sau tuse si stomac deranjat.
- Tulburari autoimune induse de iod (boala Grave, boala Hashimoto), gusa nodulara tiroidiana si hipotiroidism sau hipertiroidism temporar indus de iod
- Glanda tiroida hiperactiva (caracterizata prin pierdere in greutate, crestere a poftei de mancare, intoleranta la caldura si crestere a transpiratiei), inflamarea tiroidei.
- Glanda tiroida marita, cu sau fara dezvoltare a mixedemului (o afectiune in care exista o ingrosare a pielii si a tesuturilor organismului, mai ales la nivelul fetei)
- Depresie, nervozitate, impotenta si insomnie (dupa administrarea continua)
- Sialadenita (o inflamatie a glandei salivare)
Nu se ia iod ca masura de precautie!
Nu are rost sa iei iodura de potasiu (KI) ca masura de precautie pentru a preveni expunerea la radiatii in ipoteza unui potential atac sau accident nuclear.
Tiroida stocheaza iod doar pentru o perioada limitata de timp (24-48 de ore).
Iodura de potasiu nu se recomanda, in general, persoanelor peste 40 de ani, care sunt mai putin susceptibile sa beneficieze de efectele KI, exceptand expunerea lor ridicata sau rolul de salvatori.
A lua prea mult iod poate fi periculos, iar persoanele cu anumite afectiuni medicale pot avea contraindicatii privind administrarea KI, de exemplu:
- daca esti alergic la iodura de potasiu sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
- daca ai o boala autoimuna care implica senzatie de mancarime si basici la nivelul pielii (dermatita herpetiforma van Dühring).
- daca ai o tiroida hiperactiva care produce prea multi hormoni tiroidieni (hipertiroidie).
- daca ai o afectiune a vaselor de sange (vasculita hipocomplementemica).
Daca luati mai multa Iodura de potasiu decat dozele recomandate pentru varsta, nu creste efectul protector. Poate, in schimb, sa apara otravirea cu iod care are efecte secundare severe, cum sunt problemele respiratorii si la nivelul inimii.
Avertizari privind utilizarea iodurii de potasiu
- Iodura de potasiu iti protejeaza doar glanda tiroida, nu si alte parti ale corpului de efectele iodului radioactiv.
- Consumul de sare de bucatarie sau alimente bogate in iod nu pot inlocui iodura de potasiu, pentru ca nu contin suficient iod stabil pentru a bloca absorbtia iodului radioactiv.
- Nu se recomanda administrarea suplimentelor ce contin iod in loc de iodura de potasiu. Ele pot fi daunatoare si ineficiente.
- Utilizati medicamente aprobate de autoritatile competente.
Masuri pentru reducerea expunerii la radiatii
Nu exista aproape niciun tratament pentru expunerea la radiatii, exceptand iodura de potasiu administrata imediat dupa incidentul nuclear.
Ceea ce va face diferenta in cazul producerii unui asemenea eveniment, este daca ai fost contaminat extern sau materialul radioactiv a patruns in organismul tau si a fost incorporat in celule.
In cazul unei contaminari externe, deseurile radioactive se depun pe suprafata corpului.
- Primul lucru pe care trebuie sa il faci in aceste cazuri este sa speli deseurile radioactive cu apa si sapun normal.
- Evacuarea din epicentrul zonei radioactive si/ sau adapostirea in incinte inchise, in care se intrerupe ventilatia, se sigileaza usile si ferestrele, scad expunerea la radiatii.
- Spalarea atenta a legumelor si fructelor inainte de consum elimina deseurile radioactive de pe suprafata lor.
„Incorporarea radioactiva” este mult mai periculoasa. Odata ce deseurile radioactive au ajuns in organism, este aproape imposibil sa le elimini.
Consideratiile care trebuie evaluate de autoritatile de stat si locale pentru a decide daca sa instituie un program de utilizare a iodurii de potasiu de catre publicul larg includ urmatoarele:
- Daca iodura de potasiu trebuie distribuita populatiei generale inainte de producerea unui accident sau cat mai curand posibil dupa producerea unui accident.
- Daca riscurile de expunere la radioactivitate vor fi mai mici daca se initiaza evacuarea populatiei generale (cu sau fara utilizarea iodura de potasiu) sau daca populatia generala este adapostita si initiata administrarea de iodura de potasiu.
- Cum va fi distribuita iodura de potasiu in timpul unei urgente.
- Ce presupuneri ar trebui facute cu privire la disponibilitatea si utilizarea efectiva a acestuia in cazul unui incident daca iodura de potasiu este predistribuita?
- Ce asistenta medicala va fi disponibila pentru persoanele care pot avea o reactie adversa la iodura de potasiu?
- Cum vor sfatui autoritatile medicale populatia sa ia iodura de potasiu si in ce circumstante vor fi dat acest sfat (de exemplu, metode de educare publica, informare si instruire).
Protectia lantului alimentar
Materialul radioactiv poate duce la contaminare interna prin alimente sau apa potabila. Pentru a evita acest lucru, se vor lua masurile necesare pentru protejarea lantului alimentar (apa potabila, legume de gradina, agricultura si cresterea animalelor).
In caz de urgenta nucleara pot fi luate urmatoarele masuri:
- restrictia sau interdictia privind utilizarea culturilor proaspete
- interzicerea utilizarii apei potabile sau a apei de suprafata. Utilizarea apei de ploaie pentru stropirea culturilor nu este, de asemenea, recomandata.
- interzicerea utilizarii laptelui din circuitele necomerciale.
- interdictie de pasunat pentru bovine: izolarea bovinelor (de lapte) pentru a evita contaminarea atunci cand sunt consumate
Text: Dr. Cornelia Paraschiv, Senior Medical Editor
Surse de informatie
www.nrc.gov
www.cdc.gov
www.fda.gov
www.nuclearrisk.be
www.sciencedirect.com
www.anm.ro
www.dw.com
U.S. Department of Health and Human Services Food and Drug Administration-Guidance Potassium Iodide as a Thyroid Blocking Agent in Radiation Emergencies