Tulburarile specifice de invatare (TSI) reprezinta un concept-umbrela pentru o larga varietate de dificultati de invatare a cititului, scrisului, calculului si rationamentului matematic. Categoria diagnostica a TSI este inclusa in DSM-V (noul Manual Diagnostic si Statistic al tulburarilor mentale editat de American Psychiatric Association) in capitolul “Tulburari de neuro-dezvoltare”.
Originea biologica a tulburarilor specifice de invatare ne arata ca acestea au aparut cel mai probabil in urma interactiunii dintre factorii genetici, congenitali si de mediu care afecteaza abilitatea creierului de a percepe si procesa eficient si cu acuratete informatia verbala si non-verbala.
Tulburarile specifice de invatare sunt determinate de deficite ale proceselor cognitive specifice implicate in invatare. Prin urmare, aceste tulburari NU se datoreaza urmatorilor factori sau conditii:
- Deficit intelectual (IQ liminar sau retard cognitiv)
- Deficiente senzoriale (de auz, de vedere, motorii) sau fizice
- Intarzieri globale in dezvoltare (ex: autism) sau alte tulburari de neurodezvoltare (ex: ADHD)
- Factori defavorizanti de mediu precum: deprivarea, abuzul, stimularea insuficienta sau inadecvata, lipsa educatiei si instruirii adecvate, statutului socio-economic scazut sau lipsei motivatiei pentru invatare
- Diversitati lingvistice si culturale (ex: cunoasterea insuficienta a limbii de predare-invatare)
- Tulburari afectiv-emotionale (ex: anxietate, depresie) sau alte tulburari de natura psihiatrica sau neurologica
Este important de mentionat ca tulburarile specifice de invatare coexista frecvent cu alte tulburari de neurodezvoltare (ex: ADHD), tulburari afective (ex: anxietate, fobie scolara), afectiuni medicale diverse (ex: epilepsie), deficite senzoriale etc, insa nu sunt o consecinta a acestora, ci o afectiune separata, de sine statatoare.
Spre deosebire de mers si vorbit care sunt abilitati de dezvoltare care se castiga natural, odata cu maturizarea creierului, abilitatile academice (scris, citit, calcul matematic) se invata sub instruirea atenta a unui adult. Prezenta unei tulburari specifice de invatare afecteaza schema normala de achizitionare a acestor abilitati datorita functionarii neurologice atipice. Practic, creierul copiilor cu TSI functioneaza pur si simplu altfel, fiind “cablat” diferit, fara a insemna ca este “bolnav”.
Un element cheie in diagnosticarea tulburarilor specifice de invatare este nivelul cognitiv general (IQ-ul). Astfel, dificultatile de invatare NU trebuie sa fie o urmare a unui nivel general scazut de intelegere si functionare cognitiva. Copiii cu TSI au un intelect normal si de foarte multe ori superior, insa prezinta o discrepanta semnificativa (de minim 1,5 abateri standard la testele de evaluare standardizate, conform recomandarilor internationale) intre scorul IQ si scorul la testele de evaluare a performantei academice.
Tulburarile specifice de invatare sunt prezente intr-o mare varietate de combinatii. Foarte rar un copil este numai dislexic sau numai diagrafic. De obicei, copiii prezinta o combinatie in diverse grade de severitate (usor, moderat, sever) ale celor patru forme de manifestare a tulburarilor: dislexie, diagrafie, disortografie, discalculie. In plus, asocierea cu alte tulburari (ADHD, anxietate, opozionism etc) face din fiecare copil cu TSI o persoana unica din punct de vedere al profilului sau psihologic.
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational, Consultant in dezvoltarea copilului