Boala zgârieturii de pisică: simptome, diagnostic și tratamentul infecției cu Bartonella henselae

Ce trebuie să știi pe scurt

• Ce este? Boala zgârieturii de pisică este o infecție specifică, cauzată de bacteria Bartonella henselae, transmisă omului cel mai frecvent printr-o zgârietură (sau mușcătură) de la o pisică infectată, adesea un pui.
• Simptomul-cheie. Cel mai caracteristic semn este apariția unor ganglioni limfatici umflați și dureroși (limfadenopatie) în apropierea zonei unde a fost zgârietura, la câteva săptămâni după incident. Poate fi însoțită de febră ușoară și stare generală de rău.
• Este periculoasă? În majoritatea cazurilor la persoanele sănătoase, boala este autolimitantă (se vindecă de la sine) și nu pune probleme majore. Complicațiile sunt rare, dar pot apărea, în special la persoanele cu imunitate scăzută.
• Cum se tratează? Multe cazuri nu necesită tratament specific, doar măsuri de ameliorare a simptomelor (analgezice, comprese calde). Antibioticele sunt prescrise de medic doar în cazuri selectate.

Citește ghidul nostru complet pentru a înțelege cum se transmite această infecție, cum o recunoști, ce investigații sunt necesare pentru diagnostic și care sunt opțiunile de tratament și prevenție.

Boala zgârieturii de pisică (Cat Scratch Disease - CSD) este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Bartonella henselae. Aceasta este transmisă omului, de obicei, printr-o zgârietură sau, mai rar, printr-o mușcătură de la o pisică infectată, care adesea nu prezintă niciun semn de boală. Infecția se manifestă în principal prin inflamarea ganglionilor limfatici regionali.

Cum se deosebește de o simplă zgârietură infectată?

Nu confunda boala zgârieturii de pisică cu o infecție comună a rănii. O zgârietură simplă se poate infecta local cu bacterii obișnuite (Stafilococ, Streptococ), manifestându-se prin roșeață, puroi și durere strict la nivelul rănii. Boala zgârieturii de pisică este o infecție sistemică, provocată specific de Bartonella henselae, iar simptomul principal este umflarea ganglionilor la distanță de rană, apărută după ce zgârietura inițială s-a vindecat.

🔍 Află detalii despre zgârietura de pisică și vezi când trebuie să ceri ajutor medical specializat pentru diagnostic și tratament adecvat.

Cât de frecventă este această boală?

Boala zgârieturii de pisică este considerată una dintre cele mai frecvente cauze de limfadenopatie cronică (ganglioni umflați persistent) la copii și adulți tineri, în special la cei care dețin sau interacționează frecvent cu pisicile, mai ales cu puii.

🔍 Deși boala zgârieturii de pisică este o infecție specifică, rana inițială (zgârietură sau mușcătură) necesită întotdeauna o îngrijire locală corectă pentru a preveni infecțiile comune. Află care sunt pașii esențiali de prim ajutor în caz de mușcătură de animal din ghidul nostru dedicat. 

Înțelegerea modului în care bacteria ajunge de la pisică la om este esențială pentru prevenție. Rolul principal în acest lanț îl joacă un intermediar neașteptat: puricele.

Agentul patogen: ce este Bartonella henselae?

Bartonella henselae este o bacterie care infectează celulele roșii din sângele pisicilor. Pisicile, în special puii, reprezintă principalul rezervor natural al acestei bacterii. Deși infectate, majoritatea pisicilor nu dezvoltă simptome de boală.

Cine este cel mai expus riscului?

• Copiii și adolescenții: sunt cel mai frecvent afectați, probabil din cauza interacțiunilor mai jucăușe și uneori mai puțin precaute cu pisicile.
• Persoanele care dețin pui de pisică: pisoii au o probabilitate mai mare de a fi purtători ai bacteriei și de a avea purici.
• Medicii veterinari și personalul din adăposturile de animale.
• Persoanele cu sistem imunitar slăbit: acestea au un risc mai mare de a dezvolta forme mai severe sau atipice ale bolii.

Pisicile nu transmit bacteria direct între ele sau la om prin simpla atingere. Lanțul de transmitere este mai complex și implică puricii.

Important: Nu toate pisicile sunt infectate și nu orice zgârietură de la o pisică infectată duce automat la boală.

Simptomele apar, de obicei, la câteva zile până la câteva săptămâni după zgârietura sau mușcătura inițială.

Care sunt simptomele locale inițiale?

La locul zgârieturii sau mușcăturii (care adesea este deja vindecată și uitată), poate apărea o mică leziune specifică:

• O papulă (mică umflătură roșie) sau o pustulă (bășicuță cu puroi).
• Această leziune inițială este nedureroasă și trece adesea neobservată.

Care sunt simptomele sistemice principale?

Acestea apar, de regulă, la 1-4 săptămâni după contactul cu pisica:

• Limfadenopatie regională: acesta este simptomul cardinal. Ganglionii limfatici cei mai apropiați de locul zgârieturii se măresc considerabil în volum, devin dureroși la palpare și pot avea pielea de deasupra roșie și caldă. Cel mai frecvent sunt afectați ganglionii de la subraț, gât sau din zona inghinală.
• Febră ușoară: De obicei sub 38.5°C.
• Stare generală de rău: Oboseală, lipsa poftei de mâncare.
• Dureri de cap.

🔍 Umflarea ganglionilor limfatici este simptomul central al acestei afecțiuni, dar poate apărea și în multe alte contexte. Dacă observi ganglioni măriți la nivelul gâtului și vrei să înțelegi care pot fi cauzele, citește articolul nostru despre adenopatiile cervicale.

Deși majoritatea cazurilor sunt ușoare și autolimitate, în situații rare (sub 10% din cazuri), infecția cu Bartonella henselae poate duce la manifestări mai severe sau poate afecta alte organe în afara ganglionilor limfatici. Aceste complicații sunt mai frecvente la persoanele cu imunitate scăzută.

Manifestări oculare: sindromul oculoglandular Parinaud

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute complicații atipice. Se manifestă prin:

• Conjunctivită unilaterală (ochi roșu), adesea cu formarea unor mici granuloame pe conjunctivă.
• Umflarea ganglionilor limfatici din fața urechii (preauriculari) de aceeași parte.

Manifestări neurologice

Sunt foarte rare, dar pot fi grave. Pot include:

• Encefalopatie: Stare de confuzie, convulsii, comă.
• Meningită, mielită (inflamația măduvei spinării).

Manifestări hepatice și splenice

Pot apărea granuloame (mici noduli inflamatori) la nivelul ficatului și/sau splinei, ducând la mărirea acestor organe (hepatosplenomegalie) și dureri abdominale.

Complicații la persoanele imunocompromise

La pacienții cu sistem imunitar sever compromis (ex: HIV/SIDA avansat, transplant de organe), Bartonella henselae poate cauza o afecțiune gravă numită angiomatoză bacilară, caracterizată prin apariția unor leziuni vasculare multiple pe piele și la nivelul organelor interne.

Diagnosticul este adesea suspectat pe baza tabloului clinic tipic (istoric de contact cu o pisică, urmat de limfadenopatie regională), dar confirmarea se face, de obicei, prin analize de sânge specifice.

Ce rol au examenul clinic și istoricul medical?

Medicul va efectua o examinare fizică completă, acordând o atenție deosebită ganglionilor limfatici (localizare, dimensiune, consistență, sensibilitate). Istoricul detaliat despre contactul recent cu pisicile (în special pui), prezența unei zgârieturi sau mușcături și evoluția simptomelor este crucial pentru orientarea diagnosticului.

Ce analize de sânge (serologie) sunt necesare?

Metoda principală de confirmare a diagnosticului este testarea serologică, care detectează prezența anticorpilor specifici (IgM și/sau IgG) împotriva Bartonella henselae în sângele pacientului. Un titru crescut de anticorpi IgM sau o creștere semnificativă a titrului de IgG între două probe recoltate la interval de câteva săptămâni confirmă infecția recentă. Aceste analize se pot efectua în laboratoare specializate.

🔍 Confirmarea diagnosticului se bazează adesea pe analize de sânge specifice. Pentru a explora întreaga gamă de analize disponibile în laboratoarele noastre, de la teste uzuale la investigații complexe, te invităm să consulți portofoliul nostru complet.

Când este necesară biopsia ganglionară?

Biopsia (prelevarea chirurgicală a unui fragment sau a întregului ganglion afectat pentru analiză microscopică) este rar necesară pentru diagnosticul bolii zgârieturii de pisică. Se recurge la biopsie doar în cazurile atipice sau când medicul suspectează alte cauze mai grave de limfadenopatie, precum limfomul, tuberculoza ganglionară sau alte infecții. Aspectul microscopic al ganglionului în CSD este destul de caracteristic (inflamație granulomatoasă cu microabcese stelate).

Abordarea terapeutică depinde de forma clinică și de starea generală de sănătate a pacientului. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, nu este necesar un tratament agresiv.

Formele ușoare la persoane sănătoase 

Boala este, de obicei, autolimitantă, adică se vindecă de la sine în decurs de câteva săptămâni până la câteva luni, fără tratament specific. Se recomandă:

• Repaus relativ.
• Analgezice/antiinflamatoare (precum ibuprofen) pentru controlul durerii și al febrei.
• Aplicarea de comprese calde pe ganglionii umflați pentru a reduce disconfortul.

Formele moderate/severe sau la pacienți imunocompromiși

În aceste situații, medicul infecționist va prescrie un tratament cu antibiotice. Alegerea antibioticului (cel mai frecvent se utilizează azitromicina sau doxiciclina) și durata tratamentului depind de severitatea bolii și de eventualele complicații. Nu lua antibiotice fără recomandarea medicului!

Drenajul ganglionar

În cazuri rare, dacă un ganglion devine foarte mare și fluctuant (supurează), poate fi necesar drenajul chirurgical al puroiului.

Rețeaua privată de sănătate Regina Maria este un reper al excelenței medicale în România. Prin cele 22 acreditări internaționale obținute până în prezent, Regina Maria se impune ca lider în calitatea serviciilor medicale și confirmă angajamentul său permanent față de siguranța actului medical.

Prevenirea completă este dificilă, având în vedere numărul mare de pisici, dar poți lua câteva măsuri simple pentru a reduce semnificativ riscul de a contracta boala.

• Controlul puricilor la pisici: aceasta este cea mai importantă măsură! Folosește regulat produse antiparazitare externe recomandate de medicul veterinar pentru a preveni infestarea pisicii tale cu purici.
• Evită joaca agresivă: nu încuraja pisica (mai ales puii) să se joace folosind ghearele sau dinții direct pe pielea ta. Folosește jucării.
• Spală imediat zgârieturile și mușcăturile: curăță bine rana cu apă și săpun din abundență.
• Nu lăsa pisica să lingă răni deschise: saliva pisicii poate conține bacteria.
• Igienă riguroasă: spală-te pe mâini după ce te joci cu pisica, mai ales înainte de a mânca.
• Precauții suplimentare pentru persoanele imunocompromise: aceste persoane ar trebui să evite, pe cât posibil, contactul cu puii de pisică (sub 1 an) și să adopte pisici adulte, sănătoase, fără purici.

Boala zgârieturii de pisică poate reapărea?

De regulă, după o infecție cu Bartonella henselae, organismul dezvoltă imunitate, iar riscul de a face din nou boala este foarte scăzut. Recidivele sunt extrem de rare.

Câinii pot transmite și ei această boală?

Deși există alte specii de Bartonella care pot infecta câinii și, teoretic, pot fi transmise la om (adesea prin căpușe), Bartonella henselae este asociată în principal cu pisicile. Boala zgârieturii de pisică, în forma sa clasică, este legată aproape exclusiv de contactul cu felinele.

Există un vaccin împotriva bolii zgârieturii de pisică?

Nu, în prezent nu există un vaccin disponibil nici pentru oameni, nici pentru pisici, care să prevină infecția cu Bartonella henselae. Prevenția se bazează exclusiv pe măsurile de control al puricilor și pe evitarea zgârieturilor.

Cât timp persistă ganglionii umflați?

Limfadenopatia (umflarea ganglionilor) este simptomul care durează cel mai mult. Ganglionii pot rămâne măriți și sensibili timp de câteva săptămâni până la câteva luni (în medie 2-4 luni), chiar și după ce celelalte simptome (febră, oboseală) au dispărut și chiar dacă s-a administrat tratament antibiotic.

Ce medic specialist tratează boala zgârieturii de pisică?

Diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni sunt, de obicei, gestionate de medicul infecționist sau de medicul pediatru (în cazul copiilor). În funcție de manifestări, poate fi necesar și consultul unui medic dermatolog (pentru leziunea inițială), oftalmolog (pentru complicații oculare) sau neurolog (pentru complicații neurologice).

Trebuie să renunț la pisică dacă am făcut boala?

Nu, absolut deloc! Odată ce ai trecut prin boală, riscul de a o face din nou este minim. Este mult mai important să te concentrezi pe măsurile de prevenție, în special pe controlul riguros al puricilor la pisica ta, pentru a proteja alți membri ai familiei sau vizitatori care nu au avut încă boala.
_________________________________________________________________________
⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Surse:

Centers for Disease Control and Prevention (CDC), About Bartonella henselae, 2024, https://www.cdc.gov/bartonella/about/about-bartonella-henselae.html
Johns Hopkins Medicine, Cat Scratch Disease, https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cat-scratch-disease
National Center for Biotechnology Information (NCBI), Cat Scratch Disease, 2023, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482139/
MSD Manuals, Cat-Scratch Disease, 2025, https://www.msdmanuals.com/home/infections/bacterial-infections-gram-negative-bacteria/cat-scratch-disease
MedlinePlus, Cat Scratch Disease, 2023, https://medlineplus.gov/ency/article/001614.htm