Este intr-adevar primul pas si inca unul foarte important, pentru ca asa cum stim, primul pas este si cel mai greu. Apoi concretizarea lui "vreau" intr-un act volitiv este un alt pas extrem de important....restul pasilor vin de la sine ...exact ca la o roata, ea incepand sa se invarta.
"Vreau sa fiu mai bine" marea majoritatea a oamenilor incep cu aceasta sintagma, pe drumul lor catre psiholog, dupa care apare NECUNOASTEREA materializarii lui VREAU, care de fapt nici nu este o necunoasterea a lui VREAU ci de fapt o necunoastere a propriei persoane, a propriilor dorinte, aspiratii si nevoi.... aici intervenim noi, psihoterapeutii, ajutandu-va sa va regasiti pe voi insiva in toata autenticitatea voastra. Fiecare pas si demers terapeutic este o experienta uluitoare catre tine insuti....catre curajul de a fi tu insuti, catre vreau sa schimb ceva, vreau sa fiu bine...
Psihologul nu vine cu solutii magice la acest "vreau", nu vine nici macar ca un sfat, in ce directie sa o iei....el te ajuta sa te focusezi pe tine sa te regasesti sa te redescoperi in toata plenitudinea ta. Este o calatorie fascinanta in care realizezi nu numai faptul ca identificarea ta cu ceilalti a fost falsa si pentru ceilalti nu doar pentru tine, ci si faptul ca aceasta nu ti-a adus nimic bun, ba din contra, cu fiecare identificare sau adaptare a ta la nevoile celuilalt, ai mai pierdut o parte din tine, din individualitatea si autenticitatea ta.
Comunicarea fiind cel putin viciata si total neconstructiva pe termen lung, provoaca la un moment dat oboseala, pe care la inceput nu ti-o explici dar in momentul in care ti-o explici e simpla si dispare ca prin magie, e vorba de oboseala de a te ascunde pe tine de ceilalti, de a nu te lasa sa fii tu din diverse frici, teama de a nu rani, dorint de apartenenta la grup, de a placea, de a fi iubit, dar unde e adevarul in toate acestea?
In relatia de cuplu e dorinta de a fi iubit si vazut si acceptat care ne facem sa nu fim noi din teama de a nu fi parasiti, abandonati (deci iata o noua teama, teama de abandon si ce face cel care experimenteaza el insusi aceasta teama? Ei bine, abandoneaza la prima disfunctie din cuplu, fiind convins ca altfel va fi el insusi parasit.) Acesta ar fi doar un exemplu, ideea este ca temerile si fricile sunt cele care nu ne lasa sa fim noi insine.
Iar pentru asta, alaturi de psihoterapeut, aceste temeri sunt mai intai identificate, asimilate, dupa care exploatate, intelese pentru ca doar in acest fel ele sa poata fi inlaturate si inlocuite cu autenticitate, indrazneala, curaj, comunicare.
Demersul terapeutic parcurge toate aceste etape cu tehnicile integrate pentru fiecare pas facut spre individualitate, autenticitate sau, mai simplu, spre tine insuti, spre libertate si fericire.
Ce este fericirea? Pentru fiecare individ inseamna altceva, dar pentru noi toti in comun, are un singur lucru : IMPLINIREA, implinerea a ceva ce VREAU!
Si iata cum totul incepe si se termina cu acest " vreau" pasii venind de la la sine ...
Va astept cu drag sa parcurgem impreuna acest minunat drum,
Monica Silinescu, psiholog