Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Hipocalcemia: semne, simptome, diagnostic, tratament


Hipocalcemia reprezinta scaderea nivelului de calciu in sange, care poate fi determinat de o problema a glandelor paratiroide, precum si de alimentatie, tulburari renale sau de anumite medicamente. Pe masura ce hipocalcemia avanseaza, sunt frecvente crampele musculare, precum si confuzia, depresia, problemele de memorie, furnicaturi la nivelul buzelor, degetelor si picioarelor, insa si incordare si durere la nivel muscular. In general, hipocalcemia este depistata in urma analizelor de sange efectuate in cadrul controlului de rutina. In tratamentul hipocalcemiei pot fi folosite suplimentele de calciu si vitamina D.

Ce este calciul?

Calciul este unul dintre electrolitii corpului – electrolitii sunt minerale care transporta o incarcatura electrica atunci cand sunt dizolvati in fluidele corpului cum este sangele (insa majoritatea calciului din organism nu este incarcat electric). In organism exista circa 1-2 kg de calciu, majoritatea calciului din organism fiind depozitat in oase (cca 99%), dar exista calciu prezent si in sange. Aproximativ 40% din calciul din sange este atasat (legat) de proteinele din sange, in principal de albumina. Calciul legat de proteine actioneaza ca sursa de rezerva de calciu pentru celule, insa nu detine o functie activa in organism. Doar calciul nelegat de proteine influenteaza functiile organismului . Asadar, hipocalcemia determina probleme doar cand nivelul calciului nelegat este scazut. Calciul nelegat are o sarcina electrica (ionica), fiind, de asemenea, denumit calciu ionizat.

Cauzele hipocalcemiei

Mecanismul cel mai frecvent de aparitie a hipocalcemia este un aport scazut de calciu, ulterior prin pierderea calciului prin urina sau prin deficienta in mutarea calciului din oase in circulatia sanguina. Cauzele hipocalcemiei sunt:

  • Un nivel scazut de hormon paratiroidian (hipoparatiroidism), care apare cand glandele paratiroide sunt afectate in cadrul interventiei chirugicale a glandei tiroide sau prin mecanism autoimun.
  • Lipsa raspunsului pentru un nivel normal de hormone paratiroidian (pseudohipoparatiroidism)
  • Lipsa glandelor paratiroide la nastere (de exemplu, in Sindromul DiGeorge)
  • Un nivel scazut de magneziu (hipomagneziemie), care reduce activitatea hormonului paratiroidian
  • Deficitul de vitamina D (ca urmare a consumului inadecvat de vitamina D, a expunerii inadecvate la soare sau a sintezei deficitare)
  • Tulburari renale, prin mecanism dublu -> excretie crescuta de calciu prin urina si prin scaderea gradului de activare a vitaminei D la nivelul rinichiului.
  • Consum inadecvat de calciu
  • Tulburari care reduc absorbtia calciului
  • Pancreatita
  • Anumite medicamente, intre care unele antibiotice, anticonvulsivante si bisfosfonati

Simptomele hipocalcemiei

Nivelul calciului in sange poate fi moderat scazut fara sa provoace simptome. In cazul in care nivelurile de calciu sunt scazute timp indelungat, pot sa apara pielea uscata cu scuame, unghiile friabile si parul aspru. Crampele musculare care implica spatele si picioarele sunt, de asemenea, frecvente. In timp, hipocalcemia poate afecta creierul si poate determina simptome neurologice sau psihologice precum confuzia, pierderile de memorie, delirul, depresia si halucinatiile. Aceste simptome dispar daca nivelul calciului este readus la normal.

Un nivel extrem de scazut al calciului poate determina furnicaturi (adeseori, la nivelul buzelor, limbii, degetelor si picioarelor), dureri musculare, spasme musculare la nivelul gatului (care determina dificultati in respiratie), intepenire si spasme musculare (tetanie), convulsii si ritm cardiac anormal.

Diagnosticul hipocalcemiei

Diagnosticul de hipocalcemie este determinat prin masurarea nivelului calciului din sange.

Hipocalcemia este frecvent depistata in urma analizelor de sange de rutina inainte ca simptomele sa devina evidente. Medicul poate recomanda masurarea nivelului calciului total (care include calciul legat de albumina si calciul ionic), calciului ionic si nivelul albuminei pentru a stabili nivelul hipocalcemiei.

Medicul mai poate recomanda analize de sange pentru evaluarea functiei renale si pentru masurarea nivelurilor magneziului, fosfatilor, hormonului paratiroidian si al vitaminei D. Pentru determinarea cauzei pot fi masurate si alte substante din sange (de exemplu magneziu seric).

Tratamentul hipocalcemiei

Cel mai frecvent tratamentul  consta in suplimente de calciu si, uneori, vitamina D.

Suplimentele de calciu, administrate oral, sunt frecvent tratament suficient pentru tratarea hipocalcemiei. In cazul in care este identificata o cauza, se recomanda tratarea afectiunii care a determinat hipocalcemia sau modificarea schemei de tratament pentru a reface nivelurile de calciu.

Daca hipocalcemia nu poate fi regrata prin suplimente orale, calciul poate fi administrat si intravenos. Administrarea suplimentelor de vitamina D contribuie la cresterea absorbtiei calciului de la nivelul tractului digestive si la restabilirea nivelului optim de calciu la nivelul oaselor.

Consultant: Dr. Ghinea Adela, medic specialist endocrinologie

Surse de informatie:

www.msdmanuals.com