Dictionar de analize

Catecolamine plasmatice

515.00 Lei Contacteaza-ne

Descriere

Catecolaminele sunt un grup de hormoni eliberați în sânge, ca răspuns la stresul fizic sau emoțional. Catecolaminele primare sunt dopamina, epinefrina (adrenalina) și norepinefrina (noradrenalina).

Testul măsoară cantitățile acestor hormoni în urină și/sau în sânge. Testarea urinei este recomandată în timpul testelor de sânge, deoarece chiar stresul datorat recoltării sângelui pentru analiză poate duce la creșterea nivelului catecolaminelor în sânge, motiv pentru care rezultatele testelor de sânge nu sunt la fel de fiabile ca rezultatele testelor de urină.

Catecolaminele sunt produse în medulara glandelor suprarenale, de unde sunt eliberate în sânge. Glandele suprarenale sunt organe mici, triunghiulare, situate în partea superioară a fiecărui rinichi. Catecolaminele sunt, de asemenea, produse de celulele sistemului nervos simpatic. Acestea ajută la transmiterea impulsurilor nervoase în creier, la creșterea debitului de glucoză și a acizilor grași pentru energie, dilatarea bronhiolelor și a pupilelor. Norepinefrina determină vasoconstricție provocând creșterea  tensiunii arteriale, iar epinefrina crește ritmul cardiac și metabolismul. După finalizarea acțiunii lor, catecolaminele sunt metabolizate în compuși inactivi. Dopamina devine acid homovalinic, norepinefrina se descompune în normetanefrină și acid vanililmandelic, iar epinefrina în metanefrină și acid vanililmandelic. Atât hormonii cât și metaboliții lor sunt eliminați din organism în urină.

În mod normal, catecolaminele și metaboliții lor sunt prezenți în organism în cantități mici, fluctuante, care cresc în mod semnificativ în timpul și la scurt timp după o situație stresantă. Cu toate acestea, tumorile rare numite feocromocitom și paragangliom, pot produce cantități mari de hormoni, având ca rezultat concentrații crescute atât în sânge, cât și în urină. Acest lucru poate provoca creșteri persistente sau bruște ale tensiunii arteriale, care pot duce la dureri de cap severe. Alte simptome includ palpitații cardiace, transpirații, greață, anxietate și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor.

Feocromocitoamele și paraganglioamele sunt rare. În timp ce unele sunt canceroase, majoritatea sunt benigne și nu se răspândesc dincolo de locația lor inițială. Lăsate netratate, totuși, aceste tumori pot continua să crească și simptomele se pot agrava. De-a lungul timpului, hipertensiunea arterială cauzată de excesul de hormoni poate duce la afectarea rinichilor, boli de inimă și crește riscul de accident vascular cerebral sau atac de cord. Este important să se diagnosticheze și să se trateze aceste tumori, deoarece ele provoacă o formă potențial dură de hipertensiune arterială. În cele mai multe cazuri, tumorile pot fi îndepărtate și/sau tratate chirurgical pentru a reduce semnificativ cantitatea de catecolamine care se produce și pentru a reduce sau elimina simptomele și complicațiile asociate acestora.

Testarea catecolaminelor în urină măsoară cantitatea totală de catecolamine care se eliberează în urină în 24 de ore. Având în vedere că nivelurile de hormoni pot fluctua semnificativ în această perioadă, testul de urină poate detecta o producție episodică excesivă, care nu este detectată în timpul testului de sânge. Testul este foarte sensibil și apar frecvent rezultate fals pozitive. Testul este afectat de stres, droguri, fumat și diverse alimente, cum sunt băuturile care conțin cafeină și alcoolul, precum și o varietate de medicamente.

Indicatii

  • Când o persoană, în special de vârstă relativ tânără (mai mică de 40 de ani) are puseuri bruște (paroxiste) de semne și simptome precum: tensiune arterială crescută (HTA), care nu răspunde la tratament, dureri de cap severe, transpirație, palpitații, tremur, înroșirea feței.
  • Testele pot fi comandate, de asemenea, pentru o persoană asimptomatică, dacă este detectată o tumoră suprarenală sau neuroendocrină în timpul unei scanări efectuate pentru un alt scop sau dacă persoana are o istorie personal sau familială de feocromocitom.
  • Pentru monitorizarea tratamentului acestor tumori suprarenaliene
  • Atunci când testele pentru metanefrinele plasmatice și/sau urinare sunt neconcludente și există suspiciunea unei tumori secretoare de catecolamine

Interpretari

Un nivel ridicat de catecolamine în sânge și/sau urină la o persoană cu semne și simptome, sugerează prezența unei tumori secretoare de catecolamine. Aceasta indică necesitatea unei investigații suplimentare. Se recomandă efectuarea de investigații de imagistică pentru a localiza tumora secretoare de catecolamine, o dată ce există dovezi biochimice clare ale existenței unei astfel de tumori. Dacă nivelurile de catecolamine sunt ridicate la o persoană care a fost tratată pentru o tumoră secretoare de catecolamine, înseamnă că fie tratamentul nu a fost eficient, fie tumora este recurentă și este necesară o urmărire corespunzătoare.

Dacă nivelul de catecolamine este normal, atunci este puțin probabil ca o persoană să aibă o tumoră secretoare de catecolamine. Cu toate acestea, feocromocitoamele nu produc neapărat catecolamine la o rată constantă. Prin urmare, dacă persoana nu a prezentat recent un episod de hipertensiune arterială, concentațiile de catecolamine din sânge și urină ar putea fi la nivel normal sau apropiate de valorile normale, chiar și atunci când este prezent un feocromocitom. Dacă suspiciunea rămâne ridicată, atunci testarea poate fi repetată.

Testele pot ajuta la detectarea și diagnosticul tumorilor secretoare de catecolamine, însă nu pot indica localizarea tumorilor, numărul acestora sau dacă tumora este benignă sau nu (deși majoritatea sunt). Cantitatea totală de catecolamine produsă va crește pe măsura numărului și dimensiunilor tumorilor. Deși feocromocitoamele și paraganglioamele extra-suprarenale sunt rare, 25% apar în cazul unui sindrom ereditar asociat cu modificări ale genelor specifice. Aceste sindroame genetice au fost identificate ca având un risc crescut de a dezvolta tumori. Exemplele includ sindroamele MEN-1 și MEN-2 (neoplaziile multiple endocrine, tipurile 1 și 2). Pacienții cu sindrom ereditar au mai multe șanse de a dezvolta boli maligne sau recurente. De aceea, identificarea precoce a sindromului ereditar la pacienții diagnosticați cu feocromocitom sau paraganglion extra-suprarenalian permite screening-ul timpuriu pentru alte tumori asociate. Cunoașterea mutației genetice specifice permite o vigilență sporită în cazul acestor pacienți. De asemenea, se recomandă ca, dacă se identifică o mutație, testarea genetică predictivă trebuie oferită membrilor familiei asimptomatici și cu grad de risc.