Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratament

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Hipertiroidism

“Hiper” este un prefix care se traduce prin “peste”, “deasupra” sau “in exces”. Altfel spus, acesta este efectul pe care hipertiroidismul il are asupra organismului: asa cum o persoana cu tiroida hipoactiva (cu hipotiroidism) produce prea putini hormoni tiroidieni si are un metabolism lent, persoana cu tiroida hiperactiva produce prea multi hormoni si are un metabolism rapid.

Cauze

Ce provoaca hipertiroidismul? Hipertiroidismul este de obicei determinat de o afectiune tiroidiana existenta. Alteori, boala este provocata de anumite medicamente sau de doze excesive de iod.

Cauzele hipertiroidismului sunt urmatoarele:

  • Boala Graves. Aceasta boala, numita dupa Robert Graves, medicul irlandez care a fost primul care a descris-o in anii 1800, este de departe cea mai frecventa cauza a hipertiroidismului atat la tineri, cat si la varstnici. Se crede ca boala Graves este provocata de o combinatie de factori, inclusiv predispozitia genetica, afectarea sistemului imun, varsta, hormoni sexuali si stres. Anomaliile sistemului imun care apar in boala Graves determina cresterea glandei tiroide (gusa), precum si functionarea acesteia in exces, in diverse grade. Marimea glandei tiroide si gradul de hipertiroidism nu sunt intotdeauna corelate. De exemplu, poti dezvolta o glanda tiroida marita putin, care sa produca o cantitate enorma de hormoni, sau o gusa extrem de mare care produce hormoni tiroidieni in exces, insa in cantitate putin peste normal.
  • Gusa nodulara toxica. Aceasta afectiune, numita si boala Plummer, este o cauza frecventa a hipertiroidismului si devine din ce in ce mai intalnita in cazul persoanelor peste 60 de ani, cand deficitul de iod este mai frecvent. Este caracterizata de glanda tiroida marita (gusa) cu noduli care in general produc prea multi hormoni tiroidieni, in diverse grade. In majoritatea cazurilor, acest tip de gusa neregulata se dezvolta dintr-o glanda tiroida marita care este prezenta de multi ani si a trecut probabil neobservata. Tiroida devine treptat tot mai hiperactiva pana cand se instaleaza hipertiroidismul. Nu se cunosc cu exactitate cauzele care determina hiperactivitatea gusei nodulare.
  • Nodul tiroidian cald. Aceasta este denumirea acordata anumitor noduli care se dezvolta in glanda tiroida si care produc in mod independent hormoni tiroidieni, determinand hipertiroidismul. Cand un singur nodul cald duce la hipertiroidism, acesta este denumit adenom toxic solitar .
  • Tiroidita. Aceasta boala provoaca hipertiroidism temporar. In esenta, tiroida elibereaza hormonii tiroidieni in sange pana cand incetineste si produce insuficienti hormoni tiroidieni, ceea ce determina hipotiroidism, care frecvent este temporar.
  • Medicamente in exces pentru hipotiroidism. Daca esti tratat pentru hipotiroidism si doza de substitutie hormonala este prea ridicata, este posibil sa dezvolti tireotoxicoza. Problema se rezolva usor prin reducerea dozei.
  • Prea mult iod. Daca iei prea mult iod, fie din alimentatie, fie din medicamente sau suplimente cu continut ridicat de iod, poti dezvolta hipertiroidism – este cazul anumitor persoane predispuse genetic sa faca boala.
Semne si simptome

Pacientul tipic cu hipotirodism sufera de somnolenta, intoleranta la frig, piele uscata, crestere in greutate, pierderea apetitului alimentar si constipatie. Pe de alta parte, pacientul tipic cu hipertiroidism sufera de insomnie, intoleranta la cald, transpiratie in exces, scadere in greutate, apetit alimentar crescut si scaune moi. Totusi, hipotiroidismul si hipertiroidismul sunt similare, deoarece ambele boli sunt tulburari autoimune, in care anticorpii tintesc si ataca tesuturi sanatoase – in acest caz, glanda tiroida.

Desi hipertiroidismul este considerabil mai putin frecvent decat hipotiroidismul, ambele afectiuni au o incidenta mai mare la femei, iar riscul creste cu varsta. Exista insa o exceptie – boala Graves, cea mai frecventa cauza de hipertiroidism, care tinde sa afecteze femeile intre 20 si 50 de ani.

La fel ca hipotiroidismul, hipertiroidismul provoaca, in cazul varstnicilor, simptome mai putin detectabile; simptomele fiind subtile, hipertiroidismul poate trece drept o insuficienta cardiaca, o problema intestinala sau o boala psihiatrica. In cazul in care nu este tratat, hipertiroidismul poate sa aiba consecinte serioase: creste riscul de osteoporoza si poate determina tulburari de ritm cardiac, deoarece hormonii tiroidieni in exces fac inima sa lucreze mai repede si mai greu.

Majoritatea persoanelor care experimenteaza simptomele clasice de hipertiroidism sunt tratate – cu medicamente care suprima productia de hormoni tiroidieni, cu iod radioactiv, care distruge o parte din glanda tiroida sau prin interventie chirurgicala – inainte de aparitia complicatiilor care le pot pune in pericol viata sau le pot cauza afectiuni permanente ale inimii.

Simptomele in hipertiroidism tind sa apara lent si sunt diferite de la o persoana la alta. Nu este intotdeauna evident ca simptome precum setea excesiva sau apetitul alimentar crescut ar indica ceva in neregula. Adesea, oamenii nu merg la doctor pana nu au palpitatii sau dificultate in respiratie.

Semne si simptome in hipertiroidism:

  • Glanda tiroida marita. Uneori, insa nu intotdeauna, glanda tiroida se mareste si este vizibila sub forma de gusa. Daca gusa este suficient de mare, se simte neregulata la palpare.
  • Intoleranta la caldura. Un metabolism accelerat determina cresterea temperaturii corporale. Ai putea fi singura persoana din incapere care doreste sa deschida fereastra sau este posibil sa porti maneci scurte in timp ce altii poarta pulovere.
  • Oboseala marcata. Un organism in permanenta alert oboseste mai repede. S-ar putea sa simti ca ramai fara suflu dupa ce traversezi strada sau ca esti obosita dupa ce ai carat cumparaturile de la piata.
  • Schimbari de dispozitie. Starea de epuizare a organismului, insotita de un sistem nervos central suprastimulat pot duce la o diversitate de schimbari emotionale. O persoana cu hipertiroidism poate sa experimenteze anxietate intercalata cu depresie, precum si insomnie sau nervozitate.
  • Transpiratie si sete. Deoarece temperatura corpului creste, glandele sudoripare muncesc in exces si simti nevoia sa inlocuiesti continuu lichidele pierdute.
  • Foame constanta. Pe masura ce corpul isi foloseste energia, are tendinta sa ceara mai multa si, astfel, unele persoane au un apetit nestavilit.
  • Scadere inexplicabila in greutate. Desi mananci constant, ai putea pierde intre 2,5 si 5 kg. O persoana cu tireotoxicoza severa poate prezenta pierdere severa in greutate.
  • Palpitatii. Hipertiroidismul determina ritm cardiac anormal. Este posibil ca, din senin, sa simti ca inima bate foarte tare. Acest lucru se intampla si cand faci miscare, si cand te relaxezi.
  • Puls rapid. Daca iti masori pulsul, este posibil sa observi ca este mai rapid ca de obidei. Daca ritmul cardiac in trecut era de 60-70 de batai pe minut, ai putea constata ca inima bate cu 80-100 de batai pe minut.
  • Tremurul mainilor. Nervii suprastimulati ar putea determina tremurul mainilor. Tremuratul poate fi subtil sau atat de vizibil incat iti este imposibil sa tii paharul in mana fara sa il versi.
  • Slabiciune musculara. Hormonii tiroidieni in exces tind sa slabeasca muschii. Probabil ca experimentezi o stare de slabiciune, in special in maini si picioare. Daca esti o persoana activa fizic, ai putea remarca schimbari importante in ceea ce priveste performanta ta.
  • Diaree. Tiroida hiperactiva provoaca accelerarea tranzitului digestiv, ceea ce determina scaune moi frecvente.
  • Probleme oculare. In cazul unor persoane, frecvent cele cu boala Graves, apar problemele oculare care pot fi foarte severe. Cel mai frecvent semn este retractia pleoapelor, ceea ce face ca ochii sa para bulbucati si sa aiba un aspect dramatic. Ochii mai pot fi umflati si umezi sau este posibil sa ai vedere dubla.
  • Schimbari menstruale si infertilitate. Menstruatiile pot fi mai putin insemnate cantitativ sau absente, ceea ce poate determina schimbari in ciclul de ovulatie si infertilitate.
  • Infertilitate la barbati. Hipertiroidismul poate sa influenteze productia de sperma, provocand infertilitate temporara.
  • Urticarie. Ai putea observa o eruptie insotita de prurit care poate fi ameliorata cu antihistaminice.
Semne si simptome la varstnici

Diagosticul de hipertiroidism este adesea intarziat in cazul persoanelor in varsta din cauza ca acestea nu prezinta simptomele pe care le experimenteaza persoanele tinere. Unele persoane in varsta au simptomele clasice de hipertiroidism, insa aceasta grupa de varsta prezinta de obicei cateva sau doar unul dintre urmatoarele simptome:

  • Depresie. Spre deosebire de tineri, este mai probabil ca o persoana in varsta care sufera de hipertiroidism sa dezvolte depresie.
  • Insuficienta cardiaca. Cel mai evident semn de hipertiroidism la persoanele in varsta este adesea insuficienta cardiaca, ale carei simptome includ respiratie cu dificultate, umflamarea gleznelor, slabiciune si oboseala. In cazul unei tiroide hiperactive, inima pompeaza ineficient si apare congestia sangelui in plamani..
  • Fibrilatie atriala. In cadrul unui studiu in care au fost comparate persoane varstnice si tinere care sufera de hipertiroidism s-a descoperit ca 35% dintre persoanele varstnice au prezentat ritmul cardiac dezorganizat caracteristic fibrilatiei atriale, in comparatie cu doar 2% dintre tineri.Puls rapid. Unele persoane varstnice prezinta puls anormal de rapid (tahicardie), de peste 100 de batai pe minut, insa nu stiu acest lucru pana cand pulsul nu este masurat.
  • Nervozitate si epuizare. Nervozitatea si anxietatea tipice pe care le prezinta pacientii tineri se manifesta la aproximativ 20% dintre varstnicii cu tiroida hiperactiva. Unele persoane in varsta care sufera de hipertiroidism sunt letargice.
  • Pierdere excesiva in greutate. O persoana tanara care sufera de hipertiroidism poate slabi cateva kilograme, insa persoanele in varsta pierd semnificativ in greutate, pana la punctul la care pot sa para subnutriti.
  • Slabiciune musculara. Persoanele in varsta care au pierdut foarte mult in greutate foarte probabil sufera de slabiciune musculara accentuata din cauza deteriorarii accelerate a muschilor.
Impactul asupra inimii

Cand suferi de hipertiroidism, inima munceste mai mult, ceea ce poate determina o serie de boli cardiovasculare.

Tulburari de ritm cardiac. Cele mai frecvente sunt tahicardia sinusala (ritm cardiac anormal care depaseste 100 de batai pe minut) si fibrilatia atriala (aritmie cardiaca in camerele superioare ale inimii - atrii). Un simptom asociat sunt palpitatiile (constientizarea unor batai cardiace bruste).

Hipertensiune arteriala. Tensiunea sistolica mare (cifra mare a valorii tensiunii arteriale) este frecventa in randul persoanelor cu hipertiroidism, in special in cazul varstnicilor.

Durere in piept. Un exces de hormoni tiroidieni determina inima sa pompeze cu forta mai mult sange. Consecinta este nevoia crescuta de oxigen a muschiului cardiac. Daca arterele coronare sunt obstruate (cardiopatie ischemica), nu pot face fata nevoii inimii de sange suplimentar, ceea ce provoaca durerea in piept numita angina pectorala.

Insuficienta cardiaca. Fortand inima sa munceasca intr-un ritm mai alert, tiroida hiperactiva o suprasolicita, ceea ce determina insuficienta cardiaca, o afectiune in care inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a acoperi nevoile organismului.

Diagnostic

La fel ca in cazul diagnosticarii hipotiroidismului, doar analizele de sange pot sa confirme prezenta hipertiroidismului, intrucat simptomele sunt adesea vagi.

Nu toti medicii verifica de rutina functia tiroidei in timpul controlului anual, asadar depinde de tine sa observi anumite simptome si sa cunosti factorii de risc pe care ii ai, si sa soliciti medicului testarea functiei tiroidiene. Medicul de familie poate diagnostica boala sau te poate trimite la un specialist endocrinolog.

Iata la ce sa te astepti de la controlul medical.

Examenul fizic

Medicul va masura inaltimea si greutatea, pulsul si tensiunea arteriala, va palpa zona gatului pentru a verifica semne de gusa si va examina ochii pentru semne de afectare oculara sugestiva pentru boala Graves. Medicul va cauta alte semne fizice ale bolii si te va intreba despre simptome, istoric familial de afectiuni tiroidiene sau alte boli autoimune.

Analize de sange

Analizele de sange pentru hipertiroidism sunt aceleasi ca pentru verificarea hipotiroidismului, dar este nevoie si de o serie de analize suplimentare.

  • TSH si FT4. Primul pas este masurarea nivelului TSH-ului. Daca nivelul de TSH este anormal de scazut (sub 0.45 mIU/L), vei face un test FT4 (tiroxina libera) sau o serie de analize care sa estimeze tiroxina libera. Daca nivelul de FT4 este ridicat (peste 2 ng/dL), suferi de hipertiroidism.
  • T3 (triiodotironina). La fel ca in cazul T4 (tiroxina), majoritatea hormonilor T3 care circula in sange sunt legati de proteins. Analizele care masoara T3 sunt similare cu cele folosite pentru T4: un test T3 masoara cantitatea totala de T3 aflat in circulatie, iar un test FT3 (triiodotironina libera) masoara T3 care circula liber si care este disponibil pentru a fi utilizat de organism. Nivelurile de T3 pot uneori sa ajute medicii in diagnosticarea hipertiroidismului sau in determinarea severitatii hipertiroidismului. Daca suferi de hipertiroidism, FT3 este probabil sa fie ridicat.
  • Anticorpi tiroidieni. Daca esti diagnosticata cu hipertiroidism, medicul va dori sa verifice prezenta in sange a anticorpilor TRAb (anticorpii anti-receptor TSH), inclusiv a imoglobulinei stimulatoare a tiroidei (TSI), care lactioneaza impotriva receptorilor TSH de pe glanda tiroida. Acesti anticorpi confirma prezenta bolii Graves.

Alte investigatii ale tiroidei

In anumite cazuri, medicul va dori sa efectuezi unul sau ambele teste urmatoare, care folosesc iod radioactiv. Pentru aceste teste, este posibil sa ti se ceara sa nu mananci seara dinaintea testului. Daca urmezi tratament pentru tiroida, trebuie sa opresti administrarea acestuia cu 3-5 zile inainte de test.

Testul de captare a iodului radioactiv sau radioiodocaptarea .

Medicul endocrinolog va dori sa efectueze acest test pentru a masura nivelul de iod pe care glanda tiroida il poate capta. Pentru acest test, vei inghiti o cantitate sigura de iod radioactiv sub forma de pastila cu o zi inainte de test. A doua zi, un tehnician in medicina nucleara iti va scana gatul cu ajutorul unei sonde timp de doua minute. Aparatul nu atinge pielea, iar examenul nu este dureros.

Masuratoarea obtinuta in urma acestui test ajuta medicul sa determine modul de functionare a glandei tiroide. Daca testul arata ca glanda tiroida a absorbit o cantitate anormal de mica de iod, acest lucru poate insemna ca tiroida este hipoactiva, dar prezinta si alte cateva implicatii.

De exemplu, daca nivelul hormonilor tiroidieni este crescut si captarea de iod este scazuta ar putea indica faptul ca glanda tiroida secreta cantitati excesive de hormoni tiroidieni, mai degraba decat sa produca in exces.

Pe de alta parte, aceasta poate sa arate pur si simplu ca exista o cantitate in exces de iod in organism, cauzata de faptul ca tiroida are nevoie de o anumita cantitate de iod pentru a functiona. Asadar, cand sunt prezente cantitati excesive de iod, tiroida necesita doar un procentaj mic din cantitatea totala de iod, ceea se reflecta printr-o radioiodocaptare scazuta.

Un rezultat care arata niveluri anormale de iod radioactiv absorbit de glanda tiroida are, de asemenea, cateva implicatii: ar putea indica faptul ca glanda tiroida produce prea multi hormoni tiroidieni, mai degraba decat ca ii secreta, sau ar putea semnala un deficit de iod in organism.

Scintigrafia tiroidiana

Aceasta investigatie imagistica ii ajuta pe medici sa depisteze anomaliile structurale ale tiroidei. Testul este similar radioiodocaptrarea din mai multe puncte de vedere. Ti se da o cantitate mica de iod radioactiv, de obicei sub forma de capsula, sau un material radioactiv diferit, denumit technetium, care este administrat intravenos. Pe urma, o camera video speciala preia imagini ale glandei tiroide din diverse unghiuri. Procedura dureaza in jur de 30 de minute. In timpul testului, trebuie sa ramai nemiscat si cu gatul intins, ceea ce poate provoca un disconfort minor.

O scintigrafie cu rezultat anormal poate sa evidentieze fie o glanda tiroida mica, fie una marita. Investigatia poate, de asemenea, sa evidentieze zonele de pe glanda tiroida unde exista activitate intensa sau redusa.

Tratament

Scopul tratamentului hipertiroidismului este sa impiedice tiroida sa functioneze in exces.

Exista trei modalitati prin care se poate realiza acest lucru:

  1. Iod radioactiv - poate fi folosit pentru a distruge o parte din tiroida
  2. Medicamente - pot fi folosite pentru a bloca tiroida sa produca hormoni
  3. Interventia chirurgicala - poate indeparta tiroida partial sau total

Daca esti diagnosticat cu hipertiroidism de catre medicul de familie, cel mai probabil vei fi trimis la un specialist endocrinolog. Hipertiroidismul este mai putin frecvent, iar tratamentul este mai complex. Cand mergi la specialist, acesta iti va prezenta optiunile de tratament. Decizia finala de tratament va depinde de o serie de factori, intre care varsta, cauza bolii, gradul de severitate si daca ai alte probleme medicale.

Expertii in tiroida recomanda pacientilor sa aleaga tratamentul pentru hipertiroidism atat timp cat nu exista contraindicatii pentru o anumita terapie si in urma unei discutii ample cu medicul, in functie de particularitatea situatiei fiecaruia. Asadar, este important sa intelegi beneficiile si dezavantajele diverselor optiuni de tratament si sa ceri o a doua opinie daca nu te simti confortabil in legatura cu recomandarea medicului.

In tratarea hipertiroidismului sunt folosite urmatoarele tratamente:

Betablocante

Indiferent de tratamentul care se dovedeste potrivit pentru tine, medicul poate prescrie initial un medicament numit betablocant. Acesta nu va vindeca hipertiroidismul, insa va ameliora unele simptome ale bolii. Betablocantele sunt de obicei prescrise pentru a trata hipertensiunea, angina, bolile coronariene, dar sunt, de asemenea, utile ca parte a planului de tratament pentru pacientii care sufera de hipertiroidism.

Betablocantele nu reduc nivelurile de hormoni tiroidieni din sange, insa blocheaza actiunea hormonilor tiroidieni asupra tesuturilor si pot ameliora simptomele in decurs de cateva ore. In timp ce astepti sa se definitiveze planul de tratament pe termen lung, un betablocant va ajuta inima sa se relaxeze prin reducerea ritmului cardiac si a palpitatiilor, dar si a tremurului si, posibil, va diminua nervozitatea. Propranololul a fost primul din aceasta clasa de medicamente, insa medicul poate alege din peste 10 variante diferite de betablocante care au fost dezvoltate de atunci.

Medicamente cu iod radioactiv

Administrarea de iod radioactiv, procedura denumita uneori ablatie cu iod radioactiv, se dovedeste o metoda sigura si eficienta pentru tratarea hipertiroidismului. Desi in America este cea mai folosita varianta de tratament, in Europa se foloseste relativ rar. Iodul radioactiv distruge o parte semnificativa din glanda tiroida si, astfel, reduce productia de hormoni tiroidieni. La modul ideal, scopul este ca tiroida sa produca un nivel normal de hormoni, insa cel mai probabil vei ajunge sa suferi de hipotiroidism si vei fi dependent de hormoni tiroidieni pe viata – pe termen lung, tratamentul de substitutie iti va mentine normale nivelurile hormonilor tiroidieni si te vei simti bine.

Medicul va incerca sa estimeze cat de mult iod radioactiv va fi necesar pentru vindecarea hipertiroidismului. Este insa imposibil sa fie exact. Chiar daca se obtine doza exacta, tiroida poate deveni hiperactiva din nou. Daca doza nu este suficienta, fie si cu putin, sa te vindece, vei continua sa suferi de hipertiroidism si vei avea nevoie de o noua runda de tratament.

Tratamentul este simplu. Bei o bautura sau iei o pilula care contine iod radioactiv, la fel cum ai face pentru testul de radioiodocaptare, exceptand faptul ca iodul radioactiv provine dintr-un izotop radioactiv diferit decat cel folosit la testare.

La testare, o cantitate relativ mica de I-123 emite radiatii care pot fi urmarite cu o camera, nefiind periculoase pentru tiroida. In cazul tratamentului, o cantitate mai mare din mai puternicul I-131 este folosit pentru a distruge celulele tiroidei hiperactive.

Tiroida este in mod natural programata sa capteze iod si, din cauza ca este hiperactiva, este probabil sa capteze o doza semnificativa. Incepand cu aproximativ o saptamana inainte de tratament si continuand inca doua zile dupa acesta, va fi necesar sa adopti o alimentatie saraca in iod sau sa eviti sursele majore de iod, astfel incat tiroida sa fie “flamanda” dupa iod. Aceasta inseamna sa eviti toate tipurile de sare cu iod si alimentele fortificate cu iod (sarea este in regula, atata timp cat nu este iodata).

Dupa ingerare, moleculele radioactive vor incepe sa distruga celulele tiroidei. La cateva zile dupa tratament, iodul radioactiv care nu a fost captat de tiroida trece din organism in urina sau portiuni semnificative din acesta sunt reduse la o stare neradioactiva, inofensiva. Dureaza in general 6-12 saptamani ca nivelurile hormonilor tiroidieni sa ajunga la normal. In acest moment, se poate instala hipotiroidismul. Daca se intampla acest lucru, va fi nevoie sa incepi tratamentul de substitutie hormonala.

Procedura este nedureroasa, desi, in anumite cazuri, cand doza de iod radioactiv este la limita superioara, poti resimti o sensibilitate la nivelul gatului. Gura poate fi uscata ulterior, deoarece glandele salivare sunt uneori perturbate in timpul tratamentului. Totusi, este neobisnuit in cazul dozelor tipice de iod radioactiv.

Dupa tratament, va fi nevoie sa urmezi masurile de precautie timp de cateva zile, pentru a evita sa ii expui pe altii la radiatiile prezente in fluidele din corpul tau. In special, va trebui sa stai departe de femeile insarcinate sau de copiii mici, mai sensibili la expunerea la radiatii.

Alte medicamente care contin iod

In tratamentul de rutina nu sunt utilizati alti compusi care contin cantitati mari de iod, deoarece utilizarea prelungita a medicamentelor care contin iod poate inrautati afectiunea. Totusi, aceste medicamente se dovedesc utile in situatii extreme, cand nivelurile hormonilor tiroidieni trebuie rapid controlate.

De exemplu, la persoanele cu boala Graves in forma severa, acestea sunt folosite cand betablocantele si medicamentele antitiroidiene nu pot controla hipertiroidismul, precum si in cazul pregatirii pentru operatia de tiroida. Medicamentele iodate sunt, cel mai adesea, iodurile, care sunt compusi de sare ce contin iod, precum iodura de potasiu. Acestea sunt solubile in apa si functioneaza in primul rand prin diminuarea productiei glandei tiroide si a secretiei de hormoni tiroidieni.

Antitiroidiene de sinteza

Medicamentele antitiroidiene blocheaza capacitatea glandei tiroide de a produce hormoni si reduc nivelul de hormoni tiroidieni din organism. Avantajul administrarii acestor medicamente este ca nu afecteaza in mod permanent tiroida, precum o fac tratamentele radioactive. Dezavantajul este dat de incertitudinea cu privire la perioada de administrare si de faptul ca pot avea efecte adverse serioase.

Mediamentele antitiroidiene pot fi singura varianta de tratament de care ai nevoie atunci cand suferi de boala Graves, deoarece se produce vindecarea in timp si poate permite renuntarea la medicamente si, in acelasi timp, functionarea normala a tiroidei.

Aceste medicamente pot fi, de asemenea, folosite pentru tratamentul initial al cazurilor de gusa multinodulara toxica sau a adenomului toxic solitar, insa nu reprezinta o solutie pe termen lung pentru aceste afectiuni.

Administrarea de medicamente antitiroidiene timp de 1-2 ani poate determina o stare prelungita de remisie a bolii Graves, insa acest lucru se intampla Ia 20-30% dintre pacientii care aleg acest tratament. Si cei la care s-a instalat remisia pot suferi o revenire a bolii. Daca tratamentul nu produce rezultate, terapia cu iod radioactiv este o buna alternativa, cu riscuri minime si o mai mare rata de succes.

Medicamentele antitiroidiene pot fi, de asemenea, utilizate inainte de tratamentul cu iod radioactiv sau inainte de indepartarea chirurgicala a glandei tiroide. Aceasta asociere de metode terapeutice este benefica pentru pacientii cu afectiuni cardiace sau pentru persoanele in varsta care au risc cardiovascular crescut.

Datorita efectului pe care nivelurile hormonilor tiroidieni il au asupra inimii, medicul va dori sa monitorizeze indeaproape functia cardiaca pe parcursul tratamentului cu medicamente antitiroidiene. Scopul acestei abordari este sa aduca nivelurile hormonilor tiroidieni treptat catre normal inainte de inceperea terapiei cu iod radioactiv sau a interventiei chirurgicale. Procedand astfel, este minimalizat riscul de tireotoxicoza severa rezultat din inflamatia provocata de iodul radioactiv sau de interventia chirurgicala. Odata ce ai inceput sa iei medicamente antitiroidiene, va dura 1-3 luni pana sa te simti mai bine si pana cand functia tiroidei sa revina la normal.

Tratament chirurgical

Operatia trebuie efectuata de un chirurg cu experienta extinsa in chirurgia tiroidiana.

Medicul poate sa recomande o cura cu medicamente antitiroidiene inainte de intervenția chirurgicala. In unele cazuri severe de boala Graves, cand nivelul hormonilor tiroidieni trebuie controlat rapid in vederea pregatirii pentru interventia chirurgicala, sunt utilizate medicamente pe baza de iod.

In timpul operatiei, glanda tiroida este de obicei indepartata printr-o incizie deschisa. Procedura este uneori efectuata endoscopic (cu instrumente miniaturale introduse prin incizii minuscule la nivelul pielii), dar aceasta nu este metoda tipica. Chirurgia tiroidei are un palmares solid si dovedit ca fiind sigura si foarte eficienta. Complicatiile majore apar la mai puțin de 2% din pacienții operati de un chirurg de tiroida experimentat.

Complicatiile interventiei chirurgicale

Complicatiile care pot sa apara includ deteriorarea glandelor paratiroide, care sunt localizate in spatele tiroidei si care controleaza nivelul de calciu din organism. De asemenea, este posibila deteriorarea celor doi nervi laringieni, localizati de o parte si de alta a gatului, care controleaza corzile vocale, provocand raguseala sau pierderea vocii. Daca se produce deteriorarea unuia dintre acesti nervi, pierderea vocii este de obicei temporara sau partiala. Daca deteriorarea se produce la ambii nervi, pierderea vocii este mai severa si putin probabil sa se vindece de la sine.

Daca glanda tiroida a fost extirpata complet, nu mai exista tesut tiroidian care sa produca hormoni tiroidieni si vei suferi de hipotiroidism, ceea ce face necesara substitutia hormonala tiroidiana pentru restul vietii. Unele persoane care au ramas cu o parte din glanda tiroida sunt suficient de norocoase sa nu aiba nevoie de hormoni de substitutie. Totusi, aceste persoane trebuie sa isi faca periodic analizele de sange pentru a monitoriza nivelul hormonilor tiroidieni.

Surse de informatie

www.health.harvard.edu

Harvard Medical School Special Health Report, Thyroid Disease, Understanding hypothyroidism and hyperthyroidism

Consultant: Dr. Alina Burlacu, medic primar endocrinlog, Policlinica Floreasca si Policlinica Perla