Exista indicii incitante privind faptul ca invatarea gestiunii stresului poate chiar incetini imbatranirea la nivel celular. Castigatoarea Premiului Nobel, Elizabeth Blackburn de la Universitatea din California, San Francisco, a constatat ca persoanele care sunt supuse unor niveluri de stres ridicate tind sa aiba telomeri mai scurti – terminatiile de protectie de la capetele cromozomilor. Acest lucru este important pentru ca pe masura ce telomerii de scurteaza, celulele mor mai repede si imbatranirea accelereaza. Unele studii care au avut ca obiect mamele unor copii cu boli cronice au demonstrat ca acelea cu nivel de stres perceput cel mai ridicat aveau un telomer cu mult mai scurt, indicand ca celulele lor au imbatranit cu noua pana la saptisprezece ani in plus fata de ritmul normal de imbatranire al grupului cu stres scazut.
Prin contrast, un studiu de mici dimensiuni din 2013 al Lancet Oncology realizat de Blackburn and Dean Ornish a constatat ca dupa cinci ani de participare la programul Dr. Ornish privind o dieta cu grasimi reduse, exercitiu, reducerea stresului si suport social, lungimea telomerului crescuse in medie cu 10% la cei 10 participanti activi din cadrul studiului, in comparatie cu o scadere de 3% la grupul de 25 de subiecti de control. In plus, a exista un efect de „reactie de doza”, ceea ce inseamna ca, cu cat era mai mare gradul de modificari de stil de viata facute de participanet, cu atat era mai mare cresterea lungimii telomerilor acestora.
Rezultatele le completeaza pe acelea ale studiului genetic realizat in 2013 de Institutul de Medicina Minte Corp Benson-Henry, care a descoperit ca declansarea periodica a reactiei de relaxare conduce la modificari genetice care sprijina telomerii.