Borrelia ADN PCR in capusa

Boala Lyme este o infecție cauzată de bacteria Borrelia Burgdoferi, purtată în primul rând de căpușe. Testele de boală Lyme măsoară anticorpii Borrelia în sânge sau în LCR. Acești anticorpi sunt produși de sistemul imunitar al organismului ca răspuns la expunerea la Borrelia, bacteria care cauzează boala Lyme. Căpușele transmit bacteria unei persoane printr-o mușcătură. Boala apare mai frecvent primăvara și vara, în regiunile în care trăiesc aceste căpușe.

Infecția cu boala Lyme provoacă simptome care pot include o erupție cutanată caracteristică eritemică sau erupție cutanată care se extinde de la locul mușcăturii, febră, frisoane, dureri de cap și oboseală. Dacă este lăsată netratată, boala Lyme poate progresa, provocând dureri și umflături intermitente, meningită, paralizie facială (paralizia Bell), slăbiciune și amorțeală la nivelul brațelor și picioarelor, probleme de memorie și, rareori, pot afecta inima sau ochii.

Sistemul imunitar al organismului începe să producă anticorpi Borrelia. Testele de laborator pot detecta două clase diferite de anticorpi. Anticorpii IgM sunt, de obicei, detectabili la aproximativ 2 până la 3 săptămâni după debutul infecției. Valorile IgM cresc până la concentrații maxime la aproximativ 6 săptămâni și apoi încep să scadă. Anticorpii IgG sunt detectabili la câteva săptămâni după declanșarea infecției, cresc până la niveluri maxime la aproximativ 4 până la 6 luni și pot rămâne la un nivel ridicat timp de câțiva ani.

Boala Lyme poate fi uneori dificil de diagnosticat. Mușcătura poate trece neobservată și nu toată lumea va dezvolta erupția caracteristică, iar simptomele pe care le are o persoană pot fi nespecifice și asemănătoare gripei în stadiile incipiente, cu dureri articulare, care duc în final, în artrită și/sau cu simptome neurologice care apar luni mai târziu.

Boala Lyme mai este denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele și semnele ei mimează pe cele ale altor boli, iar reacția individuală față de agentul patogen este foarte diferită de la om la om.

Sunt recomandate două tipuri de teste pentru detectarea acestor anticorpi și confirmarea bolii Lyme. Testul inițial poate utiliza o metodă imunoenzimatică (EIA) sau de imunofluorescență (IFA) pentru măsurarea anticorpilor Borrelia IgM și/sau IgG. Deoarece aceste teste pot fi pozitive cu infecții cauzate de alte bacterii similare cu Borrelia, cum ar fi bacteriile care cauzează sifilis, se recomandă ca orice rezultate pozitive sau nedeterminate să fie apoi urmate de un al doilea test, numit Western Blot, pentru a confirma diagnosticul. În cazuri speciale, poate fi efectuată o testare a reacției în lanț prin polimerizare (PCR) pe un eșantion, deoarece este o modalitate mai sensibilă de a detecta o infecție cu Borrelia.

Testul de boală Lyme este comandat atunci când o persoană are semne și simptome sugestive pentru o infecție cu Borrelia, trăiește sau a vizitat o regiune în care sunt prezente aceste căpușe sau dacă se știe că persoana a fost mușcată de o căpușă.

Unele semne și simptome ale bolii Lyme pot include:

• Erupție cutanată caracteristică, care se extinde de la locul mușcăturii
• Febră, frisoane
• Dureri de cap
• Oboseală
• Tulburări musculare și articulare
• Noduli limfatici umflați

Dacă este lăsată netratată, boala Lyme poate progresa, determinând:

• Dureri musculare și articulare intermitente
• Meningită
• Slăbiciune și paralizie facială (paralizie Bell)
• Slăbiciune și durere la nivelul brațelor și picioarelor
• Artrita intermitentă cu dureri articulare și umflături, în special la articulațiile mai mari, cum sunt genunchii
• Amețeală sau apnee
• Dureri, amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor sau picioarelor
• Pierderea memoriei, dificultăți de concentrare și modificarea ritmului de somn
• Mai puțin frecvente, inflamația ochilor sau probleme cardiace (bătăi neregulate ale inimii)

Testele imunologice de imunizare (EIA) sau imunofluorescență (IFA) sunt comandate mai întâi. Testul Western Blot este comandat ca un test de urmărire, atunci când primele teste sunt pozitive sau nedeterminate.

Dacă testarea inițială este negativă, dar suspiciunea de boală Lyme rămâne ridicată, atunci testarea poate fi repetată după câteva săptămâni.

Atunci când o persoană nu are simptome tipice sau un istoric de mușcătură și nici nu a fost într-o zonă în care există căpușe, se exclud alte cauze ce ar fi putut da simptomele, înainte de a suspecta și de a testa pentru boala Lyme.

Un adult sănătos care nu a fost niciodată infectat cu bacterii Borrelia, nu va avea anticorpi.

Dacă o persoană are semne și simptome și dacă testul inițial EIA sau IFA și Western Blot sunt pozitive, atunci este posibil ca persoana să aibă boala Lyme.

Dacă anticorpul IgM este pozitiv, iar IgG și Western Blot sunt negative, atunci persoana poate avea o infecție foarte recentă sau un rezultat fals pozitiv al testului.

Dacă toate testele sunt negative, atunci fie simptomatologia persoanei se datorează unei alte cauze, fie nivelurile de anticorpi sunt prea mici pentru a fi detectate la momentul respectiv. Retestarea în 2 până la 3 săptămâni poate fi necesară pentru confirmarea sau excluderea infecției.

Dacă IgM și Western Blot sunt negative, dar IgG este pozitiv, atunci fie persoana s-a recuperat din boala Lyme, fie aceasta se datorează unei alte cauze.

Dacă se efectuează testarea PCR și rezultatul este pozitiv, atunci indică o infecție cu Borrelia. Dacă rezultatul testului este negativ, atunci nu există nici o infecție sau nivelurile de ADN sunt prea mici pentru a putea fi detectate.

O dată ce o persoană a suferit de boala Lyme, ea va avea, de obicei, cantități detectabile de anticorpi IgG de Borrelia în sânge pentru tot restul vieții.

Borrelia aparține unei clase de bacterii, numite spirochete. Alte afecțiuni cauzate de spirochete, cum ar fi sifilisul și leptospiroza, pot determina rezultate fals pozitive, la fel ca și alte afecțiuni, cum ar fi infecția HIV, mononucleoza și o varietate de tulburări autoimune.

Următorul tabel rezumă rezultatele care pot fi observate în cazul testelor de anticorpi ale bolii Lyme: