Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Limfedem (Edem limfatic)

Limfedemul, numit si edem limfatic, este o afectiune cauzata de o acumulare de lichid limfatic in tesuturi, care apare in urma unor tratamente chirurgicale in bolile oncologice sau in cazul unor boli parazitare si este, de cele mai multe ori, o problema de sanatate asociata sau determinata de unele boli genetice. Instalat, limfedemul nu poate fi vindecat, dar cu un tratament corect, poate fi controlat si ameliorat.

Limfedemul este o afectiune incurabila

 

Ce este limfedemul. Tipuri de edem limfatic

Limfedemul este o afectiune a sistemului limfatic. Acesta face parte din sistemul circulator, fiind parte integranta si din sistemul imunitar. Sistemul limfatic este o retea de vase pe traseul carora se afla organele si tesuturile limfoide. Prin aceste vase circula limfa, care, spre deosebire de sange si de sistemul circulator, nu este un sistem inchis.

La nivelul capilarelor sangvine, este filtrata circa 90% din cantitatea de sange, in fiecare zi. Partea lichida a sangelui, numita plasma (adica mediul de transport pentru celulele sangvine si nutrienti) este reabsorbita in cea mai mare parte, iar un rest, de circa 10%, ramane in tesuturile interstitiale. Aici intervine una din principalele functii ale sistemului limfatic, care preia acest surplus. A doua functie esentiala a sistemului limfatic este cea legata de imunitate. Limfa este asemanatoare cu plasma sanguina (contine reziduuri, resturi celulare, proteine), avand in plus celule limfatice cu rol principal in imunitatea generala a organismului. Pe traseul vaselor limfatice se afla organele limfoide (ganglionii limfatici, splina, timusul si amigdalele), care curata limfa si pun in circulatie celulele limfatice cu rol in imunitatea generala. Mai trebuie spus ca limfa este pusa in circulatie prin contractiile musculare.

Intreruperea ori blocarea sistemului limfatic sau anomaliile genetice ale acestuia duc la acumularea de limfa in tesuturi, fenomen numit limfedem, manifestat in principal prin umflarea unui membru, a ambelor membre (superioare sau inferioare) sau a altor zone ale corpului (torace, cap, organe genitale).

Cauzele edemului limfatic

Limfedemul poate sa fie primar sau secundar.

Limfedemul primar este relativ rar, fiind o forma de edem limfatic ce nu are asociata o alta afectiune medicala. Poate fi:

  • Congenital (prezent la nastere);
  • Limfedem praecox (apare de la 1 la 35 de ani si reprezinta 77-94% din toate cazurile de limfedem primar);
  • Limfedem tarda (se instaleaza dupa varsta de 35 de ani, in urma unei anomalii de dezvoltare, a unei traume, boli sau in urma pierderii mobilitatii).

Limfedemul primar afecteaza in principal fata, organele genitale si membrele. Are o importanta componenta genetica, fiind transmis ereditar.

Edemul limfatic primar este o afectiune mostenita, cauzata de dezvoltarea anormala a sistemului limfatic, iar cauzele care duc la aparitia acestuia sunt:

  • Boala Milroy (limfedem congenital), care este o patologie rara ce afecteaza functia normala a sistemului limfatic, prin formarea anormala a ganglionilor limfatici in timpul vietii intrauterine;
  • Boala Meige (limfedem praecox), care apare cel mai frecvent la pubertate, la femei, in timpul sarcinii, dar si mai tarziu, pana la varsta de 35 de ani;
  • Limfedem cu debut tarziu (limfedemul tarda) este orice edem limfatic, fara alta cauza patologica asociata, care apare dupa varsta de 35 de ani.

Cauzele edemului limfatic secundar

Este cea mai frecventa forma de edem limfatic. Edemul limfatic secundar apare ca urmare a unor interventii chirurgicale sau boli asociate. Este produs de orice afectiune, traumatism major sau procedura medicala care duce la lezarea ganglionilor limfatici sau a vaselor limfatice.

Principalele cauze care pot duce la aparitia limfedemului secundar sunt:

  • Interventia chirurgicala - indepartarea, din necesitate terapeutica, sau lezarea ganglionilor si a vaselor limfatice poate duce la limfedem. Indepartarea ganglionilor limfatici are loc cu scopul de a impiedica raspandirea unor forme de cancer in cursul unor operatii ample (de san, de exemplu);
  • Terapia oncologica folosind radiatii - poate leza sistemul limfatic sau vasele limfatice;
  • Unele forme de cancer - in cazul in care tumora blocheaza un ganglion limfatic sau fluxul de lichid limfatic (cancer mamar, de piele, de col uterin si vulval, cancerul de prostata sau penis);
  • Infectiile ganglionilor limfatici - pot afecta fluxul de lichid limfatic. Limfedemul ca urmare a unor infectii este, de regula, asociat cu boli tropicale;
  • Arsurile profunde - compromit ganglionii limfatici si vasele limfatice.
Edemul provoaca umflarea intregului membru

 

Factori de risc

Dincolo de cauzele care pot declansa limfedemul secundar si de cele genetice, responsabile pentru forma primara a afectiunii, exista si o serie de factori de risc care pot duce la edeme limfatice:

  • Boala venoasa cronica poate duce, la unele persoane, la aparitia edemelor. Venele anormale sau varicoase amplifica acumularea de lichid in spatiile tisulare mult peste capacitatea sistemului limfatic de a drena acest exces. Tromboza venoasa profunda, cauzata de cheaguri in venele profunde, poate sa fie o alta cauza;
  • Obezitatea grava. Nu este clar modul in care se produce, dar se crede ca tesutul adipos blocheaza functionarea normala a sistemului limfatic;
  • Traume care duc la pierderea de tesut moale, in urma accidentelor rutiere grave, de exemplu;
  • Afectiunile care provoaca inflamatii pot sa deterioreze permanent sistemul limfatic, artrita reumatoida, de pilda;
  • Bolile cardiace, mai ales insuficienta cardiaca cronica, ceea ce se reflecta in incapacitatea vaselor de sange de a sustine reintoarcerea sangelui la inima. Edemul limfatic la membrele inferioare poate fi cauzat si de tensiunea arteriala crescuta;
  • Ortostatismul, temperaturile ridicate, tratamentele cutanate puternic vasodilatatoare, sauna, efortul fizic crescut (la biciclisti) duc la cresterea nivelului de lichid interstitial;
  • Infectii ale pielii, precum si formele de celulita fibroasa grava;
  • Imobilitatea, din orice cauze, poate favoriza aparitia limfedemului.

Simptome

Primul semn care poate indica edemul limfatic este umflarea membrelor inferioare sau/si superioare. Pot fi afectate unul sau ambele. Limfedemul produce umflarea intregului membru, inclusiv a degetelor. Umflarea se asociaza cu un sentiment de greutate, presiune, durere si disconfort. Uneori, umflarea membrelor poate produce limitarea mobilitatii. Un alt simptom poate sa fie ingrosarea si inrosirea pielii.

Umflarea cauzata de limfedem variaza de la modificari usoare, greu de observat, pana la cele extreme.

Exista situatii in care edemele limfatice sunt simptome in alte patologii, de cele mai multe ori fiind vorba de afectiuni tumorale (maligne sau benigne) care, prin presiunea exercitata, blocheaza fluxul limfatic, astfel incat se poate asocia si o simptomatologie determinata de afectiunea respectiva.

Limfedemele se pot asocia, in unele situatii, cu cresterea temperaturii locale, senzatie de arsura locala, intepaturi, furnicaturi sau stare febrila, frisoane, senzatie de sete, stare generala alterata.

Diagnostic

Examenul, evaluarea clinica si anamnestica a factorilor de risc (mai ales interventii chirurgicale si afectiuni oncologice tratate chirurgical, terapii cu radiatii, accidente) pot pune diagnosticul de limfedem. Daca, insa, cauza nu este identificata, se pot realiza o serie de teste care sa puna in evidenta starea sistemului limfatic. Testele pot include examinare RMN si/sau scanare CT, care pot arata blocajele limfatice. O alta solutie de investigatie este ecografia Doppler, care poate identifica locul obstructiilor.
 
Imagistica sistemului limfatic (limfoscintigrafie) - testul implica un colorant radioactiv si scanarea corporala, iar imaginile de inalta rezolutie arata o harta a sistemului limfatic, care evidentiaza zonele cu blocaje.

In cazul edemelor mai greu de identificat, se foloseste tehnica bioimpedantei. Se utilizeaza electrozi care descarca o sarcina electrica mica, masurandu-se rezistenta tesuturilor la curentul electric, astfel stabilindu-se zonele unde sunt prezente edeme si volumul acestora.

Diagnosticul de limfedem trebuie sa excluda cauzele de natura cardiaca, oncologica sau boala venoasa cronica, pentru care exista tratamente specifice, care pot duce, indirect, la ameliorarea edemelor limfatice.

Bandajele copresive sunt parte din terapie.

 

Tratament, preventie si posibile complicatii

Tratamentul recomandat pentru limfedem este terapia limfatica decongestionanta. Desi nu este un remediu, poate ajuta la controlul si ameliorarea simptomelor. Tratamentul este unul de durata, dar poate aduce limfedemul (primar si secundar) sub control.

Exista mai multe etape ale terapiei:

  • Exercitiile fizice terapeutice - duc la mobilizarea mai buna a lichidelor;
  • Bandaje de compresie - pentru a completa exercitiile fizice si pentru a reduce acumularea ulterioara;
  • O ingrijire riguroasa a pielii, edemele afectand sanatatea cutanata, pentru a reduce riscul de infectii. Limfedemul poate duce la ulcere cutanate;
  • Tehnici de masaj specializate, cunoscute sub numele de drenaj limfatic manual. Acest masaj stimuleaza fluxul de lichid in sistemul limfatic si reduce edemele.

Terapia limfatica decongestionanta este faza intensa a terapiei. Tratamentul este zilnic, poate dura saptamani sau luni si duce la reducerea edemului. Urmeaza o faza de intretinere (bandaje compresive - nu stramte), miscare si masaj.

Exista situatii in care tratamentul chirurgical poate fi o alternativa eficienta. Exista trei tipuri principale de interventii chirurgicale ce pot fi utile pentru aceasta afectiune:

  • Chirurgie de debulking prin care se face o excizie masiva a tesutului subcutanat din zona afectata (procedura Charles);
  • Eliminarea grasimii prin liposuctie;
  • Restabilirea fluxului limfei prin conectarea sistemului limfatic la vasele de sange din apropiere (anastomoza limfatico-venoasa);
  • Terapie cu laser.

Exista terapii medicamentoase, dar acestea se pot face exclusiv cu recomandarea si sub stricta supravegere medicala. Uzual, sunt folosite medicamente din grupurile de benzopironele si retinoizi care au efect simptomatic, neputand ameliora cauza, dar pot scadea fluxul limfatic, avand efect antiinflamator intens si reducand temperatura locala.

Exista si terapii naturiste, dar eficienta lor pe termen lung este incerta.

Preventie

Este imposibil de prevenit aparitia limfedemului, dar o serie de atitudini pot limita riscul de a-l dezvolta. In cazul in care deja exista, aceste sfaturi pot limita agravarea.

  • O buna ingrijire a pielii, tratarea eczemelor;
  • Tratarea cu atentie a taieturilor si a oricaror porti de intrare cutanate pentru bacterii. Zonele afectate de limfedem se pot infecta rapid si grav;
  • Hidratarea pielii;
  • Evitarea bailor si a dusurilor fierbinti;
  • Prevenirea infectiilor fungice ale unghiilor si a mersului cu piciorul gol, indiferent de conditii;
  • Evitarea hainelor si incaltarilor stramte;
  • Limitarea oricaror traumatisme cutanate pe membrul sau zona afectata (epilat, vaccinari, injectii, acupunctura);
  • Evitarea frigului;
  • Mentinerea membrului afectat (mai ales a celor inferioare) intr-o pozitie ridicata, de fiecare data cand este posibil;
  • Un stil de viata cat mai sanatos, evitarea sedentarismului si reducerea greutatii corporale.

Complicatii

Riscul unor complicatii severe in cazul persoanelor afectate de limfedem se mentine relativ ridicat daca suferinta nu este tratata corect.

Principala complicatie, si cea mai frecventa, o reprezinta infectiile bacteriene ale pielii, care se pot generaliza cu o infectie a vaselor limfatice (limfangita). Infectiile sunt cu atat mai grave si mai probabile in cazul persoanelor care au pe langa limfedem si alte afectiuni asociate (diabet, imunodeficite, corticoterapie etc.). Practic, orice leziune cutanata in zona edemului poate sa fie un punct de intrare pentru o infectie cu evolutie rapida si grava.

Limfangiosarcoma. Este o forma rara de cancer a tesutului moale, care poate aparea in cazul formelor severe de limfedem netratat. Printre posibilele semne de limfangiosarcom se numara urmele rosii-violacee pe zona unde se manifesta limfedemul.

Efecte psihologice. Limfedemul afecteaza aspectul, iar acest lucru poate avea un impact psihologic important, mai ales in cazul celor care sufera de cancer. Edemul limfatic este unul din factorii favorizanti pentru aparitia depresiei.

Nu exista un remediu cu adevarat eficient pentru limfedem. Din pacate, aceasta afectiune este una progresiva, iar prognosticul depinde de gravitatea bolii. Un stil de viata sanatos, o dieta echilibrata, miscarea si exercitiile fizice pot reduce acumularea de lichide si pot stimula fluxul limfatic. Respectarea sfaturilor medicale poate mentine boala sub control.