Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Infertilitatea, de la resemnare si vinovatie la fericire

Articol de Silvana Pătrăşcanu Senior Editor
In condițiile în care populația lumii a atins 8 miliarde, ar putea parea exagerata ingrijorarea referitoare la problemele de fertilitate ale oamenilor. Si totusi, date statistice medicale sustin ca circa 50 de milioane de cupluri nu pot concepe natural, ceea ce reprezinta intre 12 si 15% din totalul perechilor aflate la varsta fertila, iar aceste procente cresc sensibil in fiecare an.

Cauzele infertilitatii sunt impartite egal intre sexe, dar ceea ce este considerat unanim cu adevarat ingrijorator este faptul ca, in circa 20% (dupa unele studii chiar 30%) dintre situatii nu se poate identifica motivul pentru care oamenii nu pot procrea. Rezerva de ovule a femeilor incepe sa scada semnificativ dupa varsta de 35 de ani (date noi plaseaza acest moment mult mai aproape de 32 de ani), fapt fiziologic cunoscut si considerat normal, iar peste 52% dintre copiii care vin pe lume in Europa si America au mame cu varsta de peste 30 de ani.

Mai mult, potrivit oamenilor de stiinta de la Universitatea din Ierusalim, numarul spermatozoizilor a scazut la mai mult de jumatate in ultimii 40 de ani si continua sa scada cu o medie de 1,4% pe an. 
Infertilitatea este considerata o problema, pe care multi o califica deja ca fiind alarmanta si ingrijoratoare. 

Doctor Corina Dud este medic primar obstetrica-ginecologie specializat in tratamentul infertilitatii cuplului si reproducere umana asistata si ne-a raspuns la cateva intrebari despre infertilitate, cu referire mai ales la trairile, temerile, fericirile si tristetile celor care au aceasta problema si decid sa apeleze la stiinta pentru o solutie care sa le implineasca dorinta de a avea copii, in conditiile in care infertilitatea are un puternic impact emotional.
 

Ce efecte are infertilitatea asupra oamenilor si de ce vor oamenii sa aiba copii? 

Dr Corina Dud: Dorinta de a avea copii este una inscrisa in codul nostru genetic. Este normalitatea, firescul, legea firii, instinct de supravietuire. I se poate spune oricum si oricum i-am spune, dorinta de a avea urmasi este corecta si justificata.

A nu vrea sa ai copii este o decizie personala, la fel de normala, iar cei care o adopta au argumente la fel de temeinice. Insa a vrea sa ai copii, copiii tai biologici, si a nu putea sa iti indeplinesti aceasta dorinta este o suferinta, care include o multitudine de trairi. Cutumele sociale, dorinta personala, convingerea justificata ca un copil este o sursa de motivare in sine, dar si pentru cuplu, sunt cele mai frecvent invocate, dar sunt si o multime de alte motive.

Cert este ca un cuplu sau o femeie care-si doreste sa aiba copii si nu-i poate concepe in mod natural experimenteaza o stare de profunda anxietate. Cred ca cei mai multi se resemneaza, dar exista si un numar semnificativ – si in continua crestere – care aleg sa ceara ajutor specializat. Infertilitatea, constatata medical, sau pierderea timpurie si repetata a sarcinilor sunt la fel de dureroase ca un doliu si sunt percepute de cuplu cu aceeasi intensitate. Si nu este o suferinta de moment, ci una de lunga durata, uneori continua. O suferinta intensa, profunda, deseori neinteleasa, greu de impartasit, de explicat, care produce adevarate traume. Efectele psihice ale infertilitatii sunt chinuitoare.   
 

Partenerii unui cuplu percep diferit infertilitatea? 

Dr Corina Dud: Da si nu. Sau mai bine spus depinde de intensitatea legaturii dintre parteneri. Cu cat aceasta este mai puternica cu atat suferinta va fi mai egala. Probabil ca exista si ideea ca femeile au cea mai mare responsabilitate si de aici convingerea ca sentimentele ar putea fi diferite. Nu agreez termenul de „responsabilitate”. Oamenii nu sunt vinovati pentru ca nu pot concepe si/sau duce la termen o sarcina. Infertilitatea trebuie inclusa in patologii, are cauze si acestea sunt de natura organica.

Le cautam, le gasim, le tratam. Si daca nu pot fi tratate apelam la reproducerea umana asistata si ne asumam riscul ca reusita interventiilor sa fie undeva intre 30% si 50%. Poate fi si mai mult, dar si mai putin, dar aceasta este influentata doar de datele biologice ale cuplurilor, nu de strategia medicala in sine, dar si de modul in care se face evaluarea statistica a raportului dintre reusite si nereusite. Succesul depinde de varsta femeii, calitatea ovocitelor, a materialului seminal si a embrionului. Foarte multe variabile, deci. 
 

Cum reactioneaza un cuplu atunci cand se stabilesc diagnosticul si cauza infertilitatii?

Dr Corina Dud: Statistic cauzele infertilitatii sunt sensibil egale intre sexe. In circa 40% este o cauza feminina, 40% masculina, uneori ambii parteneri au disfunctii, iar in 20% dintre situatii nu se poate identifica care este motivul pentru care un cuplu nu poate concepe natural. Unele statistici duc acest din urma procent chiar la 30%. Pentru aceste cupluri exista o cauza, dar aceasta nu poate fi stabilita, ceea ce este cu adevarat ingrijorator.

Probabil ca s-a mai spus asta, dar infertilitatea este o problema a cuplurilor, nu este a ei sau a lui, ci a lor. Sunt impreuna pe acest drum, indiferent daca doar unul dintre ei are o problema. Atunci cand, dupa investigatii, ajungem in momentul in care discutam despre cauze, oamenii trec printr-un soc. Apare si o reactie de negare, mai ales in cazul barbatilor care afla ca problema este la ei. Nu sunt deloc rare situatiile in care apare un sentiment de vinovatie, de rusine.

Femeile accepta mai usor ideea ca motivele pentru care nu pot avea un copil tine de capacitatea lor reproductiva. Barbatii insa sunt ceva mai inclinati spre negare. 

Cum gestionati aceste reactii? 

Dr Corina Dud: Am mai spus: infertilitatea nu este o vinovatie. Si cu asta trebuie sa incepem. Sa depasim momentul responsabilitatii. Indiferent daca motivele sunt ale femeii, ale barbatului sau ale amandurora. Invinovatirea nu are rost. Rusinea este nemotivata. Suntem oameni, nu suntem perfecti. Si daca un cuplu ajunge la medic pentru ca dorinta de a avea copii nu se implineste in mod natural, atunci trebuie sa accepte ideea ca undeva va fi identificata o problema care este si primul pas spre rezolvare.

Asa trebuie privite lucrurile. Deseori, pentru linistea lor repetam unele analize, mai ales in cazul barbatilor, pentru ca fiziologia lor necesita unele reluari ale investigatiilor, inainte de a trage o concluzie definitiva. 

Din experienta mea am constata ca dupa primul moment, cumva mai dur, al constientizarii cauzelor, dupa un diagnostic, lucrurile se mai calmeaza. Indemnul meu este acela de a nu se resemna, pentru ca nu este cazul. Diagnosticul este dovada ca sunt gata pentru o lupta care se poate finaliza cu fericirea de a fi parinti.

Si asta este ceea ce le spun, daca dorinta lor este profunda, atunci vor fi motivati sa mearga, impreuna, mai departe. Ma bucura atunci cand un cuplu analizeaza diagnosticul, pune in balanta sansele de reusita, isi asuma riscurile nereusitei si revine in cabinet, decis sa continue. Devenim o echipa, uneori glumim pe seama situatiei, dar nu renuntam. 

Ce-i sfatuiti pe cei care vor copii si constata ca sarcina nu apare? 

Dr Corina Dud: Sa nu astepte. Daca trece mai mult de un an in care au incercat si sarcina nu a aparut spontan, sa vina la medic. Un an, pentru cuplurile unde femeia are pana in 35 de ani, sase luni atunci cand acest prag a fost depasit. Este extrem de trist sa asisti la durerea unor tineri cand, dupa analize, se constata ca femeia, de 32-35 de ani, are o rezerva ovariana ca a unei femei de 50, cu AMH 0,3 sau ca probleme de fertilitate masculina sunt cu adevarat serioase. M-am intalnit cu astfel de situatii si sunt foarte dificile, chiar si pentru mine. 

Este la fel de trist sa constati ca varsta celor care au nevoie de ajutor este din ce in ce mai mica si problemele din ce in ce mai mari. Exact in ideea asta, cred ca nu este corect sa planificam copilul dupa ce punem la punct cariera, casa, vacantele, calatoriile si asa mai departe. Natura are si ea regulile ei, putem noi sa intervenim, sa reparam sau sa o ajutam, dar nu ne iese intotdeauna.

Uneori pur si simplu nu se mai poate. Uneori exista solutii, chiar si atunci cand biologic, cuplul nu mai poate procrea. Fie criogenam ovocite si sperma la 25 de ani, fie apelam la ovocite si sperma donate. Posibilitatea gametilor donati este cel mai greu de acceptat, pentru ca trebuie depasite niste bariere psihologice foarte puternice. Un cuplu isi va dori in primul rand copilul biologic, este pana la urma prima justificare a procedurilor de reproducere asistata la care apeleaza.

Cu toate acestea sunt situatii cand utilizarea materialului genetic donat duce la obtinerea sarcinii si a copilului sanatos atat de mult dorit.

 

Cum reactioneaza un cuplu la o nereusita? 

Dr Corina Dud: O nereusita este intotdeauna dureroasa, dar primul esec, fie ca este vorba despre inseminare artificiala sau fertilizare in vitro este mai dificil de depasit. Cumva, prima data speranta este la cel mai ridicat nivel. De asta si dezamagirea este atat de mare. Dupa ce trece un timp, in care se consuma tristetea, cele mai multe cupluri revin si continuam impreuna sa facem tot ceea ce poate face medicina moderna de azi, cu calm si incredere in reusita. Apropo, avem posibilitatea de a face teste noi, cu beneficii exceptionale. Este acceptat esecul, dar nu se renunta la lupta, si asta duce de multe ori la succes. Poate ca nu ar trebui sa spun, dar fiecare insucces ma indurereaza si pe mine la fel de tare. 
 

Dupa cate incercari nereusite ne oprim sau altfel spus cate proceduri reprezinta media care in final duce la nasterea unui copil? 

Dr Corina Dud: Nu exista un numar limita de incercari. Limita o reprezinta varsta femeii sau si mai mult de atat, calitatea ovocitelor recoltate. Incercam pana reusim sau atata vreme cat avem energia si psihicul sa continuam. Dar, cum spuneam, primul esec este cel mai dificil, apoi intervine acceptarea, acumularea de informatii, descoperirea experientelor prin care au trecut alte cupluri si totul devine putin mai usor de gestionat din punct de vedere emotional.

In functie de statusul biologic al cuplului incercam prin inseminare artificiala si daca nu izbandim, trecem la FIV, daca cuplul este pregatit pentru asta. Oricum pentru fiecare situatie in parte, cu toate analizele si datele pe masa, ca sa spun asa, cuplul este consiliat. Uneori sunt necesare tratamente preliminare, interventii chirurgicale sau trecem direct la FIV pentru ca timpul este cel mai mare inamic si daca mergem din etapa in etapa, putem pierde ferestrele de oportunitate.  
 

Care sunt cele mai mari temeri ale cuplurilor care apeleaza la reproducerea umana asistata?

Dr Corina Dud: Frecvent, ridica cele mai mari intrebari stimularea ovariana pentru recoltarea de ovocite ca parte din procedura de fertilizare in vitro. Exista mitul ca poate avea efecte adverse. Nimic mai neadevarat. Daca exista simptome neplacute, acestea sunt tranzitorii, nu au niciun efect nedorit pe termen lung, indiferent daca se va obtine sau nu o sarcina. La fel de mult ne preocupa si sanatatea viitorului copil, atunci cand conceptia are loc in afara organismului.

Embrionii sunt testati genetic, se fac si teste genetice cuplului inainte de recoltarea gametilor. Scopul este acela de a aduce pe lume un copil sanatos si nu ne abatem de aceasta cerinta, iar un embrion sanatos sporeste sansele de implantare cu succes. Exista reticente si fata de criogenarea embrionilor. Mituri si acestea. Nu exista nicio diferenta intre conceptia spontana, naturala si cea in vitro sau la utilizarea embrionilor congelati asupra sanatatii viitorului copil.  
 

Poate fi  prevenita infertilitatea?

Dr Corina Dud: Chiar daca nu toate cauzele care duc la infertilitate, pentru ambele sexe, pot fi prevenite, unele probleme pot fi evitate. Endometrioza, sindromul ovarelor polichistice, bolile din copilarie (oreionul, de exemplu), varicocelul si alte afectiuni testiculare, nu pot fi prevenite. Din pacate foarte des oamenii devin constienti de sanatatea reproductiva atunci cand constata ca nu pot avea copii in mod natural. Unele dintre alegerile pe care le facem au impact pe termen lung. Femeile trebuie sa ia in calcul varsta biologica ca fiind un factor determinant. 35 de ani, pentru femei este varsta pana la care totul este mai usor, 40 de ani pentru barbati.

Alaturi de asta conteaza si mentinerea unei greutati normale, o dieta echilibrata, miscare - dar nu exagerata, reducerea consumului de cofeina, limitarea consumului de alcool, renuntarea la fumat (un inamic teribil al fertilitatii, la ambele sexe), somn adecvat si timp liber pentru a scadea nivelul de stres si pentru a imbunatati sanatatea mentala si emotionala, si ele foarte importante. 

Sanatatea reproductiva se pastreaza si prin evitarea bolilor cu transmitere sexuala cum sunt chlamydia si gonoreea, cauze ale infertilitarii la ambele sexe, pentru ca pot duce la blocarea trompelor uterine, prostatita si alte probleme cu impact asupra fertilitatii. Evitarea toxinelor si a consumului de steroizi, in cazul barbatilor si, tot pentru ei, expunerea prelungita la caldura mare si purtarea de lenjerie de corp stramta.

Nu trebuie sa ne preocupe fertilitatea abia atunci cand constatam ca ceva nu merge. Este o chestiune care face parte din sanatatea generala si are nevoie de atentie, iar masurile de preventie despre care am vorbit sunt valabile pentru sanatate in general, cu mici elemente particulare in plus. Putina grija, face diferenta. 

Consultant: Dr. Corina Dud, medic primar obstetrica ginecologie in Spitalul Premiere, Timisoara

Cere o programare

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Acest site este protejat de reCAPTCHA si se aplica Politica de confidentialitate si Termeni si conditii.