EDU.REGINAMARIA.RO

Analizele de laborator pentru diagnosticul infectiilor de tract urinar

Articol de Ileana Andreescu Senior Medical Editor
tract-urinar
Infectia de tract urinar (ITU) este una dintre cele mai frecvent diagnosticate infectii, atat in ambulatoriu, cat si la pacientii internati. In mod normal, urina este sterila. ITU apare atunci cand bacteriile, care provin de obicei din flora intestinala, intra in tractul urinar si cauzeaza o infectie.

Tractul urinar este sistemul de colectare si eliminare a urinei si include rinichii, ureterele (conductele care fac legatura intre rinichi si vezica urinara), vezica urinara si uretra (ultima portiune a tractului urinar prin care se elimina in exterior urina). ITU se poate produce in diverse parti ale tractului urinar.

Majoritatea infectiilor urinare sunt localizate la nivelul vezicii urinare (cistita), dar pot sa afecteze si rinichii (pielonefrita) sau uretra (uretrita).

Infectiile de tract urinar pot sa apara la orice varsta, atat la copii, cat si la adulti. La adult, infectiile de tract urinar sunt mai frecvente la femei, din cauza anatomiei lor. O femeie are uretra mai scurta comparativ cu cea a barbatului, ceea ce miscoreaza distanta pe care bacteriile trebuie sa o parcurga pentru a ajunge la vezica urinara.

Diagnosticul de laborator de infectie urinara este pus pe baza sumarului de urina si a identificarii bacteriei in urina (urocultura). In cazul infectiilor urinare recurente, medicul va recomanda efectuarea unor investigatii imagistice (ecografie, CT sau IRM renal) sau a cistoscopiei (vizualizarea interiorului vezicii urinare cu ajutorul unui tub subtire cu o camera video miniaturala in capat). Tratamentul infectiilor urinare consta in administrarea de antibiotice.

Tipul de antibiotic si durata tratamentului depinde de tipul de infectie urinara si de bacteria identificata in urina. Atunci cand infectiile urinare sunt tratate corespunzator in timp util, rareori duc la complicatii.

Tipuri de infectii de tract urinar

Exista mai multe clasificari ale infectiilor de tract urinar in functie de localizarea infectiei, de prezenta sau absenta simptomelor, respectiv a unor cauze subiacente, cum sunt anomaliile structurale ale tractului urinar care pot complica raspunsul la tratament si evolutia bolii.

ITU joase si inalte

Dupa localizare, infectiile de tract urinar pot fi:

  • ITU joase -  infectia este localizata la nivelul vezicii urinare (cistita) sau a uretrei (uretrita)
  • ITU inalte - cand sunt afectati rinichii (pielonefrita)

ITU asimtomatice si simptomatice

Dupa simptomatologie, infectiile de tract urinar pot fi:

  • ITU asimptomatice - prezenta de bacterii in urina (bacteriurie) fara simptomatologie clinica (bacteriuria asimptomatica)
  • ITU simptomatice  - bacteriurie insotita de manifestari clinice

ITU asimptomatice (bacteriuria asimptomatica)

Sunt cazurile in care se identifica bacterii in urina, insa pacientul nu are simptome urinare. Prevalenta acestei conditii medicale, cunoscuta sub denumirea de bacteriurie asimptomatica, creste odata cu inaintarea in varsta. Bacteriuria asimptomatica este frecventa la varstnici si a fost raportata la 50% dintre femeile din institutiile de ingrijire pe termen lung.

La barbati, prevalenta bacteriuriei asimptomatice creste semnificativ dupa varsta de 60 de ani.

Totusi, screening-ul de rutina al pacientilor asimptomatici nu este recomandat, conform ghidului Societatii Americane de Boli Infectioase.

Singurele populatii la care sumarul de urina si urocultura de screening si-au dovedit eficacitatea sunt:

  • Femeile insarcinate
  • Pacientii care urmeaza sa faca o procedura sau operatie urologica (ca de exemplu,  cistoscopie, rezectia endoscopica a prostatei, etc.)

ITU simptomatice

Se caracterizeaza prin bacteriurie insotita de reactie inflamatorie (piurie - prezenta de leucocite in urina) si manifestari clinice.
 
Simptomele cistitei sunt:

Senzatie de presiune sau disconfort in abdomenul inferior

  • Durere la urinare (disurie)
  • Urinare frecventa
  • Mictiune imperioasa (nevoia urgenta de a urina, insa cu urinarea unei cantitati mici)

Simptomele pielonefritei sunt:

  • Comparativ cu cistita, pielonefrita are adesea o prezentare sistemica mai severa. In plus fata de simptomele cistitei, pacientii cu infectie la nivelul rinichilor pot prezenta:
  • Durere in flanc - durere in spate, in unghiul costovertebral
  • Febra inalta (> 38oC)
  • Frisoane
  • Greata si varsaturi

Simptomele uretritei sunt:

  • Urinare dureroasa
  • Scurgere anormala

ITU complicate si necomplicate

Dupa prezenta sau absenta anomaliilor structurale sau malformatiilor urologice, infectiile de tract urinar se clasifica in infectii necomplicate sau complicate. Aceasta clasificare este utila pentru a determina tipul de antibiotic si durata tratamentului.

ITU necomplicata

  • ITU necomplicata este infectia de tract urinar care apare fara sa existe anomalii structurale urologice.
  • Un exemplu este cistita necomplicata care apare frecvent la femeile sanatoase care locuiesc in comunitate. Cea mai frecventa bacterie care cauzeaza cistita la femeie este Escherichia coli  (E. coli), care poate fi tratata cu diverse antibiotice.
  • Infectiile necomplicate sunt rare la barbati datorita caracteristicii anatomice a uretrei acestora, care este mai lunga si protejeaza impotriva transmiterii ascendente a bacteriilor. Infectia de tract urinar necomplicata la barbatii tineri poate fi rezultatul activitatii homosexuale sau al lipsei circumciziei. In caz contrar, ITU la barbati sunt adesea clasificata ca fiind o infectie de tract urinar complicata.
  • Cea mai frecventa bacterie care cauzeaza o infectie necomplicata este Escherichia coli, urmata de alte Enterobacteriaceae, inclusiv Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae si Staphylococcus saprophyticus.

ITU complicata

  • Infectia de tract urinar complicata are diverse definitii, insa cele mai consistente caracteristici ale pacientului sunt prezenta unui corp strain, obstructia, retentia urinara, imunosupresia, insuficienta renala, transplantul renal si sarcina.
  • Bacteriile implicate sunt asemanatoare cu cele care cauzeaza infectiile necomplicate, insa pot avea o rezistenta crescuta la antibiotice.

Cum se diagnosticheaza infectia de tract urinar

Infectia de tract urinar poate fi diagnosticata prin examinarea urinii. Doua analize de laborator sunt frecvent folosite:

  • Sumarul de urina: este un grup de teste fizice, biochimice si microscopice (biochimie si sediment urinar) care pot da indicii de infectie urinara.
  • Urocultura: testul detecteaza si identifica bacteria specifica in urina.
  • Antibiograma: testeaza sensibilitatea bacteriei la antibiotice, ceea ce ii ajuta pe medic sa determine care antibiotic este cel mai potrivit.

In cazul pacientilor cu ITU complicata, pot fi efectuate analize de sange suplimentare:

  • Hemoleucograma completa: pentru a evalua un pacient cu septicemie, o complicatie severa la infectie
  • Hemocultura: pentru a evalua daca ITU s-a raspandit in sange (septicemie)
  • Uree, creatinina, electroliti: pentru a evalua starea de sanatate a rinichilor
  • Testarea pentru bolile cu transmitere sexuala, cum ar fi chlamydia sau gonoreea

Desi majoritatea pacientilor cu infectie de tract urinar nu necesita investigatii imagistice, in cazul copiilor, adultilor care sunt grav bolnavi si pacientilor cu infectii urinare frecvente sau recurente sau la cei care continua sa aiba simptome dupa terminarea tratamentului, precum si atunci cand se suspecteaza o obstructie urinara, in special la barbati, pot fi recomandate investigatii imagistice suplimentare, cum sunt: ecografia renala, CT sau IRM renal si cistoscopie.

Sumarul de urina

Sumarul de urina este unul dintre testele de rutina, frecvent folosit de catre medic, pentru a evalua starea de sanatate renala, metabolica si generala a organismului. Este o analiza care ofera multe informatii despre modul in care functioneaza organismul la momentul recoltarii probei.

Cum se interpreteaza rezultatul sumarului de urina

Urmatorii indicatori de infectie urinara sunt de luat in coniderare atunci cand se interpreteaza sumarul de urina:

Leucocituria

  • Leucocituria, denumita si piurie, reprezinta prezenta de leucocite in urina. Este definita ca >/= 10 leucocite/ camp microscopic de putere mare (in mod normal, se accepta prezenta a < 5 leucocite).  
  • Esteraza leucocitara - depistarea in urina a esterazei leucocitare, o enzima prezenta in leucocite, este un marker al prezentei leucocitelor in urina.
  • Totusi, prezenta de leucocite in cantitate mare in urina nu inseamna prezenta automata a unei infectii bacteriene. Piuria poate sa apara si in infectii virale sau fungice, respectiv in diverse boli la nivelul rinichiului.

Nitriti

  • Anumite bacterii pot converti nitratul, care exista in mod normal in urina, in nitrit.
  • Prezenta in urina a leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor semnifica o infectie urinara produsa de bacterii cum sunt Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc. si necesita efectuarea uroculturii.
  • Totusi, desi un test pozitiv este inalt specific pentru o infectie bacteriana, absenta nitritilor in urina nu exclude infectia urinara, deoarece exista si bacterii care nu formeaza nitriti, cum sunt unii enterococi, stafilococi sau Pseudomonas.

Cum se recolteaza urina pentru sumarul de urina

Sumarul de urina presupune recoltarea unei probe de urina, preferabil din prima urina de dimineata sau dintr-o urina emisa in orice moment al zilei.

Prima urina de dimineata are avantajul ca este mai concentrata si nu este influentata de dieta si activitatea fizica. Daca acest lucru nu este posibil, ca de exemplu, in cazul unui pacient prezentat in urgenta, se accepta un esantion de urina dupa 4 ore de la ultima mictiune. In acest caz este posibil sa se obtina rezultate incerte ale sedimentului urinar. Pe cererea catre laborator se va mentiona daca timpul de la ultima mictiune a fost < 4h.

Urmeaza urmatorii pasi pentru recoltarea sumarului de urina:

  • Obtine de la receptia laboratorului sau de la farmacie recipientul special pentru sumar de urina.
  • Spala-te pe maini cu apa si sapun.
  • Inainte de recoltare, efectueaza toaleta locala genitala riguroasa cu apa si sapun. Sterge regiunea cu un prosop curat. La barbati se recomanda ca toaleta locala sa se efectueze cu decalotarea glandului.
  • Indeparteaza capacul recipientului, fara sa atingi cu mana marginile. Pune capacul cu gura in sus pe o suprafata curata.
  • La barbat, se recomanda ca urinarea sa se faca cu preputul retras (daca nu este circumcis). Femeia va sta pe scaunul de toaleta si va tine picioarele departate, astfel incat labiile sa fie deschise.
  • Lasa primul jet de urina care curata uretra sa se scurga in toaleta (pana numeri la 3).
  • Apoi, fara sa intrerupi fluxul, urineaza in recipient pana il umpli aproape jumatate (aproximativ 10 ml).
  • Urineaza restul in toaleta.
  • Pune capacul si infileteaza-l strans.
  • Spala-te pe maini.
  • Daca nu poti aduce urina la laborator in 1-2 ore, pastreaza recipientul in frigider (nu in congelator).

Urocultura

Urocultura este o analiza de laborator de urina pe care medicul o recomanda cand exista o suspiciune clinica importanta de infectie de tract urinar, pentru a identifica bacteria care a determinat infectia si sensibilitatea acesteia la antibiotice (antibiograma). Antibiograma il va ghida pe medic sa selecteze antibioticul adecvat.

Indicatii

Urocultura este recomandata in toate cazurile de ITU complicate:

  • ITU inalta - pielonefrita
  • ITU joasa - cistita la copiii <14 ani, barbati, femei gravide, femei in postmenopauza si orice femeie cu simptome recurente sau atipice, anomalii sau comorbiditati urologice cunoscute sau in cazul in care infectia nu raspunde la tratament.

Urocultura nu este recomandata in urmatoarele situatii:

  • Primul episod de cistita acuta necomplicata - in cazul femeilor tinere (in premenopauza), cu varsta > 14 ani, care sunt sanatoase, nu sunt insarcinate si au simptome tipice.
  • Schimbarea culorii sau a mirosului urinei in absenta altor simptome/semne de ITU.
  • Ca „test de vindecare” dupa tratamentul cu antibiotic, cu exceptia cazului in care pacienta nu a raspuns clinic la tratament sau este insarcinata.

Cum se recolteaza corect urocultura

Rezultatul uroculturii depinde de calitatea recoltarii si de transportul rapid la laborator.

Este foarte important ca recoltarea sa se faca folosind tehnica adecvata - din jetul mijlociu si fara ca urina sa fie contaminata cu bacteriile din zona genitala. Urmeaza urmatorii pasi pentru recoltarea corecta a uroculturii:

  • Obtine de la receptia laboratorului sau de la farmacie recipientul steril special pentru urocultura (urocultor). Acesta este diferit de cel pentru recoltarea sumarului de urina.  
  • Este important ca recoltarea sa se faca inainte de inceperea tratamentului antibiotic. Daca urocultura trebuie repetata dupa tratament, este necesar un interval de minim 2-3 zile de la ultima doza de antibiotic.
  • Spala-te pe maini cu apa si sapun.
  • Inainte de recoltare, efectueaza toaleta locala genitala riguroasa cu apa si sapun. Sterge regiunea cu un prosop curat. La barbati se recomanda ca toaleta locala sa se efectueze cu decalotarea glandului.
  • Indeparteaza capacul, fara sa atingi cu mana marginile recipientului. Pune capacul cu gura in sus pe o suprafata curata.
  • La barbat, se recomanda ca urinarea sa se faca cu preputul retras (daca nu este circumcis). Femeia va sta pe scaunul de toaleta si va tine picioarele departate, astfel incat labiile sa fie deschise.
  • Lasa primul jet de urina care curata uretra sa curga in toaleta (pana numeri la 3).
  • Apoi, fara sa intrerupi fluxul, recolteaza jetul mijlociu direct in recipientul steril (aproximativ 20 ml de urina). Fii atent sa nu atingi cu mana sau zona genitala marginea urocultorului, pentru a preveni contaminarea cu bacteriile de pe piele.
  • Urineaza restul in toaleta.
  • La sfarsit, infileteaza strans capacul pe urocultor pentru evitarea scurgerii urinei si contaminarii acesteia.
  • In cazul sugarilor, se foloseste o punga sterila speciala. Dupa toaleta locala cu apa si sapun si uscarea zonei cu un prosop curat, se fixeaza etans punga cu ajutorul benzilor adezive, astfel incat orificiul urinar sa fie in interiorul acesteia. Dupa obtinerea urinii, punga se dezlipeste de pe pielea copilului si cele doua benzi adezive ale pungii se lipesc intre ele, asigurandu-se astfel inchiderea pungii. Este recomandat ca punga sa fie transportata la laborator in interiorul unui urocultor steril pentru adulti.
  • Proba de urina va fi transportata cat mai repede la laborator (in 1-2 ore). Daca proba nu poate fi transportata in maxim 2 ore la laborator, aceasta poate fi pastrata timp de 24 ore in frigider, la temperatura de 2-8oC (nu in congelator).

Cum se interpreteaza rezulatul

Orice cantitate de bacterii in urina poate sugera ITU la un pacient simptomatic, insa pragul pentru definitia clasica a bacteriuriei este >/= 100.000 de unitati formatoare de colonii (UFC)/mL urina (≥ 105UFC/mL).

Ce semnifica un test negativ?

Pot sa apara rezultate false-negative dintr-o varietate de motive, cum ar fi recoltarea gresita a probei de urina sau ca urmare a unei probe de urina prea diluate.

In acelasi timp, femeile cu simptome de cistita cu urocultura negativa pot avea alte afectiuni, ca de exemplu:

Cum se diagnosticheaza infectia de tract urinar la femeile insarcinate?

Femeile insarcinate sunt deosebit de susceptibile la infectii ale tractului urinar, partial datorita hormonilor din sarcina, partial din cauza presiunii pe care o exercita uterul marit asupra tractului urinar.

In cazul femeilor gravide se recomanda efectuarea unui test screening pentru infectia de tract urinar intre saptamanile 12-16 de sarcina sau la consultul prenatal initial.

Urocultura este considerata cel mai sensibil test, in special pentru bacteriuria asimptomatica care este o infectie urinara fara simptome.

Bacteriuria asimptomatica apare la 2-7% din femeile insarcinate. Totusi, deoarece exista o rata mare de rezultate fals pozitive in cazul femeilor insarcinate, urocultura pozitiva necesita repetarea testului dupa o saptamana, pentru a evita tratamentul inutil.

Cum se diagnosticheaza infectia de tract urinar la copii?

Un diagnostic de infectie de tract urinar la copil necesita atat un sumar de urina, cat si o urocultura, conform celor mai recente ghiduri de practica clinica ale Academiei Americane de Pediatrie.

Pentru a colecta adecvat o proba de urina de la un copil foarte mic este adesea recomandata cateterizarea sau aspirarea suprapubiana (introducerea unui ac in vezica urinara, chiar deasupra osului pubian).

Alternativ, se poate folosi o punga pediatrica speciala pentru a obtine o proba atunci cand copilul urineaza. Totusi, probele obtinute in acest fel au o rata mare de contaminare, ceea ce face ca rezultatele sa fie mai putin acurate.

Pentru copiii care sunt deja instruiti sa urineze la olita, trebuie recoltata o proba de urina din mijlocul fluxului, asemanator cu recoltarea la adult. Este adesea recomandat ca fetele sa stea pe toaleta cu spatele, pentru a indeparta mai bine labiile si pentru a preveni contaminarea.

Ce tip de medici diagnosticheaza si trateaza infectiile de tract urinar?

Exista mai multi medici care pot diagnostica si trata infectiile de tract urinar, cum sunt medicul de familie, medicul pediatru sau medicul ginecolog.

Totusi, daca ai infectii urinare repetate sau o infectie cronica a rinichilor (pielonefrita cronica), medicul tau curant te poate indruma catre un urolog, un medic specializat in afectiuni ale tractului urinar sau un nefrolog, un medic specializat in afectiuni renale.

Surse de informatie:

www.uspharmacist.com
www.everydayhealth.com
www.medlineplus.gov
www.msdmanuals.com
www.emedicine.medscape.com
www.testing.com

Autor: Dr. Ileana Andreescu, Senior Medical Editor