Antigen HDV (Ag HVD)

Hepatita D este o boală rară și provoacă infecție doar atunci când hepatita B este prezentă, făcând-o pe aceasta mai severă. Se răspândește, de obicei, prin expunerea la sânge sau ace infectate.

Semnele și simptomele infecției cu hepatita D virală corespund celor ale hepatitei în general. Acestea pot varia de la o persoană la alta de-a lungul timpului, indiferent de cauză. Majoritatea persoanelor cu hepatită cronică nu prezintă simptome. Unii oameni cu hepatită acută nu au simptome, dar mulți au simptome ușoare și/sau vagi care pot fi confundate cu gripa. Unele dintre cele mai frecvente semne și simptome includ: oboseală, greață, durere abdominală, dureri articulare, prurit, icter. Unii oameni pot prezenta semne și simptome suplimentare, cum ar fi pierderea apetitului, urină închisă la culoare sau scaune de culoare deschisă. Mai multe complicații grave pot implica acumularea de lichid în abdomen (ascită) și confuzie mentală.

Un examen fizic poate dezvălui un ficat mărit. La unii oameni, hepatita cronică poate dăuna treptat ficatului și, după mulți ani, poate cauza insuficiență hepatică. Forma cronică durează, de obicei, mai mulți ani și rar dispare fără tratament.

Infecția cu VHD poate aparea sub forma unei coinfecții, când cele 2 virusuri pătrund concomitent în organism (au aceleași modalități de transmitere), fie ca suprainfecție, când infecția cu VHD apare la o persoană deja infectată cronic cu VHB. Coinfecția are prognostic mai bun decât suprainfecția.

Majoritatea pacienților dezvoltă o hepatită acută cu evoluție autolimitată și mai puține cazuri se cronicizează. Numai 2-4% vor manifesta hepatită fulminantă. Suprainfecția are evoluție mult mai severă, organismul fiind deja infectat cu VHB, VHD se poate multiplica imediat. Se declanșează o hepatită acută, care la aproximativ jumătate din cazuri se poate vindeca. Un procent ridicat se cronicizează, unul mai mic dezvoltă forme fulminante.

Determinarea markerilor serologici AgHVD reprezintă un instrument important pentru stabilirea agentului etiologic și pentru monitorizarea și tratamentul persoanelor infectate.

• AgHVD este prezent în infecția acută pe durată relativ scurtă, aproximativ primele 2 săptămâni (tranzitoriu, ușor de depășit faza în care ar putea fi detectat). Odată cu apariția anticorpilor specifici, Ag HVD devine nedetectabil în ser.
• În coinfecție, testarea Ag HVD este pozitivă în 20% din cazuri.
• În cazul rezultatelor neconcludente, se recomandă retestarea după 1-2 săptămâni.