Descriere clinica
In Romania, 1,25 cazuri la 1000 de nou-nascuti sunt depistate cu surditate congenitala (la nastere) si se estimeaza ca exista aproximativ 2 milioane de persoane care au functia auditiva alterata. Surditatea infantila are efecte severe pentru ca determina tulburari de limbaj, afectarea dezvoltarii intelectuale si psihoafective.
Hipoacuzia/surditatea aparuta in copilarie poate fi:
- de origine genetica in 50% dintre cazuri
- non-genetica, de cauza cunoscuta, in 20-25% dintre cazuri: infecţii, efecte adverse ale unor tratamente cu medicamente ototoxice, probleme structurale, prematuritate, hipoxie, hiperbilirubinemie, traumatisme fizice
- de cauza necunoscuta, in 25-30% dintre cazuri
Surditatea este un defect care scapa adesea nedepistat la nastere in lipsa unui screening de specialitate, copiii hipoacuzici avand un comportament asemanator oricarui copil cu auz normal. De aceea, varsta medie la care parintii se adreseaza specialistului pentru problemele auditive ale copilului este de aproximativ 18,8 luni, varsta la care se face confirmarea diagnosticului de surditate este de aproximativ 26,0 luni, iar varsta medie pentru prescrierea unei proteze auditive este de 30,3 luni.
Cauze genetice si tipuri de boala
Hipoacuzia genetica, cea mai frecventa cauza de surditate a copilului, se poate manifesta, cel mai adesea, izolat, şi atunci vorbim despre o hipoacuzie nonsindromica (70-80% dintre cazuri) sau poate fi asociata cu alte simptome, cand se numeste hipoacuzie sindromica (20-30% dintre cazuri).
Manifestarile clinice asociate cu hipoacuzia sindromica pot fi dismorfismul craniofacial, anomalii oculare, boli renale, metabolice, endocrine, cardiovasculare, boli musculo-scheletale.
Hipoacuzia nonsindromică, izolata, se transmite autosomal recesiv (75-80% dintre cazuri), autosomal dominant (18- 20% dintre cazuri), celelalte modalităţi de transmitere genetică – X-linkată şi mitocondrială fiind întâlnite foarte rar.
Formele autozomal recesive sunt surditati de perceptie (adica afecteaza urechea interna, nu urechea medie), au intensitate moderata sau profunda, debut congenital, de obicei sunt non progresive si nu se asociaza cu alte manifestari clinice. Exista descrise pana in prezent peste 400 de mutatii diferite cunoscute a fi asociate cu SNSC (surditate non sindromica congenitala).
- Aproximativ 85% din surditatile non-sindromice transmise dupa modul autozomal recesiv sunt cauzate de mutatii la nivelul genelor conexinelor 26 (GJB2) si 30 (GJB6) din structura cromozomului 13.
- Cele mai multe mutatii (>99%) apar in gena GJB2 care are instructiunile pentru sinteza unei proteine numita conexina 26 (sunt descrise peste 150 de mutatii, cea mai frecventa este 35delG, in Europa).
- Mutatiile in gena GJB6 (1% din mutatii) reprezinta a 2-a cea mai frecventa cauza de surditate congenitala izolata la copil si afecteaza expresia proteinei conexina30, doua deletii (pierdere de material genetic), DGJB-D13S1830 si DGJB-D13S1854, sunt majoritare in producerea bolii.
- Cele doua conexine (26 si 30) participa la formarea jonctiunilor intercelulare din urechea interna, mutatiile acestor gene intrerup transformarea semnalului mecanic in semnal electric in urechea interna. (GJB - "Gap Junction Protein").
- Rata purtatorilor sanatosi in populatia generala pentru mutatii recesive in gena GJB2 este extrem de mare, fiind de aproximativ 1/33 de indivizi.
Testarea genetica GJB2 si GJB6 identifica cele mai frecvente mutatii de la nivelul acestor gene de pe cromozomul 13 si poate diagnostica cea mai frecventa cauza de surditate congenitala genetica la copii.
Aproximativ 70% dintre persoanele cu surditate izolata, neasociata altor probleme de sanatate, prezinta mutatii la nivelul genei GJB2, a conexinei 26.
85% dintre surditatile non-sindromice transmise dupa modul autozomal recesiv sunt cauzate de mutatii la nivelul genelor conexinelor 26 (GJB2) si 30 (GJB6).
Se testeaza gena GJB2 - mutatiile del35G, W24X utilizand tehnica AS-PCR si gena GJB6 - mutatiile D13S1830 si D13S1854, folosind tehnica multiplex PCR.
Testele se efectueza postnatal prin recoltarea pe EDTA de sange periferic prin punctie venoasa, iar prenatal testarea se efectueaza folosind ca proba biologica lichidul amniotic.
Cui se recomanda
- Persoanelor cu deficiențe auditive congenitale și cu antecedente familiale negative sau recesive
- Screening neonatal al nou nascutilor
- Cuplurilor care au cazuri de hipoacuzie in familie
- Testare prenatala pentru identificarea transmiterii mutatiei la copil, in cazul parintilor purtatori
- Copiilor a caror pierdere a auzului a aparut intr-un interval de 12-60 de luni de la nastere
- Copii cu pierdere a auzului nonsindromic, dar de tip autosomal dominant DFNA3 (conexina 26)
- Copii cu sindromul de cheratită-ihtioză-surditate (conexina 26)
- Copii cu keratodermia palmoplantară cu surditate (conexina 26)
- Copii cu sindromul de ihtioză-surditate asemănător histrixului (conexina 26)
- Cuplurilor sau membrilor familiilor cu cazuri de hipoacuzie in familie, pentru identificarea statusului de purtator
De ce sa te testezi? Beneficiile testarii genetice
- Testul determina etiologia (cauza) ereditara a surditatii
- Testul determina statusul de purtator (heterozigot) al parintilor, membrilor familiei
- Ofera baza pentru stabilirea prognosticului clinic si anticiparii potentialelor complicatii
- Ghideaza corect managementul medical
- Depistarea purtatorilor mutatiilor este foarte importanta pentru acordarea unui sfat genetic corect privind posibilitatea de transmitere a anomaliillor genetice la descendenti.
- Consilierea genetica pentru pacient si familia acestuia stabileste riscul de recurenta in familie, ofera un suport emotional prin calmarea sentimentului de vina al parintilor.
- Testarea genetica permite o diagnosticare precoce oferind posibilitatea unui tratament alternativ precum recuperarea auzului prin protezare auditiva analogica, digitala sau implant cohlear.
Cum se recolteaza
Pentru testare genetica postnatala este necesara recoltarea de sange pe EDTA, prin punctie venoasa.
- Adult: vacutainer cu EDTA de 2 ml
- Copil: un vacutainer cu EDTA de 2 ml
- Sugar: un vacutainer cu EDTA de 2 ml, din calcai, cu ac atraumatic
Pentru testarea prenatala se recolteaza lichid amniotic. Se testeaza incepand cu saptamana 16 de sarcina.
Unde se recolteaza
In orice punct de recoltare din cadrul retelei.
Durata de prelucrare a probei, pana la comunicare rezultatului
Maxim 7-10 zile lucratoare.