Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Menoragia


Menoragia este termenul medical pentru perioadele menstruale care se manifesta prin hemoragie anormal de abundenta sau sangerare prelungita. Desi hemoragia abundenta reprezinta o ingrijorare frecventa, majoritatea femeilor nu se confrunta cu o hemoragie suficient de severa pentru a fi considerata menoragie.

Cand te confrunti cu menoragie, nu iti poti desfasura activitatile zilnice in mod normal, deoarece menoragia este insotita de pierdere masiva de sange si crampe. Cere sfatul medicului, deoarece exista numeroase tratamente eficiente pentru menoragie.

Simptome

Semnele si simptomele menoragiei pot fi:

  • Umplerea unuia sau a mai multor absorbante igienice pe ora timp de cateva ore consecutiv
  • Nevoia de a folosi protectie dubla (strat dublu de absorbante) pentru a controla fluxul menstrual
  • Nevoia de a te trezi pe timpul noptii pentru a schimba absorbantul
  • Hemoragie care dureaza mai mult de 1 saptamana
  • Eliminarea unor trombi de mari dimensiuni
  • Restrictionarea activitatilor cotidiene ca urmare a fluxului menstrual abundent
  • Simptomele anemiei, precum oboseala, lipsa de vlaga sau dificultati in respiratie

Cand sa mergi la medic

Cere sfatul medicului daca experimentezi urmatoarele simptome:

  • Sangerare vaginala atat de intensa incat umple cel putin un absorbant pe ora timp de mai mult de doua ore
  • Sangerare intre menstre sau sangerare vaginala neregulata
  • Orice sangerare vaginala aparuta dupa menopauza

Cauze

In unele cazuri, cauza hemoragiei masive ramane necunoscuta, insa exista o serie de afectiuni care pot provoca menoragia. Cele mai frecvente cauze sunt:

  • Dezechilibrul hormonal. In cadrul unui ciclu menstrual normal, echilibrul dintre hormonii estrogen si progesteron regleaza ingrosarea edometrului (mucoasa uterina), care se rupe si se elimina in timpul menstruatiei. Daca se produce un dezechilibru hormonal, endometrul se dezvolta in exces si in final se rupe si se elimina sub forma unui flux menstrual masiv.

O serie de afectiuni pot determina dezechilibrul hormonal, intre care sindromul ovarelor polichistice (SOP), obezitatea, rezistenta la insulina si problemele tiroidiene.

  • Disfunctia ovarelor. Daca ovarele nu elibereaza ovulul (nu ovuleaza) in timpul ciclului menstrual (anovulatie), organismul nu produce hormonul progesteron, asa cum ar proceda in timpul unui ciclu menstrual normal. Acest lucru determina dezechilibrul hormonal si poate provoca menoragia.
  • Fibromul uterin. Aceasta tumora necanceroasa (benigna) se dezvolta la nivelul uterului in perioada fertila a femeii. Fibroamele uterine pot declansa sangerare menstruala masiva sau prelungita.
  • Polipii. Acestia apar sub forma unor excrescente mici, benigne pe mucoasa uterina (polipi uterini) si pot determina sangerare menstruala masiva sau prelungita.
  • Adenomioza. Este o afectiune in care stratul interior care captuseste uterul (endometrul) patrunde prin peretele muscular al uterului, numit miometru. Aceasta afectiune poate provoca sangerare menstruala masiva si menstre dureroase.
  • Dispozitive intrauterine. Menoragia este una dintre binecunoscutele reactii adverse ale folosirii dispozitivelor intrauterine ca metoda contraceptiva nonhormonala. Medicul iti va prezenta un plan de optiuni alternative.
  • Complicatii ale sarcinii. O singura menstra abundenta si intarziata poate aparea ca urmare a unui avort. O alta cauza de sangerare masiva in timpul sarcinii poate fi data de pozitionarea neobisnuita a placentei, prea jos sau placenta previa.
  • Cancer. Cancerul uterin sau cervical pot determina menstruatie abundenta, situatie intalnita in special daca te afli in postmenopauza sau daca ai avut un rezultat anormal al testului Papanicolau in trecut.
  • Disfunctii de coagulare mostenite. Unele disfunctii ale sagelui – cum este boala von Willebrand, o afectiune in care factorul de coagulare este absent – poate sa determine menstruatie anormala.
  • Medicamentele. Unele medicamente, precum cele antiinflamatoare, medicamentele hormonale precum estrogenul si progestinele sau anticoagulantele precum warfarina pot contribui la sangerarea menstruala abundenta sau prelungita.
  • Alte afectiuni. O serie de afectiuni, intre care boala hepatica sau boala renala, pot fi asociate cu menoragia.

Factori de risc

Factorii de risc fluctueaza in functie de varsta si de alte afectiuni care explica menoragia cu care te confrunti. In cadrul unui ciclu normal, eliberarea ovulului stimuleaza organismul sa produca progesteron, hormonul feminin responsabil cu mentinerea regularitatii perioadelor menstruale. Cand ovulul nu este eliberat, cantitatea insuficienta de progesteron poate determina menstruatia abundenta.

Menoragia la adolescente este tipic determinata de anovulatie. Adolescentele sunt in special predispuse la cicluri anovulatorii in primul an dupa prima perioada menstruala (menarha).

Menoragia la femeile in varsta este in mod tipic determinata de o patologie uterina, precum fibroamele, polipii si adenomioza. Totusi, alte probleme, precum cancerul uterin, tulburarile de coagulare, efectele adverse ale unor medicamente sau boala hepatica sau renala trebuie investigate ca si posibile cauze.

Complicatii

Sangerarea menstruala masiva sau prelungita poate determina alte afectiuni, precum:

  • Anemia. Menoragia poate produce anemia ca urmare a pierderii de sange prin reducerea numarului de celule rosii (eritrocite). Numarul de eritrocite este masurat cu ajutorul hemoglobinei, o proteina care permite celulelor rosii sa transporte oxigenul la tesuturi. Anemia prin deficit de fier apare cand organismul incearca sa refaca celulele rosii pierdute folosind depozitele de fier pentru a crea mai multa hemoglobina, care sa transporte oxigenul. Menoragia poate reduce nivelurile de fier suficient de mult incat sa creasca riscul de anemie prin deficit de fier. Semnele si simptomele sunt: piele palida, slabiciune si oboseala. Desi alimentatia are un rol in anemia prin deficit de fier, problema este complicata de perioadele menstruale abundente.
  • Durere severa. Pe langa hemoragia masiva, te poti confrunta cu crampe menstruale dureroase (dismenoree). In unele cazuri, crampele asociate cu menoragia sunt suficient de severe pentru a impune evaluare medicala.

Diagnostic

Medicul iti va adresa intrebari privitoare la istoricul medical si la ciclurile menstruale. Ti se poate recomanda sa tii evidenta zilelor in care sangerezi si a zilelor fara sangerare, dar si sa adaugi mentiuni privind fluxul sanguin, cate absorbante ai folosit etc.. Medicul va efectua examenul clinic si va recomanda una sau mai multe investigatii precum:

  • Analize de sange. Mostra de sange poate fi evaluata pentru deficitul de fier (anemie) sau pentru alte afectiuni, precum cele tiroidiene sau pentru anomalii de coagulare.
  • Testul Babes Papanicolau. In cadrul acestui test, sunt recoltate celule de la nivelul colului uterin in vederea testarii de infectie, inflamatie sau modificari care pot fi maligne sau care pot determina cancer.
  • Biopsie de endometru. Medicul va recolta o proba de tesut de la nivelul uterului, pe care o va trimite ulterior inspre a fi examinata de un specialist anatomopatolog.
  • Ecografie. Aceasta metoda imagistica foloseste undele sonore pentru a produce imagini ale uterului, ovarelor si pelvisului. In baza rezultatelor testelor initiale, medicul poate recomanda investigatii suplimentare care pot include:
  • Sonohisterografie. In cadrul acestui test, o substanta lichida de contrast este injectata printr-un tub in uter, pentru ca, ulterior, medicul sa foloseasca ecograful pentru a observa problemele la nivelul mucoasei uterine.
  • Histeroscopie. Aceasta examinare implica introducerea unui tub subtire prevazut cu lumina in interiorul vaginului si colului uterin pana la uter, care permite medicului sa observe interiorul cavitatii uterine.

Tratamentul menoragiei

Tratamentul specific pentru menoragie este stabilit in baza a mai multi factori, intre care:

  • Starea generala de sanatate si istoricul medical
  • Cauza si severitatea bolii
  • Toleranta pe care o ai la anumite medicamente, proceduri sau terapii
  • Posibilitatea ca menstrele sa devina mai putin abundente in curand
  • Planurile de maternitate (dorinta si posibilitatea de a avea o viitoare sarcina)
  • Efectele afectiunii asupra stilului de viata
  • Parerea si preferintele personale

Tratamentul poate include medicamente sau proceduri.

Medicamentele: Terapia medicamentoasa pentru menoragie poate include medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene, acid tranexamic, contraceptive orale, progesteron administrat oral, dispozitive intrauterine hormonale.

In cazul in care ai menoragie ca urmare a medicamentelor pe baza de hormoni, medicul poate trata afectiunea schimband sau oprind acele medicamente.

Daca ai, de asemenea, anemie ca urmare a menoragiei, medicul poate recomanda administrarea regulata de suplimente cu fier. Daca nivelurile de fier sunt scazute, insa nu esti anemica, ti se pot recomanda suplimentele cu fier inainte sa devii anemica.

Proceduri. In cazul in care terapia medicamentoasa nu a avut succes, ti se pot recomanda optiuni chirurgicale. Acestea pot fi:

  • Dilatare si curetaj. In cadrul acestei proceduri, medicul deschide (dilata cu ajutorul instrumentarului) colul uterin si curata tesutul mucoasei uterine pentru a reduce sangerarea menstruala. Desi aceasta procedura este frecventa si trateaza de obicei cu succes sangerarea acuta sau activa, s-ar putea sa ai nevoie de repetarea procedurii daca menoragia revine.
  • Embolizare arteriala uterina. Pentru femeile a caror menoragie este determinata de fibroamele uterine, scopul procedurii este reducerea fibroamelor de pe uter prin blocarea arterelor uterine si oprirea alimentarii acestora cu sange. In cadrul embolizarii, chirurgul trece un cateter printr-o artera mare de la nivelul soldului (artera femurala) si o directioneaza catre arterele uterine, unde vasul de sange este injectat cu substante care reduc alimentarea cu sange a fibromului.
  • Interventie chirurgicala cu ultrasunete. Similara cu emobolizarea arteriala uterina, aceasta procedura trateaza sangerarea determinata de fibroame prin reducerea fibroamelor. Procedura foloseste unde ultrasunete pentru a distruge tesutul fibrozat. Interventia nu presupune incizii.
  • Miomectomie. Aceasta procedura implica indepartarea pe cale chirurgicala a fibroamelor uterine. In functie de dimensiunea, numarul si pozitionarea fibroamelor, chirurgul poate alege sa efectueze miomectomia folosind interventia abdominala deschisa prin cateva mici incizii (laparoscopic) sau prin vagin si col uterin (histeroscopic).
  • Ablatie endometriala. Aceasta procedura implica distrigerea (ablatia) mucoasei uterine (endometrul). Procedura foloseste laser, radiofrecventa sau caldura aplicata pe endometru pentru a distruge tesutul acestuia. Dupa procedura, majoritatea femeilor au menstre mai usoare. Sarcina dupa ablatia endometriala are numeroase complicatii asociate. Daca ai trecut prin aceasta procedura, este recomandata folosirea metodelor contraceptive permanente pana la menopauza.
  • Rezectie endometriala. Aceasta procedura chirurgicala foloseste o bucla pentru a indeparta mucoasa uterina. Sarcina nu este recomanda dupa aceasta procedura.
  • Histerectomie. Este interventia chirurgicala prin care sunt indepartate uterul si colul uterin. Este o procedura permanenta care determina sterilitate si incheie perioadele menstruale. Histerectomia este efectuata sub anestezie si necesita spitalizare. Indepartarea aditionala a ovarelor (ooforectomie bilaterala) poate determina menopauza prematura.

Surse de informatie:

www.mayoclinic.org