Și totuși, Melania, chiar dacă n-o arată, poartă cu ea urmele unei forme de boală foarte agresivă, care s-a manifestat prin dureri severe, prin infertilitate și prin complicații medicale soldate cu trei operații complexe în sfera genitală și în proximitate, în partea terminală a tubului digestiv.
Melania a învățat de foarte devreme – încă de la debutul menstruației, de la vârsta de 13 ani – că a fi femeie înseamnă să te confrunți cu dureri puternice în acea perioadă a lunii. O vreme a crezut că așa este normal, apoi, după ce a fost la un prim consult ginecologic și i s-a stabilit un diagnostic, de sindrom de ovare polichistice, a crezut că durerile cu care avea de-a face lunar sunt cauzate de această problemă medicală. I s-au prescris atunci anticoncepționale și, timp de câțiva ani, a urmat tratament cu mai multe tipuri de anticoncepționale. Totuși, durerile au devenit de nesuportat cu timpul, având episoade în timpul cărora nu se putea ridica din pat de durere.
Un chist spart și o hemoragie cu potențial mortal
În 2018, într-o zi în care durerile pe care le simțea depășeau orice limită a suportabilității, fără a-i mai acorda un respiro nici măcar după ce își administra acele medicamente care își făcuseră efectul până atunci, Melania a mers la spital pentru a afla ce se întâmplă cu ea, de ce se simte asa. A procedat astfel fără să știe, însă, că durerea, chinuitoarea durere, era cel mai mic impediment cu care se confrunta, de fapt, în acele momente și că orice amânare ar fi dus la consecințe ireparabile.
„La primul spital la care am ajuns pentru o opinie medicală, nu mi s-a dat un diagnostic, mi s-a spus doar că aș avea ovarele puțin inflamate de la o veche răceală. Însă nu m-am mulțumit cu acest răspuns, ci am mers la alt medic în aceeași zi. Ajungând la al doilea medic, acesta mi-a făcut o ecografie în timpul consultației, spunându-mi că am un chist spart, că mi se umpluse burta de sânge (n. e. – avea o hemoragie în abdomen), drept pentru care m-au oprit la spital și am intrat de urgență în operație.
Aveam 20 de ani atunci și a fost șocant pentru mine, am izbucnit în plâns când mi s-a spus. Nu mi-a venit să cred când am aflat diagnosticul, dar am acceptat operația, mai ales că mi se spusese că dacă plec acasă, atunci este pe propria răspundere, pentru că pot să mor. Singura parte bună până în acel punct a fost că eram însoțită de soțul meu – pe atunci, prietenul meu, încă nu ne căsătoriserăm –, care m-a susținut încă de atunci, de la prima operație”, își amintește ea.
În scurt timp după aceea, Melania era pregătită să intre de urgență în sala de operații. Lucrurile s-au desfășurat atât de repede, că nu-și mai amintește decât că s-a trezit la un moment dat din anestezie la terapie intensivă, amețită, confuză, cu semne de întrebare pe măsură ce memoria recentă o punea în temă cu cele mai noi evenimente.
„Operația a fost făcută prin metoda clasică, printr-o tăietură orizontală, ca de cezariană. Am stat trei zile și patru nopți internată în spital. Durerile pe care le-am suportat în acel interval de timp au fost mari, aceea fiind cea mai dificilă dintre toate operațiile avute.
După prima operație, m-am recuperat greu. Prima încercare de a mă ridica din pat a fost șocant de durerosă și nu am putut să mă ridic pentru că m-a luat amețeala. Mi-a luat mai mult de două săptămâni să reușesc să fac ceea ce făceam în mod normal, excluzând activitățile care implicau efort fizic. După două săptămâni de la operație încă aveam nevoie de ajutor ca să urc în cadă, pentru că nu aveam putere în picior și simțeam o durere puternică în burtă când încercam să fac asta sau altceva asemănător”, mărturisește ea.
Dinamica bolii, între extindere și remisie
Pe Melania, problemele ginecologice cu care s-a confruntat încă din adolescență au mai învățat-o ceva, că este foarte important să meargă cu regularitate la control. Așa se face că, la un control de rutină pe care l-a făcut în 2020, cam la doi ani după prima operație, i-au fost depistate alte două chisturi pe ovare, câte unul pe fiecare ovar.
„Medicul care mă urmărea mi-a propus să fac o nouă intervenție pentru curățarea ovarelor. De data aceasta, mi s-a spus că sunt chisturi endometriozice, pentru că făcusem și un RMN în acest sens.
După operația pentru îndepărtarea chisturilor, am intrat într-un studiu clinic pentru un nou tratament pentru endometrioză, pe care l-am urmat un an, timp în care nu am mai avut menstruație și m-am simțit foarte bine. La două-trei luni după oprirea tratamentului, am reușit să rămân însărcinată pe cale naturală. În prezent, am un băiețel sănătos, în vârstă de un an.
Încercaserăm și înainte de cea de-a doua operație să devenim părinți, dar n-am putut rămâne însărcinată”, spune Melania.
Endometrioza este o boală ce reacționează la schimbările hormonale din corpul femeii, în special la fluctuațiile din timpul menstruației, care determină sângerarea țesuturilor endometriozice din abdomen. Apare astfel un efect iritativ, exprimat prin acele dureri care se amplifică semnificativ în acea perioadă. În schimb, atunci când menstruația se oprește, ca urmare a fecundării unui ovul, corpul femeii își resetează prioritățile și boala se oprește din evoluție. Sau, altfel spus, odată ce apare o sarcină, profilul hormonal se schimbă și boala intră în remisie pe durata celor nouă luni de dezvoltare a fătului. De asemenea, alăptarea oprește din evoluție această boală, proaspăta mamă fiind la adăpost atâta timp cât alăptează, după cum arată studiile.
„Pe parcursul sarcinii totul a decurs bine, boala a stagnat. La controlul de șase săptămâni după naștere, totul era bine, însă la controlul de șase luni după naștere, boala mi-a recidivat, două chisturi endometriozice s-au văzut la ecografia transvaginală. Din acest punct, doamna doctor mi-a recomandat să fac un RMN cu protocol de endometrioză și mi-a recomandat câțiva medici specializați în endometrioză, spunându-mi că până aici a putut să mă ajute, având în vedere că era afectat și rectul – după cum s-a văzut pe RMN, aveam un nodul pe rect. De aceea, era nevoie nu doar de un medic specializat pe endometrioză, ci de un medic care să poată să opereze și alte organe, în afară de ovare. Printre medicii recomandați a fost și dr. Simedrea.
L-am ales pe dr. Simedrea și am mers la dânsul cu toată încrederea, deși aș fi avut opțiuni și în București, mult mai aproape de județul Ilfov, unde locuiesc”, povestește Melania.
Forme mai agresive de boală la pacientele tinere
Direcționarea către medicii ginecologici cu supraspecializare în endometrioză este pasul corect în astfel de situații, când este nevoie de măsuri de investigare și de tratament specifice pentru această boală. Doar astfel femeile în cauză pot avea parte, neîntârziat, de o abordare terapeutică personalizată, ce are în vedere toate părțile afectate de boală, prin folosirea unor tehnici chirurgicale bine-adaptate diverselor situații.
„Pacienta s-a prezentat pentru consultație în decembrie 2023, fiind vorba despre un caz evident de endometrioză. Pe lângă un chist pe care îl avea pe unul dintre ovare, boala se exprima și printr-o leziune mare la nivelul intestinului.
Când a ajuns la noi, pacienta fusese evaluată și investigată într-unul dintre centrele noastre subsidiare, unde i s-a pus un diagnostic corect și i s-a stabilit corect conduita terapeutică – aici țin să subliniez beneficiile unei rețele naționale de management al endometriozei. Ulterior a fost adresată către Endo Institute Timișoara, unde se realizează chirurgia complexă pentru această patologie.
Operațiile pentru endometrioză din 2018 și din 2020 generau unele probleme, având în vedere că fiecare dintre cele două operații s-au adresat unor chiste ovariene endometriozice și au dus la diminuarea capitalului funcțional al ovarelor. Așadar, una dintre provocările pe care cazul aceastei paciente, foarte tânără, le-a adus a fost adoptarea unor măsuri terapeutice care să nu producă lezarea suplimentară a țesutului ovarian, astfel încât să fie conservat capitalul fertil existent, pentru că pacienta își dorea, bineînțeles, să mai conceapă”, spune dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie, fondator și coordonator Endo Institute, primul și singurul Centru de Excelență în diagnosticul și tratamentul endometriozei din România.
Boala este mult mai agresivă la femeile tinere, cu un profil hormonal mai pronunțat și mai fluctuant față de cel al unor femei trecute de patruzeci de ani, de exemplu. Totuși, intensitatea durerilor cu care se confruntă unele femei tinere nu este o dovadă că boala este mai extinsă, neexistând o corelație între cele două aspecte. De aceea, este important ca, prin investigații imagistice potrivite să fie vizualizată clar întreaga suprafață afectată de endometrioză și, ulterior, țesuturile respective să fie îndepărtate în totalitate.
„Rezecțiile chirurgicale trebuie să fie cât de radicale se poate, astfel încât să nu lăsăm în urma operațiilor niciun fel de țesut endomatriozic restant. Altfel, boala va recidiva – o dovadă în acest sens fiind și cele două intervenții pe care pacienta le avusese înainte și care, din păcate, se soldaseră fiecare dintre ele cu câte o recidivă.
Pacienta a avut nevoie de o intervenție chirurgicală prin care noi am curățat toate focarele de endometrioză și a avut noroc, pentru că nu a fost necesar să-i rezecăm porțiunea de intestin afectată de boală. De ce nu a fost nevoie de rezecție? În unele cazuri, la nivelul intestinului, există o structură particulară care face ca acesta să fie înfășurat într-un manșon de grăsime. Nodulul intestinal, deși voluminos, nu era aderent la peretele intestinal, ci la manșonul de grăsime, ceea ce ne-a permis să facem doar un shaving rectal – adică să răzuim intestinul fără să rezecăm părți din acesta.
De asemenea, a trebuit să sancționăm chistul ovarian prezent pe unul dintre ovare, dar tot printr-o tehnică blândă, conservativă. Am îndepărtat și toate celelalte leziuni de la nivelul peritoneului, am îndepărtat toate aderențele, restabilind anatomia normală a pelvisului, astfel încât pacienta să poată beneficia de o concepție spontană.
Dat fiind că pacienta este tânără, recuperarea a fost rapidă, cu evoluție simplă, favorabilă, fără incidente sau complicații. La zece zile postoperator, pacienta a putut fi considerată recuperată și în afara pericolelor, putând să-și desfășoare activitatea de zi cu zi”, explică dr. Simedrea.
După cea de-a patra operație (n. e. – cu tot cu operația de cezariană), Melania n-a mai descoperit pe abdomen o incizie mare, de câțiva centimetri, cum avea deja, ci doar patru incizii micuțe, despre care a fost asigurată că se vor estompa mult cu timpul. Iar acest aspect, alături de recuperarea mai rapidă și de disconfortul redus după operație, au fost doar câteva dintre avantajele faptului că a fost tratată minim-invaziv și fără să mai fie nevoie de o rezecție.
După multiplele experiențe chirurgicale pe care le-a avut, Melania a apreciat în mod deosebit experiența de a fi pacientă în Endo Institute Timișoara: „Mai mult decât de operație m-am temut de anestezia generală, m-am temut că, poate, n-o să mă mai trezesc. Însă când m-am trezit după operație, era un ceas pe perete, m-am uitat la el și am văzut clar cât este ora, n-am văzut deloc în ceață, eram perfect lucidă. Am stat la terapie intensivă cam două ore, apoi am fost mutată în salon.
Totul a decurs foarte bine. Personalul a fost excepțional și condițiile de spitalizare au fost extraordinare”, spune Melania.
La o lună după externare, a fost trimisă de domnul doctor Simedrea la control la unul dintre colegii din București, dr. Mihail Banacu. „Se mai vedeau urme ale acelui nodul de la nivelul rectului, însă durerile au dispărut încă de la prima ieșire la toaletă. Inițial, înainte de a afla de acel nodul, am crezut că am rămas cu hemoroizi după sarcină. După operație, spre surprinderea mea, durerile au dispărut.
De asemenea, înainte de operație, câteva luni mă confruntasem și cu palpitații, din cauza durerilor pe care trebuia să le suport mereu. Efectiv simțeam că mi-o lua inima la goană, că rămân fără aer. Mă confruntam cu aceste probleme în special noaptea, când nu mai eram preocupată de îngrijirea bebelușului. Și din acest punct de vedere, este mult mai bine acum, după operație.
Nu în ultimul rând, domnul doctor ne-a încurajat să încercăm să mai concepem, ceea ce vom face după ce o să fiu complet recuperată. Ne dorim încă un copilaș”, spune Melania.
„Boala cronică respectă bolnavul disciplinat”
Endometrioza este o boală cronică pe care femeile afectate o pot îmblânzi doar dacă îmbrățișează un stil de viață sănătos. Dat fiind că această boală este mai agresivă la femeile tinere, cu cât mai repede acestea își vor schimba modul de viață, cu atât mai încet va avansa boala.
„O pacientă în vârstă de 25 de ani mai are în față cel puțin 25 de ani de istoric de boală, pentru că este vorba despre o boală cronică și care urmărește femeile pe toată durata vieții hormonal active. De aceea, o astfel de pacientă trebuie să fie foarte disciplinată, pentru că – am spus-o de foarte multe ori și o repet – boala cronică respectă bolnavul disciplinat. Deci, este foarte important ca aceste paciente să fie consistente în atitudinea lor față de boală, să înțeleagă că boala nu va dispărea chiar dacă au fost operate corect. Riscul de recidivă persistă la pacientele tinere.
Recomandările noastre pentru pacientele tinere sunt să respecte un regim igieno-dietetic, cu dietă specifică, cu exerciții fizice, cu tratamente personalizate, cu efectuarea controalelor aferente. De asemenea, să conceapă cât mai devreme, să conceapă de cât mai multe ori, pentru că fiecare sarcină este ca un balsam în această boală, fiecare sarcină involuează mult leziunile de endometrioză. Nu în ultimul rând, alăptarea de lungă durată aduce aceleași beneficii și consolidează vindecarea pe care noi am obținut-o prin chirurgie”, precizează dr. Voicu Simedrea.
La o lună după operație, Melania s-a adresat unui medic nutriționist, după cum i s-a recomandat, tot din cadrul Regina Maria, dr. Anca Crăciun. „Cu dânsa colaborez și în prezent pe partea de nutriție. A trebuit să renunț la zahăr, la gluten, la grăsimi, la lactoză și chiar se văd rezultatele. Mi-a fost greu să renunț la dulciuri – acesta a fost hopul cel mai mare –, dar se simt îmbunătățiri semnificative în starea mea generală. După primele luni în care trebuie să exclud total lactoza, voi avea voie să consum lactate de capră.
Intenționez să încep și un program de exerciții fizice. Deocamdată îmi consum energia alergând după copil, care a început să meargă”, mai spune Melania.
La fel ca Melania, 500.000 de femei din România suferă de endometrioză. Multe dintre ele trăiesc cu simptomele bolii fără a avea un diagnostic.
Dacă și tu te confrunți cu sângerări abundente și cu dureri menstruale puternice, cu tulburări de tranzit și cu infertilitate, caută un medic ginecolog supraspecializat în endometrioză! #NuEDoarEndometrioză
Consultant de specialitate: dr. Voicu Simedrea, medic primar obstetrică-ginecologie, fondator și coordonator Endo Institute, Regina Maria Timișoara