Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Cum vorbesti cu copiii despre razboi

Copiii se raporteaza la ceea ce se intampla in jurul lor dupa o logica diferita de cea a adultilor si percep intr-un mod particular realitatea. Acesta este motivul pentru care povestile, jocurile, filmele si subiectele cartilor care le sunt destinate sunt altfel. Momentele de criza, cele care le schimba brusc viata, cum este cazul razboiului si al pandemiei, ori al altor tragedii cu impact emotional major, au efecte asupra lor. Acestea se manifesta diferit pentru fiecare etapa din dezvoltarea lor, de la mica copilarie la adolescenti. Cele ce urmeaza sunt strategii simple care sa-i ajute pe adulti sa-si sustina emotional copiii.

Invazia din Ucraina si razboiul de pe teritoriul acestei tari sunt pe toate ecranele. Copiii nu pot fi feriti de abundenta de informatii, iar situatia este diferita de ceea ce am experimentat toti in 2020-2021. Daca pandemia a oprit lumea in loc, razboiul vine cu spaime si problemele diferite. Cu exceptia copiilor foarte mici, toti ceilalti au auzit despre invazia din Ucraina, de la prieteni, de pe retelele sociale, din programele de stiri sau au vazut memeuri ingrijoratoare pe Instagram sau TikTok ori vad si percep, in felul lor propriu, anxietatea adultilor. Toate acestea le provoaca un stres emotional intens. Cum gestionam toate acestea? 

Stresul emotional la copii

Este util sa identificam semnele anxietatii si stresului emotional la copii. Exista forme de anxietate firesti, prin care trec toti copii: despartirea de parinti, disconfortul unei colectivitati noi, angoasele socializarii sau frica de intuneric, de animale sau straini, dar acestea sunt in general de scurta durata si, cu foarte mici exceptii, cand ar putea fi util ajutorul unui psiholog, copii le depasesc usor, fara urmari.  

Semnele anxietatii la copiii sunt:

 

  • o stare de incordare si neliniste; 
  • o schimbare a apetitului: nu mananca la fel ca de obicei sau vrea doar anumite alimente; 
  • modificarea rutinei si uneori obiceiuri care apar brusc; 
  • devin intelegatori si dornici sa fie pe plac;
  • sunt tacuti; 
  • pot sa apara dureri de stomac si insomnie; 
  • unii dintre ei pot manifesta momente de furie sau pur si simplu nu se mai pot dezlipi de parintii lor;
  • altii pot refuza comunicarea si socializarea.

Suspiciunea unei stari de anxietate la copii si adolescenti trebuie sa determine o reactie de sustinere din partea adultilor, adaptata la nivelul lor de intelegere si la manifestarile lor. 

Strategii de comunicare cu copiii

Psihoterapeutii recomanda o atitudine diferentiata in functie de reactiile copilului si potrivita cu varsta lui, dar de fiecare data dialogul deschis si sincer este considerat cea mai buna abordare. Acesta trebuie completat cu mesaje care sa-l faca sa se simta in siguranta, aparat si ocrotit.

Adultii trebuie sa accepte emotiile copiilor, sa nu le reprime si sa gaseasca in masura in care este posibil raspunsuri adecvate la intrebarile lor, astfel ca imaginea pe care si-o formeaza sa fie una cat mai digerabila pentru capacitatea lor de intelegere. Desi sunt dificile pentru adulti este bine ca aceste conversatii sa aiba loc. Un astfel de dialog trebuie privit ca o usa deschisa catre alte discutii viitoare, pe teme complicate.

Razboiul, chiar si in abstract, este terifiant si dramatic, iar copiii tind sa se puna pe ei in mijlocul evenimentelor. In logica lor razboiul din televizor, de pe retelele sociale poate ajunge oricand la usa casei. Aceste temeri sunt cele pe care copilul trebuie sa le verbalizeze pentru ca adultul sa le analizeze alaturi de copil si sa le demonteze calm, reafirmandu-i ca este in siguranta si ca lucrurile raman in stare de normalitate, in ciuda informatiilor alarmiste. 

Identificarea de solutii care pot ajuta la descarcarea tensiunii prin gestul de sustinere si suport sau implicarea in actiuni de voluntariat sunt binevenite. Copiii adora sa ajute, sa fie lasati sa participe, iar asta poate reprezenta un suport pentru gestionarea propriilor lor tensiuni negative.

Autocontrolul emotional al adultului

Ca sa poti ajuta, trebuie sa fii valid, nu doar fizic ci si emotional. Cateva sfaturi pentru autocontrolul stresului emotional al adultului sunt la fel de necesare pentru ca doar avand grija de noi insine si de starea emotionala, putem face mai mult pentru cei care au nevoie.

Comportamentele dificile si schimbarile de dispoziție sunt efecte secundare ale metabolizarii trairilor intense la care suntem supusi. Sfatul psihologilor este sa ne acordam libertatea si timpul de a ne manifesta sentimentele (teama, frustrare, iritare) pe care la randul nostru le simtim, fara a le suprima sau contrazice. In acest mod ne oferim posibilitatea de a iesi din starea de soc si redobandim controlul asupra propriilor emotii, contribuind astfel la echilibrarea celor mici sau puternic traumatizati. 

In mod logic recomandarea urmatoare este controlul manifestarilor emotive in fata copiilor. Acestia preiau starile afective ale adultilor, ceea ce pana la un punct poate fi util, dar in situatii limita, critice sau foarte tensionate, echilibrul dovedit de parinte este singurul suport care poate insufla incredere celor mici. 

Sunt importante tonul si modul in care se comunica, deseori chiar mai important decat informatiile si profunzimea discutiilor, data fiind abilitatea innascuta a copiilor de a ne simti. Daca le vom transmite propriile temeri si spaime, acestea vor accentua stresul emotional prin care trec. In replica, gesturile sincere, zambetul, vocea calma, induc incredere si echilibreaza. 

Nu-ti impune sa ai raspunsuri perfecte la toate problemele si la toate intrebarile. A analiza un subiect alaturi de copii este modalitatea de a-i ajuta sa invete sa navigheze prin sentimentele ambigue, sa gandeasca lucruri grele, dificile, complicate, ceea ce le va spori rezistenta psihica fata de acestea. Nu te teme sa spui „nu stiu” si „nu pot”. Manifestarea propriei vulnerabilitati, facuta cu calm si stapanire de sine este utila, pentru ca incurajeaza exprimarea sentimentelor. 

Razboiul, oricat ar fi de cumplit este o realitate, o traim toti, astfel ca doar comunicand ne putem pastra echilibrul psihic si, cel mai important, putem gasim resurse pentru a-i ajuta pe copii sa-si inteleaga angoasele si, in final sa invete sa le domine. 

Cum vorbim despre violenta si razboi

Segmentul de varsta 2–6 ani trebuie protejat. Pe de o parte este greu de explicat ce se intampla astfel incat acestia sa-si poata forma o imagine reala care sa nu-i traumatizeze. In fata lor trebuie evitate manifestarile emotionale. Calmul si starea generala a adultilor este sursa lor de echilibru, indiferent de contextul in care se afla copiii de varsta mica. 

Celor care sunt in situatii limita - refugiati sau care au fost nevoiti sa stea in adapost sau in cazul in care ritmul obisnuit de viata (rutina fiind extrem de necesara si confortabila pentru copiii mici) a fost dat radical peste cap, distragerea atentiei cu poezii si cantece scurte, folosind jucaria preferata sau pur si simplu transpunerea realitatii intr-un joc, pot fi surse de echilibru si liniste. 

Reducerea explicatiilor la cauza si efect, in termenii simpli si clari poate fi utila. Este important de luat in calcul faptul ca imaginatia copiilor de 4-6 ani este foarte bogata, lumea lor fiind un amestec de real si fantastic, astfel ca realitatea dura a razboiului trebuie sa-i fie transmisa ca fiind parte din lumea adevarata, fara a o disimula in poveste. Evita sa descrii realitatea in termeni negativi, nu folosi caracterizari din care copilul sa inteleaga ca exista persoane care fac intentionat rau. Fii superficial in descrierea cauzelor si concentreaza-te doar pe momentul prezent si pe stimulii care produc stres emotional copilului. 

Segmentul de varsta 7-12 are nevoie de raspunsuri, numai daca pun intrebari. Regula de baza in cazul acestei grupe ar putea fi „asteapta si vezi ce stie”. Daca au aflat informatii, daca au discutat cu amicii lor, vor pune intrebari. Daca exista semne de stres emotional este bine sa fie incurajati sa vorbeasca, iar explicatiile pe care le vor primi trebuie sa fie perfect adaptate nivelului lor de intelegere, dar mereu impachetat in garantii de siguranta si securitate pentru ei, familia si prietenii lor. 

Explicatiile si eventualele raspunsuri trebuie sa se plieze doar pe ceea ce stiu. Este nerecomandat ca eventualele clarificari sa le provoace nelinisti in plus. Fiti sinceri si directi, dar fara detalii extreme. Pentru cei mai mari din aceasta grupa de varsta se poate discuta inclusiv despre dorinta de senzational a informatiilor, inclusiv a celor de pe retelele sociale. Nu este recomandat sa le interziceti accesul pe social media, daca au deja posibilitatea de a utiliza aceste platforme. 

Stimulati copiilor gandirea critica, o atitudine obiectiva si incurajati intrebarile asupra chestiunilor pe care nu le inteleg, explicandu-le mereu contextul si circumstantele, intr-un mod in care il pot asimila. Lasati loc la contraziceri, pentru ca ei sa-si poata exprima punctul de vedere si cautati impreuna informatii care sa le clarifice necunoscutele. Comparatiile cu situatii din cartile lor preferate, desenele animate sau alte filme pentru copii sunt utile. 

In ceea ce-i priveste pe adulti acestia trebuie sa inteleaga exact ce gandesc copiii. Nu face presupuneri, ci cauta certitudini. Cei in aceasta grupa de varsta au nevoie de explicatii logice, clare, ca sa poata face diferenta dintre bine si rau si sa-i ajute sa inteleaga clauzele. 

Adolescenti, grupa de varsta cea mai delicata, tocmai pentru ca se simt in real pericol, se tem pentru ei, constientizeaza riscurile si inteleg in buna masura ce se intampla. Au nevoie intens de sustinerea parintilor, desi este foarte posibil sa fie cei mai putin dispusi sa comunice. 

O dificultate poate sa apara urmare a faptului ca adolescentii ar putea fi convinsi ca inteleg contextul a tot ceea ce se intampla, fara sa aiba toate informatiile si cunostintele necesare. Usurinta de a obtine informatii ii poate face victime ale manipularii si ale informatiilor false, ceea ce poate duce la o perceptie eronata a intregii conjuncturi sociale si politice asociate unui conflict armat. 

Respectati-le informatiile pe care le au, dar si capacitatea de a invata lucrurile in mod independent, deoarece acesta este un proces care trebuie incurajat, dar oferiti-le coordonarea de care au nevoie. Cautati impreuna cu ei informatii, provocati dezbateri pe baza de argumente, lasati-i sa-si sustina punctele de vedere si oferiti-le exemple care sa le calmeze angoasele, sa-i incurajeze si le ofere puncte de sprijin in dezbaterile pe care le sustin cu amicii de aceeasi varsta cu ei. 

Exista tendinta ca adolescentii sa contrazica si sa respinga ideile parintiilor, dar sa acorde credit opiniilor care vin din partea colegilor din dorinta de a-si dezvolta propria lor voce. Acest aspect poate face ca emotiile sa fie dificil de gestionat in contextul unor evenimente traumatice. In mod paradoxal cea mai buna cale este sa-i incurajati sa-si sustina punctele de vedere. Acceptati-le sursele, dar extindeti-le orizonturile. Oferiti-le adolescentilor instrumente pentru a vizualiza informatiile critic, indiferent daca defilează prin Snapchat, Netflix sau un site cu exprimare libera pentru extremisti. Indemnati-i sa puna la indoiala ceea ce vad sa se intrebe: „cine a facut asta?” si „de ce?”. 

Buna informare este calea prin care pot invata sa-si tempereze emotiile si spaimele, dar si o modalitate prin care vor fi incurajati sa vada lumea in culorile ei reale. Oferiti-le speranta. Sunt la inceputul vietii si au nevoie de rezistenta, caracter puternic, energie si optimism. 

Cum gestionezi frica acuta

Frica este unul dintre cele mai puternice sentimente umane. Manifestarea fricii are multiple forme, iar gestionarea sentimentului acut de frica, mai ales la copii si adolescentii, trebuie sa fie o prioritate pentru parinti si adulti. 

Ce sa faci cand copilului tau ii este frica?

  1. Ai grija de tine si de linistea ta, aceasta este esentiala pentru a-i putea ajuta pe ceilalti.
  2. Relaxeaza-ti corpul si controleaza-ti respiratia, astfel incat aceasta sa fie ampla, profunda si calma. Evita respiratia de panica - rapida si superficiala, care intretine sentimentul de frica si-l transmite celor din jur. 
  3. Imbratiseaza copilul si lasa-l sa-ti simta ritmul calm si regulat al respiratiei. Mai ales copiii mici isi regleaza rapid emotiile prin relatia pe care o au cu un adult. 
  4. Asculta fara sa intrerupi, sa explici sau sa intrebi, momentul de panica al copilului, in timp ce-ti pastrezi calmul. Lasa-l sa se descarce. 
  5. Explica-i ca frica este o emotie fireasca, normala, pe care o simt toti oamenii; 
  6. Fii de acord cu emotiile copilului – atunci cand suntem intelesi ne putem linisti mai usor pentru ca nu mai este nevoie sa transmitem emotia care ne copleseste, in cazul de fata frica; 
  7. Nu-ti ascunde propriile temeri, dar in mod echilibrat, mesajul fiind „suntem impreuna in acest moment”; 
  8. Nu face promisiuni pe care nu le poti respecta sau care nu pot fi controlate; 
  9. Asigura copilul ca este in siguranta si ca oamenii fac tot ceea ce este necesar pentru asta. 

Sarcina adultilor este aceea de a pregati copiii pentru viata, nu doar aceea de a-i proteja de realitatea care oricum ne domina. Infruntarea realitatii, a spaimelor, angoaselor, temerilor si anxietatii inseamna curaj si putere, iar prin comunicare deschisa si sincera stresul emotional poate fi gestionat si depasit.

Text: Silvana Patrascanu, Senior Editor 

Surse de informatie:
www.kidsinthecity.pl
www.fatherly.com/
www.nytimes.com/
www.commonsensemedia.org/
www.ag.ndsu.edu/