Intervenția chirurgicală a fost realizată de echipa coordonată de dr. Alexandru Cristescu, medic primar neurochirurgie.
Adenomul hipofizar este o tumoră necanceroasă care se dezvoltă în glanda hipofiză (pituitară), o glandă mică, de mărimea unui bob de mazăre, aflată în partea inferioară a creierului, într-o lojă a osului sfenoid, numită șaua turcească. Glanda pituitară are un rol crucial în reglarea funcționării altor glande endocrine și în producerea unor hormoni esențiali pentru controlul diferitelor funcții ale corpului.
Adenoamele hipofizare pot fi împărțite în două categorii principale: funcționale și non-funcționale. Adenoamele funcționale produc în exces anumiți hormoni, în timp ce adenoamele non-funcționale nu au o secreție hormonală dereglată, dar pot exercita presiune asupra țesuturilor înconjurătoare din cauza dimensiunilor sau poziției lor.
„Pacienta noastră s-a prezentat cu o tumoră hipofizară de 1-2 cm. Adenomul hipofizar îi afecta serios calitatea vieții, din cauza dezechilibrului hormonal pe care i-l crea în organism, ea confruntându-se cu efectele unor descărcări excesive de cortizol. Hormon produs de glanda suprarenală, cortizolul este esențial pentru reglarea unor funcții-cheie ale organismului, cum ar fi metabolismul, sistemul imunitar și răspunsul la stres. Prezența unor niveluri ridicate de cortizol în organism, pentru perioade lungi de timp, determină apariția bolii Cushing.Diagnosticul de adenom funcțional necesită investigații complexe și, în afară de examinarea clinică a pacientului și de testele de laborator care pun în evidență dezechilibrele hormonale (excesul sau insuficiența anumitor hormoni), se fac investigații imagistice (IRM hipofizar cu substanță de contrast), pentru o vizualizare cât mai bună a zonei”, spune dr. Alexandru Cristescu, medic primar neurochirurgie, coordonatorul Secției de Neurochirurgie din cadrul Ponderas Academic Hospital.
Impactul bolii Cushing prin adenom hipofizar asupra vieții persoanelor afectate poate fi semnificativ și poate include:
- probleme metabolice: creșterea riscului de diabet și modificări în distribuția grăsimii corporale;
- deteriorare osoasă: o scădere a densității osoase, crescând riscul de fracturi și de osteoporoză;
- afecțiuni cardiace: crește riscul de hipertensiune arterială, boală cardiacă și alte afecțiuni cardiovasculare;
- probleme hormonale: dezechilibrul hormonal creat are potențialul de a provoca tulburări menstruale la femei și disfuncție erectilă la bărbați;
- tulburări neurologice: dureri de cap, amețeli, tulburări de vedere.
- modificări ale aspectului fizic: cei afectați pot dezvolta o serie de modificări ale aspectului fizic, cum ar fi creșterea în greutate, în special în zona feței și a gâtului, îngroșarea pielii și apariția de vergeturi;
- afecțiuni psihologice: afecțiunea poate avea un impact asupra stării de spirit și poate favoriza anxietatea, depresia și alte probleme psihologice.
Gold Standard în tratamentul adenomului hipofizar
Diagnosticarea adenoamelor hipofizare are loc în urma unei evaluări complexe, care cuprinde trecerea în revistă a istoricului medical al pacientului, un examen clinic atent, testarea nivelului unor hormoni și investigații imagistice precum IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică) sau CT. Odată stabilit diagnosticul, tratamentul poate varia în funcție de tipul de adenom identificat, de dimensiunea tumorii, de simptomele pe care le provoacă, precum și în funcție de starea generală de sănătate a pacientului. Iar cum adenoamele hipofizare sunt afecțiuni la granița a cel puțin două specialități medicale: endocrinologia și neurochirurgia, pentru a stabili abordarea terapeutică optimă este necesară o analiză multidisciplinară a fiecărui caz.
„Dimensiunea leziunii (a adenomului) și nivelul ridicat al cortizolului din sânge sunt, în cele mai multe cazuri, factori indicativi ai unui răspuns parțial sau inexistent la tratamentul medicamentos. De aceea, s-a ajuns la concluzia că atitudinea terapeutică cea mai potrivită pentru pacienta în cauză este intervenția chirurgicală.
Cu anumite excepții, protocolul standard în astfel de cazuri este intervenția chirurgicală de tip endoscopic, prin abord transsfenoidal (prin una dintre nări). Odată stabilită abordarea, are loc pregătirea adecvată a pacientei și a aparaturii necesare (mijloacele de vizualizare endoscopică HighDefinition, sistemul de neuronavigație etc.). Ulterior, prin folosirea unei camere video extrem de subțire, introdusă prin nara pacientei, alături de alte instrumente chirurgicale, este realizată rezecția totală, în condiții de siguranță, a adenomului hipofizar.
Tipul de abord chirurgical endoscopic nu implică nicio incizie (tăietură) la nivelul pielii, ceea ce sporește considerabil confortul pacientului operat, pe lângă beneficiile estetice evidente. Procedura de tip endoscopic prin abord transsfenoidal este o metodă sigură, eficientă, minim-invazivă, cu rezultate excelente dovedite peste tot în lume. Tocmai de aceea, este considerată Gold Standardul de tratament al acestor afecțiuni. Operația durează, în medie, între o oră jumătate și două ore”, precizează medicul neurochirurg.
Datorită absenței inciziilor, disconfortul postoperator al pacientului este redus și există posibilitatea reluării activităților obișnuite la scurt timp după externare.
„Spitalizarea postoperatorie durează între două și patru zile, în funcție de starea pacientului și de prezența altor afecțiuni ale acestuia. În cazul pacientei noastre, mobilizarea s-a produs încă din prima zi și nu au existat restricții deosebite de alimentație sau limitări de mișcare.
După externare, acești pacienți revin la control neurochirurgical la două-trei luni postoperator, când li se va efectua un IRM hipofizar de control, pentru vizualizarea zonei operate. Între timp, mult mai repede după operație, pacienții trebuie evaluați de medicul curant endocrinolog, pentru a stabili profilul hormonal hipofizar la acel moment, care va servi ca punct de referință pentru urmărirea ulterioară a acestora”, mai spune dr. Cristescu.
Ce este neuronavigația
Supranumită GPS-ul neurochirurgului, neuronavigația este un sistem de navigație care, pe baza unor imagini 3D ale creierului, stocate în memoria unui computer, îi oferă chirurgului informații despre detaliile anatomice ale pacientului, permițând urmărirea cu precizie a traseului instrumentelor chirurgicale pe parcursul unei proceduri.
De asemenea, prin folosirea acestui sistem, medicul poate să știe care este poziția exactă a unei tumori încă dinainte de a începe, propriu-zis, să opereze. Mai exact, având pe un ecran imaginile IRM sau CT ale creierului persoanei care urmează să fie operată, se poate orienta în timp real, navigând către tumoră – fie prin atingerea capului pacientului cu un instrument asemănător unui pix, fie manevrând imaginea 3D a creierului pacientului pe un ecran touchscreen.
Datorită clarității și preciziei câștigate prin ghidajul oferit de sistemul de neuronavigație, neurochirurgul va putea ajunge la tumoră reducând la minimum riscul producerii de leziuni la nivelul nervilor și vaselor de sânge de pe traseu, precum și la nivelul structurilor cerebrale din proximitatea tumorii, cu rol esențial în desfășurarea unei vieți normale, cum ar fi centrii limbajului sau aria motorie. Desigur, prin video urmărire în timp real, și incizia pentru rezecția tumorii poate fi adaptată cu mare acuratețe la locul unde este poziționat adenomul și la dimensiunile acestuia, cu beneficii majore pentru vindecarea pacienților.
Alte aspecte care merită reținute despre adenoamele hipofizare
Tumorile hipofizare reprezintă 15% din tumorile cerebrale primare și sunt a treia cea mai frecventă formă de tumoare intracranienă, după meningioame și glioame.
În funcție de dimensiunea lor, pot fi clasificate în: microadenoame (tumori mai mici de un centimetru) și macroadenoame (tumori mai mari de un centimetru).
În afară de adenoamele secretoare de ACTH - tumorile care produc, în exces, hormon adrenocorticotrop (cunoscut și ca corticotropină sau corticistimulină) și mai ales cortizol, mai există două tipuri de adenoame hipofizare funcționale:
- prolactinoamele - tumori care produc hormonul prolactină în exces;
- adenoamele secretoare de hormon de creștere - tumori care produc hormon de creștere în exces.
Majoritatea adenoamelor hipofizare (peste 90%) sunt tumori benigne cu creștere lentă, iar 5-10% sunt ceva mai agresive, cu evoluție atipică. Mai puțin de 1% din totalul tumorilor de acest tip se dovedesc a fi un carcinom hipofizar.
Observațiilor făcute în urma autopsiilor și în urma unor IRM-uri la persoane fără suspiciune de tumoră hipofizară au arătat că 10-20% din populația generală are un adenom hipofizar. Însă majoritatea acestor tumori rămân mici și nu provoacă vătămări sau simptome semnificative.
Consultant de specialitate: dr. Alexandru Cristescu, medic primar neurochirurgie, coordonatorul Secției de Neurochirurgie din cadrul Ponderas Academic Hospital
Surse bibliografice:
- https://www.pacificneuroscienceinstitute.org/pituitary-disorders/conditions/pituitary-adenomas/
- https://europe.medtronic.com/xd-en/healthcare-professionals/products/neurological/surgical-navigation-systems/stealthstation.html