Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Hepatita autoimuna

Hepatita autoimuna

In hepatita autoimuna sistemul imun al organismului ataca ficatul si ii provoaca inflamatie. Cauza exacta a bolii este neclara, insa factorii genetici si de mediu par sa aiba un efect in declansarea bolii.

Boala este cronica (dureaza multi ani) si, daca nu este tratata, poate determina ciroza si insuficienta hepatica. Dar, daca este diagnosticata si tratata precoce, hepatita autoimuna poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor cu actiune imunosupresoare (care inhiba reactiile exagerate sau anormale ale sistemului imunitar). Transplantul hepatic poate fi o varianta in cazul in care hepatita autoimuna nu raspunde la tratamentul medicamentos sau in caz de boala hepatica avansata.

Clasificarea hepatitelor autoimune include 2 tipuri:

  1. Hepatita autoimuna de tip 1: Este cea mai frecventa forma a bolii. Poate aparea la orice varsta, insa este forma care afecteaza in special femeile tinere. Adeseori, este asociata cu alte boli autoimune – aproximativ jumatate dintre persoanele cu hepatita autoimuna de tip 1 au alte tulburari autoimune, precum boala celiaca, artrita reumatoida sau colita ulcerativa.
  2. Hepatita autoimuna de tip 2: Adultii pot dezvolta boala, insa aceasta forma de hepatita autoimuna este mai frecventa la copii si la tineri – in general, afecteaza fetele de 2-14 ani.

Cauze

In mod normal, sistemul imun ataca bacteriile, virusurile si alte organisme patogene. Acesta nu ar trebui sa atace propriile celule, insa, daca o face, raspunsul se numeste autoimunitate. In hepatita autoimuna, sistemul imun ataca celulele hepatice, producand inflamatie cronica si deteriorare severa a celulelor hepatice. Nu se cunoaste inca o cauza care determina organismul sa raspunda in acest fel; se pare ca ereditatea si expunerea anterioara la infectii sau anumite medicamente ar putea sa aiba un rol.

Factori de risc

Anumiti factori pot creste riscul de a dezvolta hepatita autoimuna:

  • Sexul feminin: Desi atat barbatii, cat si femeile pot dezvolta hepatita autoimuna, boala este mai frecventa la femei. Aproximativ 70% dintre persoanele care fac boala sunt femei de 15-40 ani.
  • Istoric de anumite infectii: Hepatita autoimuna poate sa apara dupa ce ai fost infectat cu virusul rujeolei, herpes simplex sau Epstein-Barr. Boala este de asemenea asociata cu infectia cu hepatitele A, B sau C.
  • Ereditate: Dovezile arata ca predispozitia la hepatita autoimuna este mostenita genetic.
  • Alta boala autoimuna: Persoanele care au deja o boala autoimuna, cum sunt diabetul de tip 1, boala celiaca, colita ulcerativa (inflamatia colonului), artrita reumatoida, vitiligo (pete decolorate pe piele), sindromul Sjogren (caracterizat de xerostomie (uscaciunea gurii) si xeroftalmie (uscaciunea oculara)) sau hipertiroidism (Boala Graves sau tiroidita Hashimoto) sunt mai predispuse la a dezvolta hepatita autoimuna.

Simptome

Semnele si simptomele variaza de la o persoana la alta si pot sa debuteze brusc. Unele persoane au cateva probleme recunoscute in primele faze ale bolii, in cazul in care acestea apar. Alte persoane au semne si simptome care pot fi:

  • Oboseala
  • Disconfort abdominal
  • Icter (ingalbenirea mucoaselor pielii si ochilor)
  • Hepatomegalie (ficat marit)
  • Angioame – paianjen (vase de sange anormale aparute la nivelul pielii)
  • Dermatite
  • Dureri articulare
  • Amenoree (absenta menstrelor)

Complicatii

Netratata, hepatita autoimuna poate determina fibrozarea permanenta a tesutului hepatic (ciroza). Complicatiile cirozei sunt:

  • Varice esofagiene (marirea venelor esofagului). Daca circulatia prin vena porta este blocata, sangele se retrage catre alte vase de sange – in special in cele ale stomacului sau esofagului. Peretii vaselor de sange sunt subtiri si, fiind umpluti cu mai mult sange decat pot duce, este posibil sa sangereze. Hemoragia masiva la nivelul esofagului sau stomacului este o urgenta majora care necesita interventie medicala imediata.
  • Ascita (fluid in cavitatea abdominala). Boala hepatica determina acumularea masiva de fluide in abdomen. Ascita poate fi inconfortabila si poate afecta respiratia, fiind de obicei un semn de ciroza avansata.
  • Insuficienta hepatica. Aceasta apare cand deteriorarea masiva a celulelor hepatice face imposibila functionarea adecvata a ficatului, caz in care devine necesar transplantul hepatic.
  • Cancer hepatic. Persoanele cu ciroza au risc crescut de cancer hepatic.

Diagnostic

Hepatita autoimuna se produce de obicei brusc. Initial, s-ar putea sa simti ca ai o gripa usoara.

Pentru a stabili diagnosticul de hepatita autoimuna, medicul va recomanda efectuarea unor analize de sange (testarea anticorpilor) si a unei biopsii hepatice, procedura in cadrul careia o mostra de tesut hepatic este prelevata cu ajutorul unui ac cu scopul investigarii in laborator.

Tratament

Indiferent de tipul hepatitei autoimune, scopul tratamentului este de a incetini sau de a opri atacul sistemului imun asupra ficatului, contribuind astfel si la incetinirea progresiei bolii.

Tratamentul include medicamente care reduc activitatea sistemului imun. Tratamentul initial este de obicei prednison (care apartine grupului glucocorticoizi). In a doua linie de tratament este azatioprina (care apartine imunosupresoarelor), in completare la prednison.

Dar, prednisonul, in special cand este administrat pe termen lung, poate determina o lunga serie de reactii adverse, inclusiv diabet, osteoporoza (subtierea oaselor), osteonecroza (ruperea oaselor), hipertensiune arteriala, cataracta, glaucom si crestere in greutate.

Medicii prescriu prednison in doza mare in general in prima luna de tratament. Ulterior, pentru a reduce riscul de reactii adverse, reduc gradual doza in urmatoarele luni pana cand ajung la cea mai mica doza posibila prin care boala poate fi controlata. Adaugarea de azatioprina contribuie, de asemenea, la evitarea reactiilor adverse provocate de prednison. Majoritatea persoanelor au nevoie sa continue sa ia prednison pentru cel putin 18-24 luni si multe raman pe acest tratament pe viata. Desi dupa ani de tratament se poate instala remisia, adeseori boala revine daca tratamentul medicamentos este intrerupt.

Daca medicamentele nu incetinesc progresul bolii sau se dezvolta fibrozarea ireversibila (ciroza) sau insuficienta hepatica, singura varianta de tratament ramane transplantul hepatic. In cadrul transplantului hepatic, ficatul este inlocuit cu un ficat sanatos de la un donator. Adeseori, este folosit ficatul unui donator decedat, insa exista cazuri in care donatorul este in viata – in cadrul acestui transplant este donata doar o parte din ficat – ambele organe (de la donator si al primitorului) incep sa se regenereze aproape imediat.

Ce sa intrebi medicul

Daca ai semne sau simptome care te ingrijoreaza, fa-ti o programare la medic. Daca banuiesti ca suferi de hepatita autoimuna (HAI), cel mai indicat ar fi sa te adresezi unui specialist in probleme hepatice (hepatolog). Iata ce sa intrebi medicul.

  • Simptomele pe care le am (daca le ai) – oboseala si letargia – sunt din cauza HAI?
  • Ce tip de HAI am, tipul 1 sau tipul 2?
  • Cum se prezinta ficatul meu?
  • Am deteriorare hepatica?
  • Voi avea nevoie de transplant hepatic?
  • Este posibil sa am HAI impreuna cu alta boala autoimuna?
  • Analizele de sange vor fi efectuate pentru verificarea anticorpilor?
  • Voi avea nevoie de biopsie hepatica?
  • Ce tip de medicamente ar putea trata HAI?
  • Mi se va reduce doza in timp daca raspund bine la tratament?
  • Va fi nevoie sa efectuez investigatii imagistice pentru alte boli hepatice precum cancerul hepatic?
  • Voi avea nevoie de doza booster de vaccine pentru hepatita A si hepatita B?

Surse de informatie:

liverfoundation.org

www.mayoclinic.org