Povestea doamnei Cecilia Gheorghiu
Sunt inca multe intrebari despre noul coronavirus la care nu avem raspunsuri. Incercam sa raspundem la parte dintre acestea prin documentarea cazurilor celor care au trecut prin experienta COVID 19 si castigat lupta impotriva noului virus.
Dupa vindecare, pacientii care au fost infectati au nevoie de monitorizarea starii de sanatate, de la evaluarea urmarilor bolii in sine, cat si a tratamentelor primite in perioada spitalizarii. Desi virusul a fost eliminat din organism, pot sa apara o serie de afectiuni ale functiei pulmonare, insuficienta renala, leziuni ale muschiului inimii, insuficienta multipla de organ sau complicatii legate de tratamentul urmat pentru vindecare. Pentru acesti pacienti, am lansat Clinica POST COVID, programul integrat destinat persoanelor care au nevoie de urmarire medicala, in urma infectarii si vindecarii de COVID 19 (https://www.reginamaria.ro/monitorizare-post-covid-19).
Ii multumim doamnei Cecilia Gheorghiu pentru ca a dat curs invitatiei noastre si a ales sa vorbeasca despre experienta prin care a trecut in cele aproape 45 de zile de spitalizare.
De unde credeti ca ati contractat noul coronavirus?
Grea intrebare… Nu am iesit din casa, nu am luat contact cu persoane straine, doar familia. Insa exista si membri tineri in familie si desi si ei au stat in izolare si au limitat la minim iesirile, iata ca m-am trezit in aceasta situatie. Dincolo de asta, cred ca problemele mele mai vechi de sanatate au “ajutat” acest virus sa se dezvolte in voie.
Ce simptome ati avut si care au fost pasii urmatori pana la diagnosticare?
In a doua saptamana a lunii aprilie au aparut: oboseala, lipsa poftei de mancare, dureri in gat, deranjament stomacal si tuse seaca noaptea. Puterea scadea tot mai mult.
In ziua de 22 aprilie m-am prezentat la clinica REGINA MARIA pentru o radiografie pulmonara. In urma radiografiei, recomandarea medicului specialist a fost sa ma indrept de urgenta la un spital de boli infectioase. Intr-un context de imprejurari, am ajuns, din fericire, la spitalul Matei Bals.
Cum ati primit diagnosticul de COVID-19?
Pentru ca starea mea nu era tocmai buna si era clar ca am o serie de simptome ale coronavirus, dublate de rezultatul radiografiei, decizia celor de la Matei Bals a fost sa ma interneze. Imediat dupa internare mi s-a facut testul pentru COVID 19, care a iesit pozitiv in aceeasi zi. Dar nu asta m-a speriat, ci diagnosticul radiografiei pulmonare de la REGINA MARIA: bronhopneumonie bazala bilaterala. Era evident ca plamanii sunt afectati si trebuie tratati cu orice pret.
Ce forma de boala ati avut?
La internare am fost afebrila, fara edeme, fara alte dureri, dar a fost nevoie sa fiu trecuta pe oxigen administrat prin narine, caci plamanii erau deja in stare grava. Nu pot spune ca am avut o forma usoara sau grea la inceputul spitalizarii, starea plamanilor s-a deteriorat insa dupa 2 zile de la internare.
Povestiti-ne despre perioada internarii in spital: unde ati fost internata, cate zile, cum a fost relatia medic – pacient?
Am fost internata la spitalul Matei Bals din 22 aprilie 2020 si externata in 5 iunie 2020. Am tot respectul pentru medici si tot personalul din spital cu care am luat contact. O relatie frumoasa, calda, greu de descris in cuvinte. Am fost tratata cum se poate mai bine, cu toata atentia, intr-un regim foarte strict si foarte bine supravegheat. Dar dincolo de procese si proceduri, ceea ce este cu adevarat de mentionat si retinut si admirat este felul in care, la nivel uman, am fost tratata. Fiecare medic, fiecare asistenta a avut o relatie in primul rand umana cu pacientii, s-a creat o legatura foarte personala, ei se bucurau mai mult decat mine la fiecare rezultat bun al analizelor, fie el cat de mic. Grija lor nu a fost doar legata de starea mea de sanatate fizica, ci si de cum ma simt sufleteste, cat de optimista sunt, ce pot face sa imi fie generic mai bine acolo. O perna mai comoda, un geam deschis pentru a lua aer, detalii care au contat enorm.
Care a fost tratamentul urmat? Au aparut efecte secundare ale terapiei?
Din cauza starii de panica pe care am resimtit-o, pe 25 aprilie am fost internata la terapie intensiva, ventilata manual, am stat sub un cort timp de 5 zile primind oxigenul necesar. Am avut tratament cu Plaquenil, Ceftriazona, Dexametazona, Fraxiparina.
In urma consultului pneumologic din 27 aprilie am fost trecuta pe oxigenoterapie pe masca si iarasi tratament antibiotic. Dupa examenul pulmonar din 29 aprilie au inceput sa se vada primele modificari.
In 5 mai, dupa un CT toracic, am fost diagosticata cu pneumonie interstitiala bilaterala in forma severa, care a trecut in regresie din 15 mai. Am facut un tratament cu antibiotice: Invanz, Klacid, Targocid, Zavicefta si, timp de 14 zile, antiviral cu Umifenovir, alaturi de albumina. Si foarte important, am beneficiat de tratament cu plasma, ceea ce cu siguranta a fost decisiv in tratamentul meu.
Din 25 mai am scapat si de narine, nemaifiind dependenta de tubul de oxigen.
Din fericire, nu am fost intubata, si acest lucru intamplandu-se datorita medicilor si tratamentului prompt si atent pe care l-au administrat, probabil. De aceea, nu am avut efecte secundare ale terapiei. Efecte secundare exista, de exemplu, este nevoie de recuperare fiziologica, pentru ca am avut 6 saptamani de repaos, insa nu sunt de la terapie, ci de la boala propriu zis.
Bucuria cea mare a fost in ziua de 5 iunie cand, in urma testelor negative, am fost externata.
Care au fost investigatiile medicale pe care le-ati facut in perioada de boala?
Am facut 4 CT-uri, din care unul cu substanta de contast, analize de sange aproape zilnic si o electrocardiograma.
Dupa vindecare, vi s-a cerut sa donati sange in vederea recoltarii plasmei, utilizata ca forma de terapie pentru unii pacienti?
Varsta mea de 69 de ani nu-mi permite, din pacate, sa donez sange. As fi dorit sa pot sa contribui, insa nu am cum.
In prezent, sunteti tinuta sub monitorizare, avand in vedere ca pot sa apara efecte post COVID-19 asupra organismului?
Nu sunt tinuta sub monitorizare. La externare mi s-a recomandat: reevaluare pneumologica, reevaluare imagistica CT toracic la o luna, evaluare cardiologica, ceea ce voi si face in Clinica Post-COVID de la REGINA MARIA.
Ce a insemnat experienta COVID-19 pentru dvs? Dar pentru familia si prietenii dvs?
Pentru mine, Covid-19 nu a fost un dusman, l-am numit chiar un prieten, pentru ca in spitalul Matei Bals eu mi-am rezolvat niste probleme de sanatate, vechi, legate de plamani. In plus, experienta din spital a fost cu totul alta decat se crede sau se stie din afara, cel putin in cazul meu. Am avut parte de tot ce era omeneste posibil si de aceea am si reusit, cred, sa trec peste aceasta experienta intr-un timp rezonabil si fara efecte pe termen lung, sper eu.
Boala aceasta, in cazul in care este intr-o forma serioasa, ca in cazul meu, devine si un exercitiu de vointa, de gandire pozitiva, de forta mentala. Este foarte usor sa te cuprinda panica, disperarea, depresia, pentru ca dureaza mult, nu ai orizont de timp clar, lucrurile se intampla de la o zi la alta. Si atunci e foarte important sa te ajuti tu pe tine, sa te lupti cu tot ce poti sa fii mai puternic decat virusul, care este foarte parsiv si te doboara pe nesimtite.
Pentru familie a fost grea lipsa mea de acasa si faptul ca nu am avut posibilitatea sa comunicam deloc aproape 3 saptamani. Spitalul, insa, a pus la dispozitia familiei un psiholog, care le transmitea zilnic starea mea, in cateva cuvinte. A contat foarte mult, pentru cei de acasa, sa pastreze astfel cumva legatura cu mine. Suntem la capatul unei experiente care si pentru mine si pentru familia mea a presupus multe schimbari in felul in care gandim si ne raportam la multe lucruri.
INTREBARE ADRESATA FAMILIEI:
Cum ati resimtit imbolnavirea mamei si cum ati facut fata stresului?
Raluca T: La inceput am fost sigura ca nu este coronavirus, era imposibil ca doar ea sa aiba simptome si noi restul din familie cu care intrase in contact sa nu avem nimic. Mai ales ca stiam cat este de contagios virusul. Parintii mei au 2 copii si fiecare dintre noi este casatorit si are la randul lui 2 copii. Asadar suntem o familie extinsa si in acea perioada am fost in contact periodic.
Asadar, rezultatul testului a fost o surpriza care a venit insotita de panica pentru ca starea ei s-a degradat in 2 zile.
Primele 3 saptamani au trecut foarte greu. Faptul ca a fost trecuta la terapie intensiva fara ca noi sa fim anuntati si apoi lipsa oricarui contact cu ea doua saptamani au fost situatii dificil de gestionat. Ulterior, spitalul a desemnat un psiholog care ne contacta si ne spunea despre starea ei.
Mama este o persoana extrem de puternica si determinata, asta a ajutat-o sa ramana optimista si sa depaseasca greutatile.