EDU.REGINAMARIA.RO

Encefalita: tot ce trebuie sa stii

Encefalita: tot ce trebuie sa stii

Encefalita este inflamatia creierului, fiind o afectiune mai putin frecventa, insa severa. Exista mai multe cauze, insa cea mai intalnita este infectia virala. Simptomele pot mima gripa – febra sau cefalee – sau poate fi asimptomatica. Diagnosticul precoce si tratamentul sunt importante, deoarece este dificil de prezis felul in care encefalita afecteaza fiecare persoana. Rar, encefalita poate fi amenintatoare de viata. Boala poate afecta pe oricine, insa riscul crescut il au copiii si varstnicii.

Simptome

Majoritatea persoanelor cu encefalita virala au simptome moderate similare gripei:

  • Cefalee
  • Febra
  • Dureri musculare sau articulare
  • Oboseala sau slabiciune

Uneori, semnele si simptomele sunt severe si pot include:

  • Confuzie, agitatie sau halucinatii
  • Lesin
  • Pierderea simturilor sau paralizie in anumite zone ale fetei sau corpului
  • Slabiciune musculara
  • Probleme de vorbire sau de auz
  • Modificari de comportament
  • Pierderea constientei

La sugari si copii mici, semnele si simptomele pot fi:

  • Spatii in zonele moi (fontanele) la nivelul craniului
  • Greata si varsaturi
  • Intepenirea corpului
  • Lipsa poftei de mancare
  • Iritabilitate

Cand sa mergi la medic

Cere ajutor medical imediat daca tu sau copilul aveti simptomele severe asociate cu encefalita. Cefaleea severa, febra si constienta alterata impun ajutor medical imediat. Sugarii si copiii mici cu orice semn sau simptom al encefalitei necesita ingrijire medicala de urgenta.

Cauze

Cauza exacta a encefalitei nu este pe deplin cunoscuta. Cand cauza este cunoscuta, cel mai frecvent este implicata infectia virala. Infectiile bacteriene si bolile inflamatorii neinfectioase pot, de asemenea, sa provoace encefalita. Exista doua tipuri principale de encefalita:

  • Encefalita primara. Aceasta afectiune se produce cand un virus sau alt agent infecteaza in mod direct creierul. Infectia poate fi concentrata intr-o singura zona sau poate fi raspandita. O infectie primara poate fi o reactivare a unui virus care a fost inactiv dupa o boala anterioara.
  • Encefalita secundara. Aceasta afectiune poate fi determinata de o reactie nepotrivita a sistemului imun la o infectie produsa in alta zona a corpului. In loc sa atace doar celulele care au provocat infectia, sistemul imun ataca celulele sanatoase de la nivel cerebral. Denumita si encefalita post-infectie, encefalita secundara se produce frecvent la 2-3 saptamani dupa infectia initiala.

Cauze virale frecvente

Virusurile care provoaca encefalita sunt:

  • Virusul herpes simplex (HSV). Atat tipul 1 – asociat cu plagi si basici in jurul gurii – cat si tipul 2 – asociat cu herpesul genital – pot sa provoace encefalita. Encefalita determinata de HSV de tip 1, desi rara, poate sa determine afectarea severa a creierului sau decesul.
  • Alte virusuri herpetice. Acestea sunt virusul Epstein-Barr, care frecvent determina mononucleoza, si virusul varicelo-zosterian, care determina varicela si zona zoster.
  • Enterovirusurile. Acestea includ poliovirusul si virusul coxsackie, care in general provoaca o afectiune cu simptome similare gripei, inflamatie oculara si durere abdominala.
  • Virusuri purtate de tantari. Acestea virusuri pot provoca infectii precum West Nile, La Crosse, St. Louis, encefalita estica si vestica. Simptomele infectiei pot sa apara in cateva zile-cateva saptamani de la expunerea la virusul purtat de tantar.
  • Virusuri purtate de capuse. Virusul Powassan este purtat de capuse, iar simptomele apar de obicei la o saptamana de la intepatura unei capuse infectate.
  • Virusul rabiei. Infectia cu virusul rabiei, transmisa de obicei prin muscatura animalului infectat, provoaca o progresie rapida catre encefalita imediat dupa debutul simptomelor.
  • Infectii ale copilariei. Infectii frecvente in copilarie – cum sunt rubeola, oreionul si pojarul german – au fost candva cauzze frecvente ale encefalitei secundare. Acestea sunt acum rare datorita disponibilitatii vaccinurilor impotriva acestor boli.

Encefalita nu este contagioasa, nefiind transmisibila de la om la om.

Factori de risc

Oricine poate dezvolta encefalita. Factorii care pot creste riscul sunt:

  • Varsta. Unele tipuri de encefalita saunt mai frecvente si mai severe pentru anumite categorii de varsta. In general, copiii mici si adultii varstnici au risc mai crescut pentru majoritatea tipurilor de encefalita virala.
  • Sistem imunitar slabit. Persoanele care au HIV/SIDA, care iau medicamente imunosupresoare sau care au o afectiune care duce la slabirea sistemului imunitar au risc crescut de encefalita.
  • Regiunea geografica. Virusurile purtate de tantari sau de capuse sunt mai frecvente in anumite zone.

Complicatii

Complicatiile encefalitei pot sa varieze, in functie de factori precum:

  • Varsta
  • Cauza infectiei
  • Severitatea bolii initiale
  • Timpul scurs de la instalarea bolii la administrarea tratamentului

Persoanele care fac o forma relativ moderata a bolii se recupereaza in cateva saptamani, fara complicatii pe termen lung.

Complicatii severe

Inflamatia poate afecta creierul, consecintele fiind coma sau decesul.

Alte complicatii – care variaza semnificativ in privinta severitatii — pot persista cateva luni sau pot deveni permanente. Acestea pot fi:

  • Oboseala persistenta
  • Slabiciune sau pierderea coordonarii musculare
  • Modificari de personalitate
  • Probleme de memorie
  • Paralizei
  • Probleme de auz sau vedere
  • Tulburari de vorbire

Preventie

Cea mai buna metoda de a preveni encefalita virala este sa iti iei masuri de precautie pentru a evita expunerea la virusurile care provoaca boala. Prin urmare:

  • Practica o buna igiena. Spala-te pe maini frecvent si complet cu apa si sapun, in special dupa folosirea toaletei si inainte si dupa ce mananci.
  • Nu folosi la comun anumite lucruri, precum tacamurile sau sticla din care bei.
  • Invata-ti copilul obiceiurile bune. Asigura-te ca aplica regulile de igiena si ca evita folosirea la comun a obiectelor personale acasa si la scoala.
  • Vaccineaza-te. Asigura-te ca ai vaccinarile la zi inainte sa pleci intr-o calatorie in zonele cu risc.

Protejeaza-te de tantari si capuse

Pentru a reduce expunerea la tantari si capuse:

  • Imbraca-te pentru a te proteja. Poarta camasi cu maneci lungi si pantaloni lungi daca iesi afara cand tantarii sunt cei mai activi, sau daca mergi la iarba verde, unde capusele sunt frecvente.
  • Aplica un repelent pentru tantari. Substantele chimice precum DEET pot fi aplicate atat pe haine, cat sip e piele. Daca folosesti atat o crema cu protectie solara, cat si un repelent, aplica mai intai crema pentru soare.
  • Foloseste insecticid. Produsele care contin permetrina ucid tantarii si capusele – acestea pot fi folosite pe haine, corturi sau alte echipamente exterioare, insa nu si pe fata.

Protectie pentru copiii mici. Repelentele de insecte nu sunt recomandate pentru folosirea la sugarii care au sub 2 luni. Poti, in schimb, sa acoperi carutul cu o plasa anti-tantari. Pentru sugarii mai mari si pentru copii repelentele cu 10-30% DEET sunt considerate sigure. Produsele care contin atat DEET cat si factor de protectie solara nu sunt recomandate pentru copii din cauza reaplicarii, expunand copilul la prea mult DEET.

Sfaturi sa folosesti un repelent anti-tantari la copii:

  • Fii prin preajma cand copilul foloseste repelentul.
  • Pulverizeaza pe haine si pe pielea expusa.
  • Aplica repelentul in spatii exterioare pentru a reduce riscul de inhalare.
  • Pulverizeaza repelentul intai pe mainile tale, apoi aplica-l pe fata copilului, cu grija in zona ochilor si urechilor.
  • Nu folosi repelent pe mainile copiilor mici care isi pot introduce mainile in gura.
  • Spala pielea cu apa si sapun atunci cand reveniti in spatii inchise.

Tratamentul encefalitei

Encefalita trebuie tratata in spital. Spitalizarea poate fi de la cateva zile la cateva saptamani sau luni. Cu cat mai devreme este inceput tratamentul, cu atat mai eficient se va dovedi. Tratamentul depinde de cauza preexistenta, insa poate include:

  • Medicamente antivirale
  • Injectii cu steroizi
  • Tratamente pentru a controla sistemul imun
  • Antibiotice sau antifungice
  • Antialgice pentru a reduce disconfortul sau febra
  • Medicamente pentru controlul convulsiilor
  • Suport pentru respiratie, precum masca de oxigen sau ventilator

Recuperarea dupa encefalita

Unele persoane se pot recupera complet dupa encefalita, desi acest proces se poate dovedi lung si frustrant. Majoritatea nu se recupereaza complet si raman cu probleme pe termen lung provocate de afectarea cerebrala. Acestea pot fi:

  • Probleme de memorie
  • Convulsii frecvente
  • Modificari de comportament si personalitate
  • Probleme de atentie, concentrare, planificare si rezolvarea problemelor
  • Oboseala persistenta

Consultant: Dr. Oana Bucur, medic specialist medicina interna si gastroenterologie

Surse de informatie:

www.mayoclinic.org

www.nhs.uk