EDU.REGINAMARIA.RO

Analizele de sange la copii: cand se fac si de ce

Articol de Dr. Irina Costache Medic primar Pediatrie
Analizele anuale sunt o obisnuinta in randul adultilor si de aceea se poate presupune ca si copiii au nevoie de acestea cel putin o data pe an.

In realitate se poate intampla ca un copil sa aiba nevoie de analize mai des sau dimpotriva mai rar decat anual, tinand cont de recomandarile medicului pediatru sau medicului de familie. 

Primele analize de sange, in jurul varstei de un an

Academia Americana de Pediatrie recomanda recoltarea primelor analize de sange in jurul varstei de un an, daca nu exista alte motive care sa indice o recoltare mai rapida. 

In jurul varstei de un an este important sa se stabileasca daca un copil are sau nu anemie, dozand cantitatea de fier circulant, feritina, marker important al depozitelor de fier, hemoglobina si hematocritul, indici regasiti in hemograma.

Daca un copil este alaptat exclusiv,  Academia Americana de Pediatrie recomanda dozarea hemoglobinei inca de la varsta de 4 luni sau administrarea de produse de fier profilactic. Se pot cere analize si mai devreme de un an daca medicul se afla in fata unui sugar care nu consuma suficiente cantitati de carne sau cereale imbogatite cu fier, daca consuma prea mult lapte sau in cazul celor care manifesta inapetenta importanta pentru solide. 

Analizele de sange se fac la recomandarea medicului

Exista o tendinta de a recolta de rutina analize copiilor, pentru a crea senzatia parintilor ca pot „sta linistiti”. Analizele nu certifica neaparat acest lucru, de aceea este important ca testele sangvine sa se faca doar la recomandarea medicului. Sunt analize care necesita o anumita pregatire, cum ar fi de exemplu glicemia, recoltarea acesteia presupunand un post de 12 ore.  Un copil mic nu poate sta foarte mult nealimentat, asa ca unele rezultate pot aparea extrem de modificate si pot speria parintii nejustificat. 

Interpretarea analizelor de sange trebuie sa fie facuta de catre medic, chiar daca laboratorul ofera pe buletinul cu rezultate si intervalul de valori normale. Academia Americana de Pediatrie recomanda recoltarea analizelor metabolice care indica nivelul colesterolului abia in jurul varstei de 9-11 ani, valorile avand variatii mari si greu de interpretat pana la acea varsta. 

Sunt unele analize care sunt solicitate si nu au neaparat importanta diagnostica in acel moment. Unui copil sanatos nu are sens sa i se recolteze probe inflamatorii extinse, VSH, fibrinogen, proteina C reactiva daca cel mic nu are nicio patologie. Exista o tendinta a parintilor de a efectua analize de urina si fecale, multe dintre acestea fiind incomplet cunoscute. Nu de putine ori in boli diareice acute parintii solicita examene coproparazitologice, in cautarea parazitilor care nu sunt de fapt raspunzatori de bolile febrile acute. O alta tendinta remarcata in pediatrie se refera la testele alergologice la cerere, nenumarate, hiper-interpretate de multe ori doar de familie, care conduc la diete de excludere nejustificate si pe termen foarte lung.

Istoricul familial este foarte important atunci cand medicul recomanda analize unui copil. Daca exista istoric de diabet zaharat in familie, se va doza cu fiecare ocazie glicemia si anual si hemglobina glicozilata. Daca exista istoric personal de infectii urinare recurente sunt necesare mai multe uroculturi decat in mod uzual, la inceput lunar, apoi la 3 luni, in timp ce un copil fara aceasta patologie poate recolta anual un simplu sumar de urina. 

Concluzii

Nu exista asadar o lista standard de analize recomandate unui copil fara un consult medical anterior. Niciodata examenul clinic (cantarire, masurare, inspectie, palpare, percutie, auscultare) impreuna cu anamneza (istoricul) unui copil nu pot fi inlocuite de examenele paraclinice (analize). 

Analizele sunt de mare ajutor medicului, dar acestea trebuie recoltate tintit si sunt complementare in cazul consulturilor regulate. Un medic competent este acela care recomanda unui pacient analizele necesare si nu „toate analizele”, acest ultim concept, atat de vehiculat in randul parintilor neexistand cu adevarat in realitate.