EDU.REGINAMARIA.RO

Sfaturi pentru o relatie fericita cu copilul tau adolescent

relatie_fericita
Adolescenta este etapa in care au loc primele experiente si experimente pe care le initiaza si traieste adolescentul. In aceasta perioada apar cele mai multe temeri, multe dintre ele de ordin social, primordiala fiind teama de felul in care arata si de ce cred ceilalti despre el.

De asemenea, apare stresul cauzat de teme, de rezultatele pe care parintii le asteapta de la ei, rezultate care sa-i conduca catre o cariera de succes si un statut in societate. Tot acum se contureaza nevoia de a avea propriile opinii, diferite de cele ale parintilor, ceea ce deseori duce la conflicte epuizante si, aparent, fara solutii pentru parintele de altfel bine intentionat. Oricat de dificile si greu de tolerat ar fi acestea pentru parinti, ele il pregatesc pe adolescent pentru viata de adult. Aceasta perioada dificila este ca o punte intre copilarie si maturitate si nu este usor de traversat nici pentru copii, nici pentru parinti.

Adolescenta, intre conflicte si neintelegeri

Relatiile dintre parinti si adolescenti capata nuante diferite de cele din copilarie, cand parintele era privit ca un model demn de a fi urmat. Aceasta realitate este puternic incercata acum, adolescentul cautandu-si singur calea catre o identitate proprie.

Parintii pierd treptat influenta pe care o aveau asupra copiilor si descopera consternati ca ceea ce functiona inainte, nu mai functioneaza. In locul copilului lor, pana atunci atat de echilibrat, atat de transparent, atat de bine cunoscut cu calitatile si defectele lui, se contureaza, prin ,,socuri succesive”, un nou ,,personaj”: opozant, rebel, independent, care contesta autoritatea parintelui.

Se nasc conflicte din senin, care capata forme noi, sunt mai frecvente si deseori acestea degenereaza in adevarate drame, refuzuri, neintelegeri care dureaza si taie posibilitatea oricarui dialog.

,,Nu mai stim cum sa-l abordam.”/ ,,A devenit critic, ne judeca.”/ ,,Oricat de calmi am fi, el ramane inchis, ostil.”/ ,,Nu pare sa ne mai acorde incredere, sa ne mai iubeasca.”/ ,,Parca ne poarta pica, parca ne detesta.” Sunt doar cateva dintre trairile parintilor de adolescenti. Parintii se simt coplesiti si derutati in gasirea de solutii pentru a avea in continuare o relatie de calitate cu copilul lor.

De aceea, e important sa nu intri intr-o lupta de putere cu adolescentul, deoarece acesta isi doreste sa castige cu orice pret, manat fiind de dorinta de a contesta autoritatea parintelui si de a-si forma propria identitate.

Mai mult este important sa acorzi o atentie deosebita comunicarii cu adolescentul, dar nu in directia de ,,stiu eu mai bine ca tine”/,, nu ai experinta necesara in aceasta situatie”/,,asculta-ma si o sa-ti fie bine”. Judecata si critica nu sunt deloc constructive asa cum deseori isi imagineaza parintele. Adolescentul are nevoie de empatie, de suport si disponibilitate, de a fi ascultat, nu doar auzit. Este important ca, parerile lui, oricat de diferite de ale parintelui, sa fie luate in considerare, discutate, argumentate cu calm si  ratiune din mai multe perspective, asa incat sa evidentieze obiectiv consecintele, lasandu-i lui libertatea de alegere in cunostinta de cauza. Acest lucru contribuie la cresterea increderii in propria ratiune care e un obiectiv in sine al adolescentului in cautarea conturarii unei noi identitati, aceea de adult.

Respecta-i intimitatea si ofera-i libertate

Un alt aspect de avut in vedere de catre parinte in construirea unei relatii de calitate cu adolescentul este respectarea intimitatii lui. El are nevoie sa stea cu gandurile, emotiile, trairile lui, sa le analizeze prin propriul filtru, sa le integreze si sa le aseze la locul lor, asa cum considera. Acest lucru contribuie la autocunoasterea lui in aceasta noua etapa, cand se contureaza nevoia de a se delimita de parinti pentru a intelege cine este el dincolo de spatiul sigur pe care l-au creat parintii pentru el. Orice sugestie, parere a parintelui, nesolicitata de adolescent si mai ales invadandu-i spatiul, poate fi perceputa negativ, ca o intruziune, care il irita psihic si il face fie sa se inchida in el si sa evite comunicarea cu parintele, fie sa degenereze in conflicte fatise, epuizante reciproc.

Renuntarea la control poate fi o mare provocare pentru parintele de adolescent. Este greu sa-i observe vulnerabilitatile si sa nu intervina pentru a-l ,,preveni”, pentru a-l feri de vreun esec sau suferinta. Realitatea e ca nu-l putem controla tot timpul, este si obositor si ineficient si invalidant pentru adolescent. Nu-i dam ocazia sa creasca asumandu-si deciziile. Totodata suntem foarte atenti la comportamentele de risc ale adolescentului, singura directie in care controlul isi are rolul sau. E important sa-i cunoastem noii prieteni, grupurile in care vrea sa se integreze, valorile lor care il pot duce in directii gresite in care siguranta sau sanatatea lui sunt in pericol. De aceea sunt importante disponibilitatea si comunicarea de calitate, nu cu orice pret, cu adolescentul. In acest sens, putem planifica activitati impreuna, tinand cont de interesele lui, putem cauta hobby-uri noi, comune cu ale adolescentului, care ne fac sa impartasim valori comune si care creeaza spatiul optim de comunicare de pe aceeleasi pozitii, nu de putere, cum erau in copilarie si pe care acum adolescentul le contesta. In acest spatiu de comunicare, avem mai multe sanse ca adolescentul nostru sa isi doreasca sa afle punctul de vedere al parintelui si sa-i solicite sfaturile atunci cand este derutat, confuz si nesigur de propriul punct de vedere.

Apeleaza la suport de specialitate

Nu este usor ca parintele sa ramana atent in mod constant la nevoile adolescentului. Parintele are, la randu-i, propriul istoric de relatie cu parintii sai, pozitiv sau negativ, cu unele lucruri rezolvate, altele nerezolvate care-i pot activa neputinta, furia, lipsa de autocontrol si care il pun in postura de a reactiona asa cum nu-si doreste si care pot degrada relatia cu adolescentul. De asemenea, oboseala, lipsa timpului, stresul cotidian atat de specific zilelor noastre se adauga celor de mai sus si accentueaza reactiile negative ale parintelui. Este de dorit ca atunci cand aceste situatii sunt frecvent manifestate, parintele sa caute suport de specialitate, fie singur, fie intr-un cadru dedicat, organizat in acest sens, unde poate invata modalitati noi de gestionare a stresului, de ,,imblanzire” a furiei, de prioritizare a sarcinilor asa incat sa obtina timp de calitate si disponibilitate pentru adolescent.

Un parinte care este bine cu el insusi, care isi cunoaste bine resursele interioare dar si vulnerabilitatile, care are grija de propria igiena mentala, poate ,,creste” ca parinte odata cu adolescentul lui, trecand impreuna, ,,umar la umar”, puntea dificila dintre copilarie si maturitate, numita ADOLESCENTA.

Articolul a fost scris de Georgeta Dragan, Psihoterapeut , format in psihoterapie cognitiv comportamentala - AHPCC la Clinica Oana Nicolau. Mai multe despre expertiza psihoterapeutului, aici.

Surse de informatie:

,,Parintele eficient”- Thomas Gordon, Editura Trei, 2014
,,Criza adolescentei”- Stephane Clerget, Editura Trei, 2012
,,Caile intortocheate ale adolescentei”- Lisa Damour, Editura Trei, 2017