Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Medicul imagist este un detectiv de investigatie - Dr. Teodora Matura

“Flerul” medicului nu este intamplator, ci este suma acumularilor, interesului si experientei medicului. Si a incapatanarii” de a vedea semne, detalii aparent insignifiante, de a le prioritiza si evalua. Da, medicul imagist detectiv de investigatie exista. Si da, salveaza vieti.

Dr. Teodora Matura este medic primar Radiologie-Imagistica Medicala cu competenta in IRM si CT. Este unul dintre cei mai apreciati medici imagisti in angio-RM si angio-CT (angiocoronarografie, vase cerebrale, trunchiuri supraaortice, aorta toracica si aorta abdominala, membre inferioare).

Cum apreciati progresele facute in imagistica in ultimii 10 - 15 ani? Ce se vede acum, mai mult decat atunci?

As putea aprecia ca in ultimii 10-15 ani s-a realizat o revolutie – o evolutie extraordinara in domeniul meu de activitate, imagistica medicala. Acum 15 ani abia se utiliza ecograful, incercand sa se faca o “traducere” a nuantelor de gri in termeni de patologie si anatomie. Aparatele radiografice realizau doar o evaluare grosiera a situatiei patologice, aceasta metoda livrand, mai degraba, o multitudine de date indirecte asupra urmarilor unei patologii grave asupra organismului – ma refer aici la patologia tumorala in principal, si mai putin asupra patologiilor benigne – pneumonii, fracturi, luxatii, etc. Adesea, aceste informatii erau vizibile in faze tardive ale bolilor, cand doctorii nu mai puteau interveni cu prea mare succes!

Acum se vad mult mai multe lucruri, mult mai aprofundate, si deci… mult mai bine. Tehnica a evoluat extraordinar, aparatura medicala este intr-o continua si rapida dezvoltare, iar noi, doctorii din aceasta specializare, suntem intr-un proces continuu de invatare, caci toate aceste aparate din ce in ce mai complicate necesita o cunoastere amanuntita. Noi, doctorii imagisti, trebuie sa intelegem ceea ce aparatura performanta ne poate livra ca informatii si sa o traducem in notiuni concrete, trebuie sa realizam o transcriere a informatiilor codificate pe care aparatura ni le ofera, in cuvinte medicale simple, care sa ajute atat medicii de alte specialitati – medicii curanti – si sa ofere si informatii pe intelesul pacientilor.

Ce ne puteti spune despre siguranta legata de iradierea in imagistica?

Cat despre siguranta aparatelor, exista o grija sporita si concurentiala a diverselor companii producatoare de echipamente medicale pentru aparate din ce in ce mai sigure, cu doze de iradiere din ce in ce mai atent urmarite. Trebuie facut intotdeauna un compromis: aparatele performante ce utilizeaza radiatiile Roentgen au puteri din ce in ce mai mari, putand genera doze de iradiere mare. Dar softurile aflate intr-o continua cercetare si preocupare intervin in reducerea dozelor de iradiere. Necesita insa o corecta cunoastere a utilizarii echipamentelor si o ajustare a protocoalelor in functie de patologie. Cat despre echipamentele ecografice si de tip rezonanta magnetica, acestea nu sunt nocive organismului, desigur daca se respecta limitarile fiecarei metode.

Sunteti specializata pe investigatii angio CT si angio RMN. Ce sunt si de ce sunt valoroase aceste investigatii? Ce aduc in plus?

In ultimii ani s-au produs revolutii in aproape toate ramurile medicinei, asa incat fiecare domeniu in parte are nevoie de cat mai multe informatii si cat mai precise. Operatiile pe cord si pe vase au devenit din ce in ce mai frecvente, pentru o arie mai larga de patologie. Inima si vasele sunt dintre cele mai “riscante” organe supuse interventiilor. Chirurgii cardiovasculari au devenit din ce in ce mai antrenati din punct de vedere tehnic, dar au nevoie de informatii extrem de precise, trebuie sa cunoasca in amanunt situatia atunci cand intra in operatie pe cord sau pe vase. Iar pentru acest lucru, investigatiile angio-CT si angio-RM au un rol determinant. Acestea livreaza atat informatii bidimensionale, dar au si avantajul de a permite postprocesarea imaginilor si transformarea lor in imagini tridimensionale. Practic, in urma investigatiilor de tip angio, medicii au posibilitatea de a vedea organele pe care urmeaza sa le opereze, extrem de aproape de realitatea naturala, asa cum le percep ei cand abordeaza inima sau vasele. Intra in operatie stiind foarte multe lucruri despre organul pe care urmeaza sa il abordeze, adesea isi configureaza protocolul tehnic operator in functie de aceste imagini, si astfel reduc mult situatiile neprevazute ce pot aparea in cursul interventiilor.

Exista insa indicatii ale investigatiilor angio-CT si angio-RM si in afara patologiei directe de cord si vase. Sa spunem ca este vorba despre o formatiune tumorala – benigna sau maligna – in orice parte a corpului. Acestea sunt hranite de vase-artere si vene ce asigura cresterea dimensionala a tumorilor. Investigatiile angio arata exact care sunt aceste vase si unde sunt situate si astfel chirurgul stie cum sa aleaga calea de abord, cum sa evite o sangerare ce poate sa fie fatala pacientului.

Concis, investigatiile angio-CT si angio-RM sunt indicate atat in patologia cardio-vasculara, cat si in patologia celorlalte organe, livrand informatii despre starea vaselor – arteriale sau/ si venoase, atat de ordin numeric (grad de stenoza, calibrul vasului), cat si informatii vizuale tridimensionale – foarte apropiate de anatomia pe care chirurgii o cunosc si cu care se intalnesc in cursul interventiilor chirurgicale.

Care sunt avantajele investigatiilor angio-CT si angio-RM comparativ cu angiografia conventionala?

Fiecare metoda are indicatiile ei si ofera o anumita gama de informatii. Investigatiile angio-CT si angio-RM furnizeaza atat date directe despre starea vaselor, cat si asupra structurilor anatomice de vecinatate, livrand astfel informatii atat de ordin numeric, cat si de ordin vizual. Desi iradiante, investigatiile angio-CT realizeaza o iradiere adesea mai mica pacientului decat investigatiile angiografice propriu-zise, nu implica iradierea medicului – asa cum se realizeaza in cursul investigatiilor angiografice in care, indiferent de cat de performante ar fi echipamentele si cat de bine s-ar proteja medicii, iradierea lor nu e de neglijat. De asemenea, investigatiile angiografice ofera exclusiv informatii despre vasul abordat, nu si despre structurile de vecinatate, insa au avantajul de a putea interveni in scop terapeutic, cateodata in acelasi timp investigator cu cel de diagnostic.

Pe scurt, investigatiile angio-CT si -RM ofera informatii anatomice si cateodata chiar si functionale extrem de importante, iar urmare a acestor informatii se pot realiza planuri de tratament mult mai precise.

Care este patologia cea mai frecventa cu care va confruntati?

Din pacate, in ultimii ani, cea mai frecventa patologie este cea tumorala. De asemenea, din pacate, in ultimii ani, patologia tumorala este foarte frecventa la populatia adultului intre 30 si 60 ani, adica acea categorie activa, care munceste si care ar trebui sa se bucure de viata.

Din punctul dvs. de vedere, care sunt cele mai provocatoare investigatii?

Fiecare tip de investigatie si fiecare pacient reprezinta o provocare. Fiecare om face boala in felul lui. Cand eram studenta la medicina ni se spunea adesea ca nu exista boli, ci exista pacienti. Fiecare om este unic, are codul lui genetic si reactioneaza intr-un mod personal la factorii de mediu. Astfel incat uneori o investigatie asa-zis banala poate fi extrem de complicata.

Ce ne puteti spune despre cercetare, despre preocuparile Dvs. stiintifice? Ati primit si un premiu “Best Scientific Contribution” in 2012, la seminarul stiintific “Challenges in imaging”, despre ce a fost vorba?

Eu nu am fost preocupata de o cariera universitara si am considerat ca nu sunt potrivita pentru aprofundarea unei singure boli sau a unei categorii de patologie, cum se obisnuieste atunci cand incepi un doctorat – alegi o tema si o intorci pe toate partile intr-un studiu ce se intinde pe aproximativ 5 ani. Nu mi-am dorit, nu cred ca am calitatile unui adevarat cercetator. Dar am avut intotdeauna o curiozitate in a vedea mai mult decat niste imagini, am incercat sa inteleg mecanismele fiziopatologice ale organismului si sa le integrez cu simptomatologia pacientului, si am reusit astfel sa descopar lucruri care nu erau foarte evidente. Premiile castigate au fost legate de aceste preocupari, si cred ca le-am obtinut in urma abnegatiei si cateodata a incapatanarii de a lamuri mai in amanunt anumite “semne”, care puteau fi trecute cu vederea la o evaluare superficiala.

Cat de importanta este experienta medicului imagist in investigatie? Cat cantareste, in ce masura face diferenta? Sau aparatul poate suplini o experienta mai limitata, de exemplu?

Un aparat performant e o unealta pentru noi pentru a sti mai mult si mai bine. Nu trebuie sa existe aparate performante si medici putin cunoscatori. Trebuie sa fim capabili sa intelegem si sa “manevram” informatiile multiple pe care ni le ofera un echipament performant. Nu poate suplini un doctor, dar poate deveni un ajutor extraordinar atat pentru pacient, cat si pentru doctor. Asa cum nici un doctor genial nu poate exista fara aparatura moderna. Nu ne putem intoarce la epoca medicinei ilustrate in binecunoscutul film “Dr Quinn” care, in fapt, a fost “motorul” multora dintre noi in vremea studentiei.

Experienta insa face diferenta. Cu cat e mai mare, cu atat conexiunile ce se realizeaza in mintea doctorului sunt mai multe si mai rapide, in avantajul pacientului. Si desi par lucruri diferite, “flerul” doctorului nu cred ca reprezinta o “intamplare” in descoperirea unei maladii, ci e urmarea unui volum mare de informatii pe care doctorul o are, de asa maniera incat selectia factorilor care conduc la diagnostic este mult mai rapida.

Ca medic imagist, ma simt similar cu un detectiv de investigatie. Am posibilitatea de a utiliza multiple tipuri de echipamente, fiecare cu avantajele sale, astfel incat ceea ce trebuie descoperit – boala pacientului – sa fie cat mai clar vizibila si cu argumente puternice, palpabile.

Ne puteti da exemplul unui caz mai deosebit, care v-a ramas in memorie intr-un anumit mod?

Am multe cazuri care mi-au ramas in memorie si pastrez fiecaruia o amintire vie. Dar dintre toate o sa va povestesc cazul unui pacient de 45 ani, care a venit cu indicatia de a efectua o radiografie pulmonara, in cadrul unui consult pneumologic. Pacientul era fumator si se prezentase pentru ca i se parea ca de la o vreme oboseste nejustificat, cateodata in repaus, dar in conditii de stres, alteori la un efort moderat. Desigur ca am facut o radiografie pulmonara care nu releva nimic serios, nimic care sa raspunda intrebarilor pacientului sau doctorului. La o discutie mai aprofundata cu pacientul, am aflat ca avea un serviciu cu responsabilitate mare, ca era fumator, ca avea un program si o viata dezordonata… ca multi dintre adultii tineri din ziua de azi. Am discutat cu medicul trimitator sa ii facem un examen angio-CT pentru analiza coronarelor, neavand modificari EKG ingrijoratoare, dar avand factori de risc cardio-vasculari.

In urma examinarii am descoperit ca avea o artera coronara obstruata si l-am trimis la un serviciu de coronarografie care i-a montat un stent. Fara falsa modestie, cred ca i-am salvat viata! Si nu exista cred bucurie mai mare pentru un doctor ca atunci cand realizezi ca ai indeplinit cu succes menirea profesiei!

Desi medicii imagisti nu sunt clinicieni, nu fac consulturi clinice, pentru ei este foarte important sa cunoasca informatii despre pacienti, despre analizele lor de sange, despre eventuale supozitii de diagnostic pe care clinicienii le au. Este important sa cunoastem toate aceste lucruri pentru a adopta protocolul de investigatie cel mai potrivit fiecarui pacient, astfel incat sa putem sa afirmam sau sa infirmam anumite suspiciuni diagnostice. Trebuie sa fim in stransa legatura cu colegii nostri – medici de alte specialitati, cu care sa ne sfatuim adesea si sa putem astfel, in final, pune diagnosticul corect fiecarui pacient in parte. Pentru ca intr-adevar asa este – nu exista boli, exista pacienti.

Interviu realizat de Delia Budurca, Senior Medical Editor