Fertilizarea in vitro a generat în ultimul timp o adevărată „epidemie” de sarcini multiple, procentul crescând cu 75% față de anii `80, când tehnicile medicale erau încă la început.
Dar ce înseamnă sarcină multiplă și care sunt riscurile?
Sarcina multiplă presupune transferul simultan a mai multor embrioni în uterul matern, fapt ce conduce la nașterea gemenilor, tripleților sau a unui număr mai mare de copii. „Este sinonimă de foarte multe ori cu prematuritatea și are efecte dincolo de perioada neonatală”, după cum explică dr. Corina Manolea. În acest caz, putem vorbi de afecțiuni neurologice, ale ochilor și a altor sisteme esențiale pe care le dobândesc nou-născuții.
Singura cale de a preveni apariția unor astfel de complicații este respectarea standardelor etice în reproducerea umană asistată. Societatea Americană pentru Medicină Reproductivă recomandă alegerea unui embrion unic pentru inserarea în uter, în cazul majorității femeilor care nu au depășit 40 de ani. Totuși, dr. Manolea ne spune că „uneori laboratoarele care nu dețin echipamente și tehnologii avansate de selecție a embrionilor, recurg la transferul intrauterin a mai mult de un embrion pentru asigurarea unor rate cat mai mari de succes rapid, „din prima încercare“, generând în același timp rate inacceptabil de mari de sarcini multiple.“
Este adevărat faptul că, în general, prin transferul a doi embrioni se obține o rată de sarcină cu circa 15% mai mare față de situația în care se utilizează un singur embrion. Aceleași statistici relevă însă și faptul că în urma transferului a doi embrioni, rata de sarcini multiple este de circa 20% față de aproape zero în cazul transferului unui singur embrion.
„Modelul Belgian“ (țară ce a legiferat transferul a câte un singur embrion) a demonstrat că această abordare atrage după sine dispariția sarcinilor multiple induse medical, prezervând în același timp o rată de reușită corectă pentru pacienți.
În plus, orice medic trebuie să comunice cuplurilor care apelează la fertilizarea in vitro faptul că din punct de vedere fiziologic, utilizarea unui singur embrion de calitate este o abordare normală, sigură și mult mai apropiată de procesele naturale ale reproducerii umane.
Dar pe plan financiar, ce eforturi sunt necesare din partea viitorilor părinți? Cât de mari vor fi acestea?
Ei bine, costurile aferente procedurii medicale nu cuprind numai numărul de embriotransferuri efectuate, ci și costurile presupuse de sarcină și starea de sănătate a bebelușilor. De aceea, sarcinile multiple și complicațiile materno-fetale presupun o povară financiară mai mare, față de embriotransferurile repetate cu blastocist unic.
Persoanele cu probleme de infertilitate ce ne trec pragul, nu sunt doar simpli pacienți, sunt ființe umane puternice și ambițioase care merită să aibă parte de confort psihologic pe toată durata tratamentului FIV. Dr. Corina Manolea accentuează faptul că „informarea și consilierea lor trebuie să fie extensivă, să abordeze detaliat problema sarcinii multiple și riscurile sale, acesta fiind standardul de bună practică în reproducerea asistată”.
„Ținta unui tratament de fertilizare in vitro ar trebui să fie nașterea la termen a unui făt unic și sănătos, asistând natura acolo unde aceasta nu funcționează și mimând cât mai îndeaproape procesele naturale ale reproducerii umane.
Soarta parcursului sarcinii obținute prin FIV și bunastarea fătului său, dimpotrivă, complicațiile neonatale își au deseori originea în etica și responsabilitatea cu care a fost condus tratamentul de reproducere asistată.
Adesea, cuplurile infertile exercită presiune asupra medicului curant pentru a reuși să conceapă cât mai repede, transferând către acesta anxietatea și distressul generate de infertilitate.
Cu toate acestea, consider că orice specialist in reproducere asistată ar trebui să acționeze strict în interesul embrionului/copilului nenăscut pentru a se asigura de dezvoltarea cât mai sănătoasă a acestuia atât în viața intrauterină, cât și după naștere.
Din punct de vedere etic, principalii culpabili pentru explozia de sarcini multiple induse medical rămân medicii și clinicile care se axează pe comunicarea unor rate cât mai mari de reușită, fără a transmite către pacienți incidența complicațiilor“, afirmă Dr. Manolea.