Intre 6 si 10% dintre femeile active hormonal ajung sa sufere de endometrioza, o afectiune cu manifestari si efecte pe termen lung. Din fericire, insa, dezvoltarea metodelor imagistice de diagnostic permite, astazi, depistarea si monitorizarea amanuntita a acestei afectiuni. Afla, din randurile de mai jos, care sunt indicatiile si etapele examenului RMN cu protocol de endometrioza si cum poti ajunge sa faci aceasta analiza.
RMN in endometrioza - de ce si cand apelam la el
Endometrioza este o afectiune care apare atunci cand endometrul, tesutul care captuseste interiorul uterului, se extinde si in alte zone ale corpului. Acest lucru se intampla cel mai frecvent in zona pelvina, tesutul endometrial dezvoltandu-se la nivelul trompelor uterine, al ovarelor sau chiar al vaginului. In cazuri mai rare, putem intalni extinderea acestui tesut la nivelul cavitatii toracice sau al tesutului muscular.
In prezent, una dintre cele mai utile forme de examinare imagistica folosite in diagnosticarea acestei afectiuni este Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) cu protocol de endometrioza. Acest protocol presupune calibrarea aparaturii special pentru zona pelvina, astfel incat imaginile obtinute sa fie cat mai pertinente.
Examinarea RMN (Rezonanta Magnetica Nucleara) nu este, insa, indicata tuturor persoanelor, ci exista anumite categorii de paciente ale caror conditii medicale nu le permit efectuarea de investigatii ce presupun expunerea in camp magnetic, asa cum este RMN. Iata cateva exemple de paciente pentru care examinarea RMN iese din discutie, fiind contraindicata:
- persoanele cu stimulator cardiac;
- pacientele cu implanturi metalice;
- femeile aflate in primele 20 de saptamani de sarcina;
- persoanele claustrofobe - in cazul lor, examenul RMN ar putea sa ridice probleme, intrucat aceasta investigatie presupune introducerea pacientului intr-o zona inchisa si stramta, pentru o perioada suficient de indelungata (aproximativ o ora). Din nefericire, sedarea nu reprezinta o solutie in cazul acestor persoane, intrucat este necesara colaborarea pacientei pe parcursul investigatiei.
Nu fac parte din aceasta categorie, insa, pacientele care au un sterilet inserat, ele putand oricand sa beneficieze de RMN.
In afara categoriilor mentionate anterior, cand acest tip de examinare este contraindicat, este important de amintit faptul ca examenul RMN nu este unul iradiant (asa cum este, de exemplu, computerul tomograf), deci este lipsit de pericole, din acest punct de vedere.
Examenul RMN - pregatire si etape
Fiind o investigatie imagistica, examinarea RMN nu impune foarte multe restrictii, in ceea ce priveste pregatirea pacientei. In ziua examinarii, pacienta isi poate urma rutina zilnica obisnuita: poate consuma alimente pana cel tarziu cu 2-3 ore inainte de investigatie si isi poate administra tratamentul curent. Medicul ii va recomanda administrarea unei microclisme in dimineata respectiva, astfel incat sa existe o vizibilitate cat mai buna, inclusiv asupra colonului.
Investigatia in sine se imparte in trei etape:
- Examinarea nativa - obtinerea de imagini fara a utiliza medicamente sau substante;
- Examinarea cu substanta de contrast - prin intermediul unei branule, este injectata in sistemul circulator o substanta de contrast, care permite vizualizarea cat mai clara a zonelor de interes;
- Instilarea de gel la nivel vaginal si rectal, in vederea destinderii peretilor vaginali si rectali. Acest lucru permite obtinerea unor imagini cat mai precise ale zonei pelvine.
Perioada cea mai avantajoasa pentru efectuarea unui RMN de pelvis cu protocol de endometrioza este intervalul dintre sangerarile menstruale, atunci cand vizibilitatea este optima. Exista, totusi, situatii cand acest lucru nu este posibil (de exemplu, in cazul pacientelor care au sangerari intermenstruale sau menstruatii prelungite), insa examinarea RMN nu este contraindicata.
Ce se intampla dupa diagnosticare?
Odata stabilit diagnosticul de endometrioza, echipa multidisciplinara se reuneste pentru stabilirea planului de tratament ce poate cuprinde, pe langa terapia medicamentoasa, si o interventie chirurgicala. In functie de organele si zonele afectate de endometrioza, echipa medicala poate include, pe langa medicul specialist radiolog, medici din urmatoarele specialitati: ginecologie, urologie, chirurgie generala, ortopedie sau chiar neurologie (atunci cand boala afecteaza structuri nervoase sau musculare).
Indiferent de tratamentul abordat, este necesara monitorizarea periodica a pacientei pe parcursul intregii perioade active din punct de vedere hormonal, endometrioza neputand fi vindecata complet in acest interval. De regula, se recomanda reexaminarea o data la 6 luni sau un an, la medicul specialist (ginecolog sau urolog). In functie de evolutia simptomelor sau de starea generala a pacientei, medicul poate decide efectuarea unui nou examen RMN de pelvis, in urma caruia sa poata face o reevaluare cat mai precisa.