Comportamentul pasiv-agresiv poate fi cauzat de stilul de leadership
Cleveland Clinic definește comportamentul pasiv agresiv drept acel stil de comunicare în care o persoană transmite celorlalți în mod indirect sentimente negative ca furie sau frustrare în loc să le adreseze direct și onest. Pasiv-agresivitatea se poate manifesta fie prin verbal, fie prin limbaj non-verbal, iar uneori acest comportament este manifestat inconștient, din cauza lucrurilor care se întâmplă în subconștientul persoanei. Specialiștii mai spun că pasiv-agresivitatea apare mai ales atunci când persoanele nu vor să se exprime direct în mod negativ sau agresiv într-un context public.
Uneori, pasiv-agresivitea este folosită, deci, pentru a evita un conflict direct, deschis.
Simply Psychology notează că noțiunea de comportament pasiv-agresiv a fost descrisă prima dată de colonelul William C. Menninger în timpul celui de-al Doilea Război Mondial atunci când cadrul militar a observat soldații care afișau semne de agresivitate indirectă ca procrastinare, ineficiență sau încăpățânare legată de anumite ordine. Așadar, pasiv-agresivitatea era o formă subtilă de protest și rezistență din partea trupelor.
În context organizațional, o cercetare efectuată de Go1 pe 2.000 de angajați din Statele Unite a constatat că 70% dintre ei s-au confruntat direct cel puțin o dată cu comportamentul pasiv-agresiv la birou, iar 64% dintre participanți au declarat că trec prin asta cel puțin o dată pe săptămână. Studiul mai arată că, de obicei, ceea ce duce la comportamente pasiv-agresive în organizații este lipsa de comunicare.
Și un studiu efectuat de compania Preply și citat de BBC arată date similare. Astfel, au fost analizate 1.200 de chestionare aplicate unor angajați americani, iar 20% au declarat că persoanele din viața lor care au cea mai mare probabilitate (mai mare decât familia sau prietenii) să se comporte pasiv-agresiv sunt chiar colegii lor de birou. 73% dintre respondenți au mai declarat că au fost în situația de a gestiona comportamente pasiv-agresive la birou, iar 52% dintre participanți sunt nevoiți să facă asta săptămânal.
Conex cu ideea că lipsa de comunicare este cea care generează astfel de comportamente, și o cercetare din publicația științifică Journal of Leadership & Organizational Studies arată că stilul de leadership în care este condusă o companie poate favoriza pasiv-agresivitatea în interiorul acesteia. În cadrul cercetării au fost analizate stilurile de leadership autocratic (care concentrează puterea într-un singur punct, fără să țină cont de părerile celolalți; este un stil de conducere coercitiv), tranzacțional (care are la bază sarcinile care trebuie rezolvate și recompensarea celor care le îndeplinesc) și transformațional (aflat la celălalt capăt al spectrului față de stilul autocratic, se bazează pe motivarea angajaților și carisma liderului, iar puterea este adesea delegată). Datele arată că stilul autocratic este cel mai predispuns în a genera comportamentul pasiv-agresiv și că liderii inflexibili, coercitivi și care nu-i ascultă pe ceilalți sunt cei care încurajează acest gen de abordare. De altfel, mai notează autorii studiului, comportamentul pasiv-agresiv nu apare niciodată de la sine și este adesea doar o reacție la comportamentul liderului. Pentru că în mediile profesionale fiecare este afectat de comportamentul celolaltor colegi, atunci când unul dintre ei este pasiv-agresiv poate genera un „efect de val” și acest comportament se poate perpetua în interiorul organizației, dacă problema nu este adresată la timp.
Semne că te confrunți cu comportament pasiv-agresiv
Comportamentul pasiv-agresiv poate fi greu de identificat pentru că de cele mai multe ori semnele lui sunt subtile. Tocmai de aceea, specialiștii HR, managerii și liderii au nevoie să învețe să recunoască cele mai întâlnite manifestări ale pasiv-agresivității ca să le și poată adresa în concordanță. Society for Human Resource Management trece în revistă o serie de comportamente care se asociază cel mai des cu pasiv-agresivitatea în mediul organizațional:
Lipsa de responsabilitate. Refuzul angajaților de a-și asuma răspunderea cu privire la greșelile pe care le fac, evitarea luării unor decizii, folosirea problemelor personale drept scuză pentru a se erija de anumite sarcini.
Ignorarea. Utilizarea tăcerii pentru a-i provoca pe ceilalți, ignorarea nevoilor colegilor și excluderea acestora din anumite contexte.
Victimizarea. Găsirea de scuze, ascunderea lipsei de performanță, căutarea de simpatie cu privire la volumul de muncă pe care angajatul în are de gestionat.
Controlul. Manipularea celolalți, utilizarea unor amenințări sugerate, nu spuse direct subordonaților, exprimarea agresivă a frustrărilor.
Obstrucționarea. Afișarea unei atitudini de tip „eu le știu pe toate”, cum ar fi menținerea unei opinii chiar dacă se dovedește că ea este greșită.
Încălcarea constantă a regulilor. Menținerea secretă a unor greșeli indezirabile sau evitarea unor sarcini neplăcute de lucru prin planificarea unei călătorii de muncă sau a unui concediu care fac imposibilă îndeplinirea unui anume lucru.
Sarcasm. Afișarea unui comportament ostil sau a umorului, dar prin sarcasm, nu prin comunicare deschisă și onestă.
„Săparea” colegilor. Asumarea laudelor cu privire la munca făcută de alții, tratarea nepotrivită a subordonaților, în timp ce imaginea „proiectată” managementului este una pozitivă, sabotarea mucii celorlați fie direct, fie prin zvonuri bine plasate.
Toate aceste semne ale pasiv-agresivității se pot adresa și rezolva, dacă organizațiile introduc în procedurile lor politici dedicate care să protejeze culturile organizaționale de acest tip de comportamente toxice. Atunci când este identificat, comportamentul pasiv-agresiv ar trebui adresat imediat și găsite soluțiile potrivite, altfel riscă să escaladeze și să erodeze echipele.
Ce să faci când te confrunți cu comportamente pasiv-agresive la birou
Chiar dacă de obicei angajații pasiv-agresivi fac asta mai mult din cauza faptului că anumite nevoi nu le sunt îndeplinite de management, acest comportament este neplăcut. Iată ce poți face ca să te asiguri că nu te afectează și pe tine:
Nu intra în dinamică. Chiar dacă poate fi tentant să răspunzi unui coleg care e pasiv-agresiv cu aceeași monedă, nu te lăsa atras în joc. O să fii tentat să te enervezi sau să devii defensiv, dar specialiștii spun că cea mai bună reacție în acest caz este să rămâi calm. Dacă reacționezi la fel ca persoana care cauzează problema nu vei face decât să escaladezi conflictul, o atitudine calmă îți permite să domini mai bine conversația sau să te retragi, atunci când este cazul.
Caută motivele. Niciun comportament pasiv-agresiv nu apare spontan, așa că încearcă să privești dincolo de el și să-i cauți sursa. Adesea angajații se feresc să poarte un conflict deschis la birou, iar asta ar putea alimenta pasiv-agresivitatea. Odată ce înțelegi care este sursa comportamentului, o să-ți fie mai ușor să nu escaladezi situația, ci să apelezi la o soluție constructivă.
Concentrează-te pe informație. Deși vei fi tentat să te concentrezi pe comportament, încearcă să-l dai la o parte mental și să vezi care este mesajul pe care colegul pasiv-agresiv încearcă să-l comunice de fapt. Poate e vorba de o nemulțumire legată de programul de muncă, de stadiul unui proiect sau alte detalii, așa că puteți căuta soluții împreună.
Adresează direct problema. Dacă alegi să adresezi problema în timp ce colegul este deja agitat și pasiv-agresiv nu vei ajunge la rezultate prea bune. Așteaptă până când lucrurile se mai calmează, apoi abordează din nou persoana și adresează direct problema despre care este vorba. Orientează-te apoi spre găsirea unor soluții, fără să adresezi neapărat chiar atunci comportamentul nepotrivit. Poți face asta mai târziu, odată ce ați ajuns la un consens.
Controlează-ți limbajul. Chiar dacă vei fi tentat să-ți judeci în termeni duri colegul și să-l acuzi că se comportă nepotrivit, nu aceasta este cea mai indicată variantă. Încearcă să rămâi echidistant, să-l înțelegi pe celălalt și să te ferești de judecăți de valoare. Dacă ești în contextul potrivit, atunci poți explica de ce comportamentul pasiv-agresiv pe care colegul l-a adoptat este nociv și neproductiv, astfel încât acesta să înțeleagă și să schimbe abordarea.
Vorbește cu ceilalți. Dacă comportamentul pasiv-agresiv a fost afișat de față cu mai mulți, poți discuta cu ceilalți ca să te asiguri că verifici dacă percepția ta asupra acelui comportament este corectă. Uneori, putem să interpretăm greșit atitudinea altora, așa că mai multe păreri te vor ajuta să-ți verifici ipotezele.
Folosește abordarea directă. Chiar dacă de obicei comportamentele pasiv-agresive au drept efect că îi descurajează pe ceilalți să mai vrea un contact direct cu persoana, dacă vrei să rezolvi cu adevărat problema alege să discuți cu colegul în cauză direct. Nu folosi mijloace de comunicare scrise pentru că tonul mesajelor poate fi interpretat, iar o interacțiune directă e mult mai autentică și are șanse mai mari de reușită.
Stabilește politici clare. Dacă ești în ipostaza managerului, stabilește o serie de politici clare prin care vor fi gestionate situațiile de acest gen. Așa, atunci când apar, vei avea deja puși la punct pașii prin care problema va fi adresată de organizație. În plus, o serie de politici la care aderă toată lumea va fi un motiv în plus care va descuraja comportamentele pasiv-agresive la birou.
Training. Tocmai pentru că pasiv-agresivitatea în mediul profesional nu mereu e ușor de reperat și gestionat, trainingurile dedicate ar putea să ajute. Identifică punctele nevralgice și scenariile cele mai frecvente în care poate apărea acest comportament toxic, apoi poți lucra chiar cu un psiholog organizațional pentru a găsi cele mai bune soluții și a le transforma în sesiuni de instruire pentru ceilalți.
Surse de informații:
- https://health.clevelandclinic.org/
- https://www.researchgate.net/
- https://www.simplypsychology.org/
- https://www.shrm.org/
- https://www.go1.com/
- https://www.mindtools.com/
- https://www.bbc.com/
- https://hbr.org/